marți, 29 ianuarie 2008

Mihai Eminescu, retrăite crâmpeie din viaţă















































Concurs literar interşcolar

Eminescu, trecut, prezent şi viitor,

Ediţia a II-a

Ianuarie ziua a 31-a,

anul 2008,

comuna Bucerdea Grânoasă,

Judeţul Alba,

Şcoala Generală "Ioan Maiorescu",

Centrul de documentare şi informare.

Iată coordonatele de timp şi de loc dar mai ales de eternitate sub care s-au desfăşurat concursul literar interşcolar Eminescu organizat special în comuna Bucerdea Grânoasă ca vad al trecerii pe aici şi a găzduirii geniului literar românesc în miezul anului 1866. Istoria literaturii române, operă a lui George Călinescu ne îndreptăţeşte! Şi pe la noi s-a risipit Eminescu în marea lui trecere onorându-ne de la mic la mare pe trăitorii de azi, de ieri, de mâine...

Ca unul care am venit pe lume la 101 ani de la popasul tânărului poet prin satul naşterii mele, care cu mândrie o spun, sigur am călcat în urmele paşilor săi, am încercat să retrăiesc mental, nu fără să-mi bată inima mai tare, implicat cu toată fiinţa a gândi la anii adolescenţei mele, la vârsta de 16 ani, cât va fi avut şi poetul când a zăbovit la noi, încercând o reconstituire imaginativă cât mai plauzibilă a trecerii lui. A jocii lui cu viaţa, încă de tânăr luată în serios:

Domnilor, eu sunt poet(!) şi vreau să-mi adun material... mărturisea el unor seminarişti în drumul lor comun spre Blaj. Avea în acest scop un carneţel pe care-l ţinea în mână, mereu la îndemână, şi atunci când s-a ridicat în picioare, cu pălăria-n mână, pentru ca să poată vedea mai bine din trăsura cu care călătorise, ca un fel de a mulţumi cuviincios lui Dumnezeu pentru atingerea scopului prim al călătoriei: Blajul.

Am consemnat de mai multe ori şi m-am bucurat de reuşita întâlnire cu mai vechi prieteni în cadrul Adunărilor Generale Astra, la care am luat parte fiind preşedintele Cercului Cultural „Ioan Maiorescu” Bucerdea Grânoasă. Chiar şi reuniunea anuală a Comitetului Director, este mai puţin solicitantă decât Adunarea Generală. Este acolo atmosferă sărbătorească, dări de seamă, momente literare şi artistice, personalităţi dintre cele alese, toate reuşesc să-ţi capteze întreagă atenţia. Când ieşi de acolo e ceas târziu, eşti ca beat de cap (fără strop de alcool), dar cum nu se poate mai fericit. Însăşi Asociaţiunea este o stare ce reuneşte în mod fericit limba, literatura, cultura, obiceiurile şi tradiţiile transilvănenilor. O stare care procură fericirea de la sine. Asta simte bunul român, cu aceasta se va fi pricopsit şi Eminescu la Alba Iulia în acel an 1866.

Era vară caldă, sfârşit de august, în zi de 28, trecută binişor după prânz. A înnoptat la Alba Iulia, iar după dezbaterile de a doua zi, pe care le asculta cucernic, este aflat la podul umblător peste apa Murăşului, la Mihalţ. Recunoscut de către doi seminarişti, teologi la Blaj, Ion Oargă şi Mărculeţ, pe când sta acolo şi se juca cu nişte copii de ţăran, aşteptând trecerea cu brudina de pe malul drept pe malul stâng al apei, este chemat de către aceştia, într-o tovărăşie ad-hoc cu gând de a înnopta la Bucerdea Grânoasă.

De aici un drum în trei: Ion Oargă, pe atunci student şi ulterior vicerector al Seminarului din Blaj, Mărculeţ, teolog absolvent, şi evident Eminescu, tânărul nostru poet. Un drum care în mod obişnuit se face în două ceasuri, făcut pe jos, era ceva normal pentru acele vremuri. În car, în căruţă, sau pe jos erau, prin acestea trei modalităţi, epuizate toate mijloacele de depasare de la un loc în altul. De această dată, precum povestea unul dintre drumeţi, drumul a fost parcurs pe jos.

