TEOLOGIA CU AMINTIRILE EI

SCRIPTA MANENT

FOAIA MEMORIEI STUDENŢILOR TEOLOGI

ANUL I, NUMĂRUL 1, 2005

OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE

Teologul blăjean la cursuri intensive cu tema,

Cea dintâi cateheză scrisă de către Apostolul Paul:

Întâia Scrisoare către Tesaloniceni

Luni, marţi şi miercuri, 03-05 Octombrie 2005, cu o punctualitate de invidiat, cu ceasul de mână pe masă, în Aula mare a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, între orele 9,15-13 şi 15,15-19, conferenţiază Pr. Prof. Dr. Mauro Orsatti, profesor de Teologie Biblică şi Exegeză Neotestamentară la Seminarul Paul VI din Brescia(I) şi Facultatea Internaţională de Teologie din Lugano(CH).

Cele trei zile au fost consacrate temei, amplu dezbătute, referitoare la Întâia Scrisoare către Tesaloniceni, cea dintâi cateheză scrisă de către Apostolul Paul, ca o aprofundare a scrierilor canonice ale Sfintei Scripturi, una câte una, spre întregul lor.

Cumpăr cartea Contemporani lui Hristos, comentarii de Mauro Orsatti pe marginea Evangheliei după Marcu, apărută la Editura blăjeană Buna Vestire, pe care autorul îmi dă autograf. Traducerea cărţii este realizată de Părintele vicerector Călin Daniel Paţulea, care translatează şi cursurile intensive din limba italiană, în care prezintă Părintele Orsatti, în a noastră limbă română în care, deocamdată, suntem mărginiţi a înţelege, noi, studenţii teologi. De ajutor la translatare este şi sora Liana Petrizzo.

La cursurile ţinute la un nivel ridicat, asistă şi licenţiaţi înscrişi la Master, organizat la Blaj, cu specializarea Teologia Pastorală în comunităţile ecleziale. În 14 cursuri au fost sistematizate expunerile, care, mai mult decât interesante, este important a le enumera:

1. Paul, misionar, apostol şi scriitor: poziţia centrală a lui Hristos; patima eclezială de a-L propovădui pe Hristos;

2. Biserica tesalonicenilor, o comunitate creştină care recunoaşte în Isus, mort pentru noi şi înviat de Tatăl, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul oamenilor;

3. Propovăduirea Evangheliei lui Hristos comunităţii din Tesalonic: credinţa şi energia propovăduirii evanghelice: 1 Tes 1, 2-10;

4. Evanghelizatori şi evanghelizaţi. Dinamica şi liniile directoare ale evanghelizării: 1 Tes 2, 1-16;

5. Evanghelia crează o atmosferă de fraternitate. Nostalgia ministrului evanghelizator pentru comunitate. Încercarea credinţei. Preocupările Apostolului Paul pentru Biserica din Tesalonic: 1 Tes 2, 17-3, 13;

6. Reconstruirea celei dintâi cateheze creştine sub bagheta Apostolului. Chemarea la sfinţenie: 1 Tes 4, 1-12.

7. Dragostea autentică dintre un bărbat şi o femeie. Misterul căsătoriei. Dragostea frăţească.

8. Învierea din morţi, un adevăr câştigat de comunitatea creştină. Interesul Apostolului pentru comunitatea aflată în tulburare: 1 Tes 4, 13-5, 11;

9. Comunitatea definitivă a omului cu Dumnezeu. Cateheză cu privire la parusie;

10. Viaţa internă a comunităţii. Reguli de viaţă pentru o comunitate perfectă:

1 Tes 5, 12-24;

11. Comunitatea creştină, o Biserică unită dar fără a fi scutită de pericolul diviziunii;

12. Comunitatea creştină şi înţelegerea realizării împărăţiei în/cu Hristos. Problematica escatologică actuală;

13. Caracterul cristocentric al escatologiei. Escatologia şi istoria;

14. Escatologie, parusie, şi înviere. Misterul lui Hristos în viaţa comunităţii creştine.

Au fost trei zile, care la sfârşitul fiecăreia, apoi la finalul a toate trei, mi-am felicitat vocea, îndemnul interior care îmi şoptise: urmează Teologia!

Mihai C. Szilagy

Student teolog an I

Papa Benedict al XVI-lea,

Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca

Ziua începe, în mod firesc, cu Liturghia de la Capelă.

Prin cultură la libertate, stă scris în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, unde am ajuns cu autocarul la ora 10,30 , după două ore de drum, toţi teologii blăjeni, însoţiţi de părintele vicerector Călin Daniel Paţulea şi părintele Irineu Fărcaş. Este vineri, 04 noiembrie 2005, zi memorabilă pe care o notăm ca fiind ziua acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea. Suveranul Pontif va fi reprezentat la ceremonia de decernare a titlului de către Arhiepiscopul Jean-Claude Pérriset, Nunţiu Apostolic pentru România şi Republica Moldova.

