Mihai Eminescu, retrăite crâmpeie din viaţă

Concurs literar interşcolar

Eminescu, trecut, prezent şi viitor,

Ediţia a II-a

Ianuarie ziua a 31-a,

anul 2008,

comuna Bucerdea Grânoasă,

Judeţul Alba,

Şcoala Generală "Ioan Maiorescu",

Centrul de documentare şi informare.

Iată coordonatele de timp şi de loc dar mai ales de eternitate sub care s-au desfăşurat concursul literar interşcolar Eminescu organizat special în comuna Bucerdea Grânoasă ca vad al trecerii pe aici şi a găzduirii geniului literar românesc în miezul anului 1866. Istoria literaturii române, operă a lui George Călinescu ne îndreptăţeşte! Şi pe la noi s-a risipit Eminescu în marea lui trecere onorându-ne de la mic la mare pe trăitorii de azi, de ieri, de mâine...

Ca unul care am venit pe lume la 101 ani de la popasul tânărului poet prin satul naşterii mele, care cu mândrie o spun, sigur am călcat în urmele paşilor săi, am încercat să retrăiesc mental, nu fără să-mi bată inima mai tare, implicat cu toată fiinţa a gândi la anii adolescenţei mele, la vârsta de 16 ani, cât va fi avut şi poetul când a zăbovit la noi, încercând o reconstituire imaginativă cât mai plauzibilă a trecerii lui. A jocii lui cu viaţa, încă de tânăr luată în serios:

Domnilor, eu sunt poet(!) şi vreau să-mi adun material... mărturisea el unor seminarişti în drumul lor comun spre Blaj. Avea în acest scop un carneţel pe care-l ţinea în mână, mereu la îndemână, şi atunci când s-a ridicat în picioare, cu pălăria-n mână, pentru ca să poată vedea mai bine din trăsura cu care călătorise, ca un fel de a mulţumi cuviincios lui Dumnezeu pentru atingerea scopului prim al călătoriei: Blajul.

Am consemnat de mai multe ori şi m-am bucurat de reuşita întâlnire cu mai vechi prieteni în cadrul Adunărilor Generale Astra, la care am luat parte fiind preşedintele Cercului Cultural „Ioan Maiorescu” Bucerdea Grânoasă. Chiar şi reuniunea anuală a Comitetului Director, este mai puţin solicitantă decât Adunarea Generală. Este acolo atmosferă sărbătorească, dări de seamă, momente literare şi artistice, personalităţi dintre cele alese, toate reuşesc să-ţi capteze întreagă atenţia. Când ieşi de acolo e ceas târziu, eşti ca beat de cap (fără strop de alcool), dar cum nu se poate mai fericit. Însăşi Asociaţiunea este o stare ce reuneşte în mod fericit limba, literatura, cultura, obiceiurile şi tradiţiile transilvănenilor. O stare care procură fericirea de la sine. Asta simte bunul român, cu aceasta se va fi pricopsit şi Eminescu la Alba Iulia în acel an 1866.

Era vară caldă, sfârşit de august, în zi de 28, trecută binişor după prânz. A înnoptat la Alba Iulia, iar după dezbaterile de a doua zi, pe care le asculta cucernic, este aflat la podul umblător peste apa Murăşului, la Mihalţ. Recunoscut de către doi seminarişti, teologi la Blaj, Ion Oargă şi Mărculeţ, pe când sta acolo şi se juca cu nişte copii de ţăran, aşteptând trecerea cu brudina de pe malul drept pe malul stâng al apei, este chemat de către aceştia, într-o tovărăşie ad-hoc cu gând de a înnopta la Bucerdea Grânoasă.

De aici un drum în trei: Ion Oargă, pe atunci student şi ulterior vicerector al Seminarului din Blaj, Mărculeţ, teolog absolvent, şi evident Eminescu, tânărul nostru poet. Un drum care în mod obişnuit se face în două ceasuri, făcut pe jos, era ceva normal pentru acele vremuri. În car, în căruţă, sau pe jos erau, prin acestea trei modalităţi, epuizate toate mijloacele de depasare de la un loc în altul. De această dată, precum povestea unul dintre drumeţi, drumul a fost parcurs pe jos.

Pe valea largă a Târnavelor unite, ţinând spre răsărit, cu soarele în spate grăbind spre locul de coborâre în munţii Apuseni, cei trei tineri, fără putinţă de a se pierde, în faţă vedeau, înţelept ridicate, satul Cistei, iar mai în depărtare pe o altă înălţime comuna Bucerdea Grânoasă. Şi Crăciunelul se vedea undeva în dreapta, jos. În spatele călătorilor au rămas, pe dreapta şi dincolo de Târnave, Mihalţul şi Obreja animând, pe una dintre extremele sale, Podişul Secaşelor.

Ţineau înainte drumul ce-l ţineau târgoveţii când se întorceau de la Bălgărad (Alba Iulia cu vechea ei denumire), sau de la alte târguri, dintre care cel mai faimos era cel de la Teiuş, ţinut săptămânal, în zi de miercuri...