Pe valea largă a Târnavelor unite, ţinând spre răsărit, cu soarele în spate grăbind spre locul de coborâre în munţii Apuseni, cei trei tineri, fără putinţă de a se pierde, în faţă vedeau, înţelept ridicate, satul Cistei, iar mai în depărtare pe o altă înălţime comuna Bucerdea Grânoasă. Şi Crăciunelul se vedea undeva în dreapta, jos. În spatele călătorilor au rămas, pe dreapta şi dincolo de Târnave, Mihalţul şi Obreja animând, pe una dintre extremele sale, Podişul Secaşelor.

Ţineau înainte drumul ce-l ţineau târgoveţii când se întorceau de la Bălgărad (Alba Iulia cu vechea ei denumire), sau de la alte târguri, dintre care cel mai faimos era cel de la Teiuş, ţinut săptămânal, în zi de miercuri...

Ion Oargă, fiu al satului, povestea despre acestea: „Era seară când am sosit; mama ne-a dat de cină. După masă eu şi Mărculeţ ne-am dus în priveghi, căci murise o femeie de frunte din sat. Eminescu a rămas acasă şi s-a culcat. Noi ne-am reîntors înspre ziuă; el dormea. După ce ne-am sculat şi noi, am prânzit, cum se prânzeşte pe la sate. După prânz el a dispărut fără să zică ceva… Am auzit mai târziu că a umblat cu copiii prin sat, dar apoi s-a dus.”

Toate biografiile consacrate lui Eminescu vorbesc despre popasul blăjean al poetului din vara anului 1866 şi, în cadrul acestuia, despre „trecerea” poetului prin Bucerdea Grânoasă. Sursa documentară este cartea lui Elie Dăianu, Eminescu în Blaj. Amintiri ale contemporanilor (1914), în care sunt adunate relatările alumnilor blăjeni care în vara acelui an, 1866, au avut privilegiul să-l cunoască pe cel care va deveni cel mai mare poet al românilor.

Comentând această întâmplare autorul cărţii, Elie Dăianu, încearcă să treacă dincolo de aparenţe, notând că plecarea pe neaşteptate a poetului s-ar fi putut datora faptului că „poate va fi ajuns la gânduri serioase, poate se pregătea de examenul ce avea să facă pentru a se înscrie pe clasa a V-a a liceului. Poate, chiar gândul acesta îl va fi făcut să plece de la Bucerdea, aşa pe neaşteptate, fără să-şi ia ziua bună de la ospitalii săi găzduitori şi cunoscuţi. Lucrul acesta se va fi întâmplat în 28-29 august.”

O explicaţie plauzibilă şi convingătoare a „trecerii” poetului prin Bucerdea Grânoasă în vara anului 1866 ar fi şi dorinţa de a vedea satul natal al lui Ioan Maiorescu, cărturar paşoptist, despre care aflase din prelegerile magistrului său Aron Pumnul, din „Lepturariul” acestuia şi, poate, din coloanele „Foii pentru minte, inimă şi literatură”, copiată şi citită de gimnaziştii români din Cernăuţi la îndemnul profesorului lor.

Am considerat a îmbogăţi cu toate acestea bagajul mândriei copiilor locului cu amintiri despre Mihai Eminescu la Bucerdea Grânoasă[1], restituire cu acelaşi titlu a prof. univ. dr. Ion Buzaşi, neostoit şi pasionat eminescolog, popas din prea scurta-i şi densa viaţă pe care cel mai de seamă biograf al său, George Călinescu, îl consemnează[2].

La concurs au participat Şcolile Generale din comunele Bucerdea Grânoasă, Crăciunelu de Jos, Mihalţ, precum şi Şcoala Generală "Toma Cocişiu" din municipiul Blaj.

Echipajele formate din câte cinci elevi de la fiecare şcoală şi-au dat măsura propriei valori şi a bunei pregătiri în completarea contra timp a unui chestionar grilă biobibliografic privind personalitatea poetului naţional, momente artistice sub formă de recitări, cântece, recunoaşterea titlului unei poezii după un fragment mimat, probe alese şi impuse de juriu, prezentări power point, scenete, toate cu miez de Eminescu.

În final juriul a deliberat, conform regulamentului de concurs, stabilindu-se următoarea situaţie de clasament:

Locul 1 Şcoala din Crăciunelu de Jos, cu un punctaj de 1141,5

Locul 2 Şcoala din Bucerdea Grânoasă, cu un punctaj de 1136

Locul 3 Şcoala din Mihalţ, cu un punctaj de 959

Locul 4 Şcoala din Blaj "Toma Cocişiu", cu un punctaj de 841,5.