În Foaierul Colegiului Academic vizităm cele două expoziţii de carte deschise ieri, Opera teologică şi filozofică a lui Joseph Ratzinger în contextul teologiei mondiale şi cea de-a doua, Teologia clujeană actuală. Bajul este atent reprezentat cu un frumos stand de carte. Din păcate, pentru noi, ajungem prea târziu pentru lansarea volumului Jürgen Habermas Joseph Ratzinger, care tocmai se încheiase, fiind programat la ora 10.

Se cântă Gaudeamus.

În deschiderea festivităţilor are cuvântul gazda, rectorul Andrei Marga, care face şi laudatium operei teologice şi filozofice, pentru care s-a propus, încă din primăvara anului 2004, acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, pe atunci cardinalului Ratzinger, actualul Papă, „cea mai discutată personalitate a lumii, chiar înainte de a fi ales Papă”. Din acelaşi cuvânt, printre nume sonore care au fost cinstite cu cel mai înalt titlu al universităţii clujene, aflu cu bucurie pe cel al profesorului Virgil Nemoianu, a cărui carte Înţelepciunea calmă, tocmai o citeam pe autocar; Virgil Nemoianu a obţinut licenţa în filologie la Universitatea Bucureşti (1961) şi doctoratul în literatură comparată la Universitatea California (1971). A fost lector, conferenţiar, profesor la universităţile Bucureşti, California (San Diego, apoi Berkeley), Londra, Cambridge, Cincinnati, Amsterdam şi (din 1979) la Catholic University of America din Washigton D.C. unde deţine din 1993 încoace titlul de William J. Byron Distinguished Professor of Literature and ordinary Professor of Philosophy, cu un bogat palmares de funcţii, dinstincţii şi cărţi sau articole de specialitate publicate.

Laudatio ne poartă prin opera strălucită a Sfântului Părinte Papa, Ioseph Ratzinger, Papă sub numele de Benedict al XVI- lea, care cuprinde peste 80 de volume.

Citând pe Sfântul Părinte, rectorul Andrei Marga spune: „Kant este punctul crucial care trebuie văzut astăzi”, ceea ce noi, studenţi teologi, desigur vom reţine şi urma ca recomandare de lectură. Ce mai reţinem din distinsul cuvânt al fostului ministru, sunt nişte atente percepţii, care nu trebuie scăpate din vedere ca pericole, ceea ce trebuie să ne ridice vigilenţa, asupra „descompunerii forţelor vitale ale moralei, un pericol mai mare decât al rachetelor”, „pericolul naţionalismului şi al puterii ştiinţei”, precum şi „vacuumul spiritual din Europa”.

Laudatio este făcut şi de către Ms. Márton Iozsef, Decanul Facultăţii Romano-Catolice care vorbeşte în limba latină alăturând numelui Papei Benedict numărul sextum decimum. În limba română vorbeşte despre: omul care ajunge să fie privat de libertate dacă nu cunoaşte adevărul; adevărul care se află deasupra opinilor; lumea pătrunsă de scepticism; credinţa ca o realitate (Cardinal Ratzinger); conflictul dintre credinţă şi necredinţă; credinţa care implică raţiunea; credinţa care deschide calea spre adevărata cunoaştere şi, ceea ce am mai reţinut sunt modelele lui Ioseph Ratzinger: Fr. Bonaventura şi Sf. Augustin. Continuarea discursului este în limba maghiară, în care începe tot cu iubirea lui Cristos faţă de noi.

Prea Sfinţitul Episcop de Oradea, Decanul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, Virgil Bercea ţine un frumos discurs, cu această ocazie, atât în limba italiană, apoi şi în limba română, parte a laudatio care s-a tot întregit, bogat şi greu de consemnat într-un articol.

Se citeşte proclamaţia în limba latină.

Jean-Claude Pérriset, Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, reprezentatul Papei Benedict al XVI- lea, rosteşte discursul de recepţie, din care reţinem că va aduce la cunoştinţa Sfântului Părinte tot ceea ce s-a petrecut la această decernare cu ocazia înmânării proclamaţiei şi a însemnelor. În continuarea discursului Nunţiului Apostolic se vorbeşte despre teologi, acei membrii ai Bisericii chemaţi să aprofundeze învăţătura Domnului, numind teolog pe însuşi Papa; răbdare şi speranţă care nu trebuie pierdute, un îndemn adresat direct şi mai ales studenţilor; Seminar universitar comun, propune Nunţiul Apostolic celor patru Facultăţi de Teologie din cadrul Universităţii (greco-catolice, romano-catolice, ortodoxe şi protestante), dar şi Facultăţilor de Sociologie şi Istorie, având ca posibilă temă Biserica Universală a lui Cristos; conceptul Poporul lui Dumnezeu a fost introdus de Conciliul Vatican II, ca o punte a ecumenismului; norma fundamentală pentru creştini, care este Sfânta Scriptură, exegeza Cuvântului viu al lui Dumnezeu; urând în încheiere un rodnic Fides et Ratio.