Ion Oargă, fiu al satului, povestea despre acestea: „Era seară când am sosit; mama ne-a dat de cină. După masă eu şi Mărculeţ ne-am dus în priveghi, căci murise o femeie de frunte din sat. Eminescu a rămas acasă şi s-a culcat. Noi ne-am reîntors înspre ziuă; el dormea. După ce ne-am sculat şi noi, am prânzit, cum se prânzeşte pe la sate. După prânz el a dispărut fără să zică ceva… Am auzit mai târziu că a umblat cu copiii prin sat, dar apoi s-a dus.”

Toate biografiile consacrate lui Eminescu vorbesc despre popasul blăjean al poetului din vara anului 1866 şi, în cadrul acestuia, despre „trecerea” poetului prin Bucerdea Grânoasă. Sursa documentară este cartea lui Elie Dăianu, Eminescu în Blaj. Amintiri ale contemporanilor (1914), în care sunt adunate relatările alumnilor blăjeni care în vara acelui an, 1866, au avut privilegiul să-l cunoască pe cel care va deveni cel mai mare poet al românilor.

Comentând această întâmplare autorul cărţii, Elie Dăianu, încearcă să treacă dincolo de aparenţe, notând că plecarea pe neaşteptate a poetului s-ar fi putut datora faptului că „poate va fi ajuns la gânduri serioase, poate se pregătea de examenul ce avea să facă pentru a se înscrie pe clasa a V-a a liceului. Poate, chiar gândul acesta îl va fi făcut să plece de la Bucerdea, aşa pe neaşteptate, fără să-şi ia ziua bună de la ospitalii săi găzduitori şi cunoscuţi. Lucrul acesta se va fi întâmplat în 28-29 august.”

O explicaţie plauzibilă şi convingătoare a „trecerii” poetului prin Bucerdea Grânoasă în vara anului 1866 ar fi şi dorinţa de a vedea satul natal al lui Ioan Maiorescu, cărturar paşoptist, despre care aflase din prelegerile magistrului său Aron Pumnul, din „Lepturariul” acestuia şi, poate, din coloanele „Foii pentru minte, inimă şi literatură”, copiată şi citită de gimnaziştii români din Cernăuţi la îndemnul profesorului lor.

Am considerat a îmbogăţi cu toate acestea bagajul mândriei copiilor locului cu amintiri despre Mihai Eminescu la Bucerdea Grânoasă[1], restituire cu acelaşi titlu a prof. univ. dr. Ion Buzaşi, neostoit şi pasionat eminescolog, popas din prea scurta-i şi densa viaţă pe care cel mai de seamă biograf al său, George Călinescu, îl consemnează[2].

La concurs au participat Şcolile Generale din comunele Bucerdea Grânoasă, Crăciunelu de Jos, Mihalţ, precum şi Şcoala Generală "Toma Cocişiu" din municipiul Blaj.

Echipajele formate din câte cinci elevi de la fiecare şcoală şi-au dat măsura propriei valori şi a bunei pregătiri în completarea contra timp a unui chestionar grilă biobibliografic privind personalitatea poetului naţional, momente artistice sub formă de recitări, cântece, recunoaşterea titlului unei poezii după un fragment mimat, probe alese şi impuse de juriu, prezentări power point, scenete, toate cu miez de Eminescu.

În final juriul a deliberat, conform regulamentului de concurs, stabilindu-se următoarea situaţie de clasament:

Locul 1 Şcoala din Crăciunelu de Jos, cu un punctaj de 1141,5

Locul 2 Şcoala din Bucerdea Grânoasă, cu un punctaj de 1136

Locul 3 Şcoala din Mihalţ, cu un punctaj de 959

Locul 4 Şcoala din Blaj "Toma Cocişiu", cu un punctaj de 841,5.

Cu toţii, după cum au dovedit că merită, au primit premii constând în cărţi şi Diplome de onoare, aplauze vii şi sincere felicitări din bucuria inimilor noastre.

Încă o reuşită activitate interoperabilă, iniţiată, din greu lucrată şi trecută în contul Şcolii Generale "Ioan Maiorescu" Bucerdea Grânoasă, a colectivului de dascăli vrednici în frunte cu directorul Vasile Bărbuleţ, un tot derulat prin Centrul de Informare şi Documentare aflat la început de drum al cărui suflet harnic este Ştefan Zolti Mezei.

Tuturor inimoşilor, copii şi dascălii lor, gazde şi invitaţi, le mulţumim pentru momentul Eminescu mereu deosebit, întotdeauna atractiv, chemător, captivant, unic, cum ar zice Poetul, nepereche.

LA INFINITE EDIŢII DRAGILOR!!!!!!!

Iată motivaţia reeditării: momentul Eminescu este întotdeauna altul apreciindu-se însuşi, ca un vin vechi, bine păstrat, curat ca lacrima unei arome de vers...

Mihai C. Szilagy,

Preşedinte al Cercului Cultural Astra Ioan Maiorescu Bucerdea Grânoasă,

31 Ianuarie 2008.

---

[1] Mihai C. Szilagy, Bucerdea Grânoasă, studiu monografic, Ed. Aridia, Blaj, 2005, pp.102-103.

[2] George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 91.