Cu toţii, după cum au dovedit că merită, au primit premii constând în cărţi şi Diplome de onoare, aplauze vii şi sincere felicitări din bucuria inimilor noastre.

Încă o reuşită activitate interoperabilă, iniţiată, din greu lucrată şi trecută în contul Şcolii Generale "Ioan Maiorescu" Bucerdea Grânoasă, a colectivului de dascăli vrednici în frunte cu directorul Vasile Bărbuleţ, un tot derulat prin Centrul de Informare şi Documentare aflat la început de drum al cărui suflet harnic este Ştefan Zolti Mezei.

Tuturor inimoşilor, copii şi dascălii lor, gazde şi invitaţi, le mulţumim pentru momentul Eminescu mereu deosebit, întotdeauna atractiv, chemător, captivant, unic, cum ar zice Poetul, nepereche.

LA INFINITE EDIŢII DRAGILOR!!!!!!!

Iată motivaţia reeditării: momentul Eminescu este întotdeauna altul apreciindu-se însuşi, ca un vin vechi, bine păstrat, curat ca lacrima unei arome de vers...


Mihai C. Szilagy,

Preşedinte al Cercului Cultural Astra Ioan Maiorescu Bucerdea Grânoasă,

31 Ianuarie 2008.



[1] Mihai C. Szilagy, Bucerdea Grânoasă, studiu monografic, Ed. Aridia, Blaj, 2005, pp.102-103.

[2] George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 91.


duminică, 27 ianuarie 2008

A vedea pe Dumnezeu


FIŞA DE LECTURĂ

Pe lângă mincinoasa smerenie: „aceasta nu este pentru mine”, pe lângă neîndreptăţita deznădejde născută din trăndăvie şi din iubire de plăceri, se mai află încă o piedică vederii Luminii celei Nezidite, şi anume, îndrăzneaţa năzuinţă a minţii noastre de a vedea pe Dumnezeu, de a-l cuprinde în propria gândire, de a pătrunde oarecum cu forţa în taina şi sânurile Fiinţei Sale, spre a-L stăpâni ca pe un obiect al cunoaşterii. Este greu de găsit cuvinte pentru a arăta esenţa acestei mândre înălţări a minţii noastre, însă este important să înţelegem că în acest caz nu un nor luminos, ci negură şi întuneric, ce ascund pe Dumnezeu, ne vor întâmpina.”

Arhimandritul Sofronie, Naşterea întru Împărăţia cea neclătită, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003, pp. 279-280

INIMA, CA O POARTĂ A TĂMĂDUIRII DOMNULUI


ALTĂ FIŞĂ DE LECTURĂ

„Chemarea Domnului se adresează mai întâi de toate inimii, ca unui centru duhovnicesc al persoanei. Iubirea de Dumnezeu prin credinţă se naşte în inimă şi mintea se aşează în faţa unui nou eveniment lăuntric. Flacăra acestei iubiri atrage în întregime mintea în inimă; devenit ca ceara care se topeşte, intelectul se contopeşte cu inima şi contemplă Fiinţa în Lumina Iubirii Divine. Omul devine întreg tămăduit.”

Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucureşti, 1995, p. 121.

IUBIREA SĂ N-O STÂLCIŢI ÎN CUVINTE!


FIŞĂ DE LECTURĂ

Orice cuvinte am folosi pentru a descrie iubirea, o vom avea subminată decisiv, întrucât o prezentăm ca discurs şi nu ca o degustare a vieţii. De aceea, oricât au fost de frumoase cuvintele care adesea au fost rostite de-a lungul ultimilor ani, ele au început să-şi piardă într-un mod primejdios puterile şi în scurtă vreme vor provoca numai plictis, dacă nu cumva îl provoacă deja. Omul contemporan, împovărat de starea sa de disperare a început să considere toate aceste cuvinte frumoase drept bătaie de joc.”

Philoteos Pharos, Înstrăinarea ethosului creştin, Editura Platytera, Bucureşti, 2004, pp. 82-83.




sâmbătă, 26 ianuarie 2008

MOCANII


M-a fascinat întotdeauna noul şi prin el necunoscutul totodată. De când intrau mocanii în sat cu coviltirele lor umblătoare îi cercetam îndată ce aflam de venirea lor. Găseam în ei ceva, mereu altceva, altfel decât tipicul zilelor curgând asemănătoare una cu alta în trecerea lor. Aduceau cu ei un miros de neuitat de otavă, mere mocăneşti şi corobeţe, amestecat cu răşina brădetului... o splendoare coborâtă din apropierea lui Dumnezeu, din Munţii Apuseni. Aveau cai învăţaţi, cai de drum, mărunţi dar harnici, fumos dăltuiţi în tihneala lor, cu un pas măsurat atent, mocăneşte, ca şi stăpânii lor, care de când intrau în sat îşi strigau, spre vânzare sau troc, arta meşteşugului lor:

− Hai la ciubară... Hai la scânduri şi la caferi!!

