BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Ioan Trifu Maiorescu

IOAN MAIORESCU

ILUSTRU FIU AL SATULUI

BUCERDEA GRÂNOASĂ


Dintre toţi fiii satului, nimeni până la Ioan Maiorescu, şi nici dintre cei care s-au născut aici ulterior, nu au egalat faima dobândită de el peste întreg cuprinsul românismului, datorată implicărilor sale.
A adus atâta cinste satului şi naţiunii în sânul cărora a văzut lumina lumii, încât cu riscul de a nu cadra perfect cu noţiunea de monografie, în studiul monografic dedicat Bucerzii Grânoase am decis că merită inserată în întregime şi biografia lui documentară, apăruta în anul 2004, propagând şi astfel informaţia, care la momentul respectiv s-a făcut doar într-un tiraj modest.
Ioan Maiorescu merită de la noi mai mult decât atât. Prin acest demers al nostru adăugăm, împrospătând semnele de cinstire a memoriei sale, recunoştinţa noastră şi veşnica lui pomenire între cei drepţi. Dumnezeul să-l odihnească!

Mihai C. Szilagy

Ioan Maiorescu (1811-1864)

BIOGRAFIE

În secol cu anii fierbinţi
Din Ion şi Maria, nume de sfinţi
Trifu Ioan te-ai născut, în Bucerdea Grânoasă
Urmaşii totdeauna-ţi purtăm amintirea frumoasă;

Din cărţi personalitate-ai sorbit
În sat şi la Blaj ideile Şcolii Ardelene ai primit
La Pesta şi Viena studiile-ai urmat însetat
În spaţiul carpatic te-ai întors şi le-ai semănat.

În Maiorescu numele ţi-ai schimbat
După Petru Maior, al ţării mare bărbat.
Asemeni lui, într-o veşnică stare de veghe
Ai lucrat şi visat la întreaga Dacie veche.

Cu izvoarele istoriei vechi la masă ai stat;
Prin ele negura timpului s-a spulberat.
Drum şi Lumină ai clădit naţionalităţii române,
În inima Ei, cu faptele tale, pururea viu
vei rămâne.


Postum obârşia-ţi Luceafărul poeziei a cătat,
Cu regionalisme şi teme folclorice
plecând încărcat;
Luceafăr ne eşti însuţi căci din luceferi iese
Lumina ce se-abate, peste popoare alese.

Astre se sting; Despre postum să nu mai vorbim!
Astre se aprind; Tu n-ai murit Ioane!
Zvon a fost sigur, Ioane ... eşti SUS?
Priveşte-NE Ioane!


Scrisă în satul lui Ion, Bucerdea Grânoasă, într-o noapte lungă, dintr-o lună de iarnă, într-un an cu multă zăpadă, ce ningea a inspiraţie, asupra unui admirator.

Szilagy C. Mihai, 2004

Scriitorul Ion Mărgineanu în articolul „Ioan Maiorescu-Grânoasa limbă de Târnave”, publicat în „Informaţia” de Alba din 31 iulie 2004 , îndemna:

„Apropiaţi-vă de Ioan Maiorescu pentru că biografia lui a fost încruntată ca liniştirea Târnavelor înainte de a se vărsa în Mureş şi mai departe-n Dunăre şi Mare, pentru că a făcut din slujirea Limbii Române un crez, un bici cu care a încercat să-i răzuiască bolile, s-o apere împotriva detractorilor de neam, pentru că a dat un fiu de excepţie lumii: Titu Maiorescu asul din mânecă al Limbii Române, al Politicii Româneşti.”