Îndemnând totodată, rectorul Andrei Marga, pune, prin Universitate, la dispoziţia tinerilor studenţi datele fundamentale ale lumii, prin care să caute posibile legături între vârful ştiinţei, filozofiei şi religiei.

Corul mixt al Facultăţilor de Teologie ale Universtităţii cântă înălţător, pe mai multe voci, Ave Maria şi Cuvine-se cu adevărat.

Ne deplasăm per pedes prin oraş până la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, la cantina căreia servim prânzul. Aici fac o relaţie de prietenie cu studentul de an zero Emil Vásvári, căruia îi fac cadou o monografie Bucerdea Grânoasă, din care las un exemplar şi la Muzeul de Istorie al Transilvaniei pe care îl vizităm în grup, cu ghidaj, în cursul după amiezii. De aici cumpăr o carte, Asociaţiile culturale ale tineretului studios român din monarhia habsburgică (1860-1918), Cluj, 1998, autoare Eugenia Glodariu, la preţ de 40000 lei (4 lei noi). În cadrul programului de voie vizitez librăria de lângă Universitate.

Plecăm din Cluj Napoca la ora 16,45, după o zi frumoasă, plină de învăţăminte. Am rămas cu imagini de neşters atât în memorie cât şi pe foto peliculă, la care spre neuitare alăturăm aceste rânduri, idee venită pe autocar şi iat-o împlinită.

Mihai C. Szilagy

Student teolog an I

Teologul blăjean în Exerciţii spirituale.

În cadrul exerciţiilor spirituale, desfăşurate în comunitatea studenţilor teologi de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, pe durata a trei zile, 20-23 Noiembrie 2005, consemnăm între intervenţiile conferenţiarilor pe aceea venită de la Institutul Teologic Greco-Catolic Franciscan din Roman, prin lect. univ. dr. Iosif Bisoc, care ne-a împărtăşit din experienţa proprie şi cea biblică neotestamentară, vorbind despre: Misiunea ambasadorilor lui Dumnezeu, după Luca 10, 1-16; maturitatea spirituală mişcată zilnic, pas cu pas, crescând în vocaţia noastră; greutatea rolului de ambasador al lui Dumnezeu în faţa aproapelui; amprenta asupra noastră, în suflete şi pe faţă, a vieţii de seminarist, schimbări profunde şi de imagine, datorate ambientului încărcat de spiritualitate apropiată Dumnezeirii; Revoluţia Spirituală, în faţa căreia răul se dă la o parte; să nu ne facem iluzii că noi, nu noi, ci singur Dumnezeu va face planul Său, prin noi; necesitatea formării de misionari autentici, realizabilă prin rugăciune; să nu disperăm căci atunci când se va închide o uşă, se deschid zece altele; vocaţia noastră este o provocare, de la care mulţi vor să ne smintească; în sufletul nostru trebuie să fie un cutremur, un foc ca un incendiu, cutremurul, incendiul Spiritului Sfânt.

Alte teme atinse şi tratate au fost privitoare la frumoasa tradiţie a Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolică, istoricul ei, şi noi, sudenţii teologi de astăzi, prin care se vor transmite viitorimii; nivelurile de creştere spirituală; limitele pe care fiecare le are, când nu reuşeşte în viaţa spirituală; timpul vieţii trăit în speranţă către Dumnezeu, care nu dezamăgeşte; oamenii dezamăgind; dialogul cu Dumnezeu, liber prin rugăciune personală şi Euharistie (încercaţi şi veţi vedea); cunoaşterea lui Dumnezeu nu doar intelectual, ci mai ales spiritual; ceea ce noi aspiranţii la Preoţie facem, totul contează; chemarea noastră la un lucru nobil; nu suntem nişte simpli reprezentanţi, vom fi adevăraţi ambasadori ai lui Dumnezeu...

Când Dumnezeu este cu noi, oare cine poate fi împotriva noastră?

Acestea le-am consemnat, dintre multe altele ale acestor zile, în care rugăciunea şi meditaţia comunitară, alternată cu cea personală, au fost ridicate la cote mai înalte şi semnificaţii mai profunde, care ne-au dus mai aproape de scop, decât ne aflam la începutul acestor limpezitoare exerciţii spirituale.

Mihai C. Szilagy

Student teolog an I