Le sorbeam ochi şi urechi toată şederea în sat, întreg schimbul de mărfuri, căci arareori vindeau, mai degrabă schimbându-şi adusul lor pe bucate, îndeosebi pe cucuruz sfrânit, măsurându-le cu mierţa sau cu feldera, măsură pentru măsură, de cele mai multe ori, mai ales când aveau prune uscate, mere sau pere. Îi însoţeam o postate din traiul lor aspru, de la intrare şi până la ieşirea din sat, şi-mi era dor de muntenii mei îndată ce se pierdeau în zare spre alte locuri necunoscute mie dar care ştiu că-mi polarizau imaginaţia.

Mamă... ce copil eram!!!

Mihai C. Szilagy

TEOLOGIA CU AMINTIRILE EI

SCRIPTA MANENT

FOAIA MEMORIEI STUDENŢILOR TEOLOGI


ANUL I, NUMĂRUL 1, 2005

OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE


Teologul blăjean la cursuri intensive cu tema,

Cea dintâi cateheză scrisă de către Apostolul Paul:

Întâia Scrisoare către Tesaloniceni

Luni, marţi şi miercuri, 03-05 Octombrie 2005, cu o punctualitate de invidiat, cu ceasul de mână pe masă, în Aula mare a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, între orele 9,15-13 şi 15,15-19, conferenţiază Pr. Prof. Dr. Mauro Orsatti, profesor de Teologie Biblică şi Exegeză Neotestamentară la Seminarul Paul VI din Brescia(I) şi Facultatea Internaţională de Teologie din Lugano(CH).

Cele trei zile au fost consacrate temei, amplu dezbătute, referitoare la Întâia Scrisoare către Tesaloniceni, cea dintâi cateheză scrisă de către Apostolul Paul, ca o aprofundare a scrierilor canonice ale Sfintei Scripturi, una câte una, spre întregul lor.

Cumpăr cartea Contemporani lui Hristos, comentarii de Mauro Orsatti pe marginea Evangheliei după Marcu, apărută la Editura blăjeană Buna Vestire, pe care autorul îmi dă autograf. Traducerea cărţii este realizată de Părintele vicerector Călin Daniel Paţulea, care translatează şi cursurile intensive din limba italiană, în care prezintă Părintele Orsatti, în a noastră limbă română în care, deocamdată, suntem mărginiţi a înţelege, noi, studenţii teologi. De ajutor la translatare este şi sora Liana Petrizzo.

La cursurile ţinute la un nivel ridicat, asistă şi licenţiaţi înscrişi la Master, organizat la Blaj, cu specializarea Teologia Pastorală în comunităţile ecleziale. În 14 cursuri au fost sistematizate expunerile, care, mai mult decât interesante, este important a le enumera:

1. Paul, misionar, apostol şi scriitor: poziţia centrală a lui Hristos; patima eclezială de a-L propovădui pe Hristos;

2. Biserica tesalonicenilor, o comunitate creştină care recunoaşte în Isus, mort pentru noi şi înviat de Tatăl, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul oamenilor;

3. Propovăduirea Evangheliei lui Hristos comunităţii din Tesalonic: credinţa şi energia propovăduirii evanghelice: 1 Tes 1, 2-10;

4. Evanghelizatori şi evanghelizaţi. Dinamica şi liniile directoare ale evanghelizării: 1 Tes 2, 1-16;

5. Evanghelia crează o atmosferă de fraternitate. Nostalgia ministrului evanghelizator pentru comunitate. Încercarea credinţei. Preocupările Apostolului Paul pentru Biserica din Tesalonic: 1 Tes 2, 17-3, 13;

6. Reconstruirea celei dintâi cateheze creştine sub bagheta Apostolului. Chemarea la sfinţenie: 1 Tes 4, 1-12.

7. Dragostea autentică dintre un bărbat şi o femeie. Misterul căsătoriei. Dragostea frăţească.

8. Învierea din morţi, un adevăr câştigat de comunitatea creştină. Interesul Apostolului pentru comunitatea aflată în tulburare: 1 Tes 4, 13-5, 11;

9. Comunitatea definitivă a omului cu Dumnezeu. Cateheză cu privire la parusie;

10. Viaţa internă a comunităţii. Reguli de viaţă pentru o comunitate perfectă:

1 Tes 5, 12-24;

11. Comunitatea creştină, o Biserică unită dar fără a fi scutită de pericolul diviziunii;

12. Comunitatea creştină şi înţelegerea realizării împărăţiei în/cu Hristos. Problematica escatologică actuală;

13. Caracterul cristocentric al escatologiei. Escatologia şi istoria;

14. Escatologie, parusie, şi înviere. Misterul lui Hristos în viaţa comunităţii creştine.

Au fost trei zile, care la sfârşitul fiecăreia, apoi la finalul a toate trei, mi-am felicitat vocea, îndemnul interior care îmi şoptise: urmează Teologia!

Mihai C. Szilagy

Student teolog an I


Papa Benedict al XVI-lea,

Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca

Ziua începe, în mod firesc, cu Liturghia de la Capelă.

Prin cultură la libertate, stă scris în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, unde am ajuns cu autocarul la ora 10,30 , după două ore de drum, toţi teologii blăjeni, însoţiţi de părintele vicerector Călin Daniel Paţulea şi părintele Irineu Fărcaş. Este vineri, 04 noiembrie 2005, zi memorabilă pe care o notăm ca fiind ziua acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea. Suveranul Pontif va fi reprezentat la ceremonia de decernare a titlului de către Arhiepiscopul Jean-Claude Pérriset, Nunţiu Apostolic pentru România şi Republica Moldova.

În Foaierul Colegiului Academic vizităm cele două expoziţii de carte deschise ieri, Opera teologică şi filozofică a lui Joseph Ratzinger în contextul teologiei mondiale şi cea de-a doua, Teologia clujeană actuală. Bajul este atent reprezentat cu un frumos stand de carte. Din păcate, pentru noi, ajungem prea târziu pentru lansarea volumului Jürgen Habermas Joseph Ratzinger, care tocmai se încheiase, fiind programat la ora 10.

Se cântă Gaudeamus.

În deschiderea festivităţilor are cuvântul gazda, rectorul Andrei Marga, care face şi laudatium operei teologice şi filozofice, pentru care s-a propus, încă din primăvara anului 2004, acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, pe atunci cardinalului Ratzinger, actualul Papă, „cea mai discutată personalitate a lumii, chiar înainte de a fi ales Papă”. Din acelaşi cuvânt, printre nume sonore care au fost cinstite cu cel mai înalt titlu al universităţii clujene, aflu cu bucurie pe cel al profesorului Virgil Nemoianu, a cărui carte Înţelepciunea calmă, tocmai o citeam pe autocar; Virgil Nemoianu a obţinut licenţa în filologie la Universitatea Bucureşti (1961) şi doctoratul în literatură comparată la Universitatea California (1971). A fost lector, conferenţiar, profesor la universităţile Bucureşti, California (San Diego, apoi Berkeley), Londra, Cambridge, Cincinnati, Amsterdam şi (din 1979) la Catholic University of America din Washigton D.C. unde deţine din 1993 încoace titlul de William J. Byron Distinguished Professor of Literature and ordinary Professor of Philosophy, cu un bogat palmares de funcţii, dinstincţii şi cărţi sau articole de specialitate publicate.

Laudatio ne poartă prin opera strălucită a Sfântului Părinte Papa, Ioseph Ratzinger, Papă sub numele de Benedict al XVI- lea, care cuprinde peste 80 de volume.

Citând pe Sfântul Părinte, rectorul Andrei Marga spune: „Kant este punctul crucial care trebuie văzut astăzi”, ceea ce noi, studenţi teologi, desigur vom reţine şi urma ca recomandare de lectură. Ce mai reţinem din distinsul cuvânt al fostului ministru, sunt nişte atente percepţii, care nu trebuie scăpate din vedere ca pericole, ceea ce trebuie să ne ridice vigilenţa, asupra „descompunerii forţelor vitale ale moralei, un pericol mai mare decât al rachetelor”, „pericolul naţionalismului şi al puterii ştiinţei”, precum şi „vacuumul spiritual din Europa”.

Laudatio este făcut şi de către Ms. Márton Iozsef, Decanul Facultăţii Romano-Catolice care vorbeşte în limba latină alăturând numelui Papei Benedict numărul sextum decimum. În limba română vorbeşte despre: omul care ajunge să fie privat de libertate dacă nu cunoaşte adevărul; adevărul care se află deasupra opinilor; lumea pătrunsă de scepticism; credinţa ca o realitate (Cardinal Ratzinger); conflictul dintre credinţă şi necredinţă; credinţa care implică raţiunea; credinţa care deschide calea spre adevărata cunoaştere şi, ceea ce am mai reţinut sunt modelele lui Ioseph Ratzinger: Fr. Bonaventura şi Sf. Augustin. Continuarea discursului este în limba maghiară, în care începe tot cu iubirea lui Cristos faţă de noi.

Prea Sfinţitul Episcop de Oradea, Decanul Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, Virgil Bercea ţine un frumos discurs, cu această ocazie, atât în limba italiană, apoi şi în limba română, parte a laudatio care s-a tot întregit, bogat şi greu de consemnat într-un articol.

Se citeşte proclamaţia în limba latină.

Jean-Claude Pérriset, Nunţiul Apostolic în România şi Republica Moldova, reprezentatul Papei Benedict al XVI- lea, rosteşte discursul de recepţie, din care reţinem că va aduce la cunoştinţa Sfântului Părinte tot ceea ce s-a petrecut la această decernare cu ocazia înmânării proclamaţiei şi a însemnelor. În continuarea discursului Nunţiului Apostolic se vorbeşte despre teologi, acei membrii ai Bisericii chemaţi să aprofundeze învăţătura Domnului, numind teolog pe însuşi Papa; răbdare şi speranţă care nu trebuie pierdute, un îndemn adresat direct şi mai ales studenţilor; Seminar universitar comun, propune Nunţiul Apostolic celor patru Facultăţi de Teologie din cadrul Universităţii (greco-catolice, romano-catolice, ortodoxe şi protestante), dar şi Facultăţilor de Sociologie şi Istorie, având ca posibilă temă Biserica Universală a lui Cristos; conceptul Poporul lui Dumnezeu a fost introdus de Conciliul Vatican II, ca o punte a ecumenismului; norma fundamentală pentru creştini, care este Sfânta Scriptură, exegeza Cuvântului viu al lui Dumnezeu; urând în încheiere un rodnic Fides et Ratio.

Îndemnând totodată, rectorul Andrei Marga, pune, prin Universitate, la dispoziţia tinerilor studenţi datele fundamentale ale lumii, prin care să caute posibile legături între vârful ştiinţei, filozofiei şi religiei.

Corul mixt al Facultăţilor de Teologie ale Universtităţii cântă înălţător, pe mai multe voci, Ave Maria şi Cuvine-se cu adevărat.

Ne deplasăm per pedes prin oraş până la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, la cantina căreia servim prânzul. Aici fac o relaţie de prietenie cu studentul de an zero Emil Vásvári, căruia îi fac cadou o monografie Bucerdea Grânoasă, din care las un exemplar şi la Muzeul de Istorie al Transilvaniei pe care îl vizităm în grup, cu ghidaj, în cursul după amiezii. De aici cumpăr o carte, Asociaţiile culturale ale tineretului studios român din monarhia habsburgică (1860-1918), Cluj, 1998, autoare Eugenia Glodariu, la preţ de 40000 lei (4 lei noi). În cadrul programului de voie vizitez librăria de lângă Universitate.

Plecăm din Cluj Napoca la ora 16,45, după o zi frumoasă, plină de învăţăminte. Am rămas cu imagini de neşters atât în memorie cât şi pe foto peliculă, la care spre neuitare alăturăm aceste rânduri, idee venită pe autocar şi iat-o împlinită.

Mihai C. Szilagy

Student teolog an I


Teologul blăjean în Exerciţii spirituale.

În cadrul exerciţiilor spirituale, desfăşurate în comunitatea studenţilor teologi de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, pe durata a trei zile, 20-23 Noiembrie 2005, consemnăm între intervenţiile conferenţiarilor pe aceea venită de la Institutul Teologic Greco-Catolic Franciscan din Roman, prin lect. univ. dr. Iosif Bisoc, care ne-a împărtăşit din experienţa proprie şi cea biblică neotestamentară, vorbind despre: Misiunea ambasadorilor lui Dumnezeu, după Luca 10, 1-16; maturitatea spirituală mişcată zilnic, pas cu pas, crescând în vocaţia noastră; greutatea rolului de ambasador al lui Dumnezeu în faţa aproapelui; amprenta asupra noastră, în suflete şi pe faţă, a vieţii de seminarist, schimbări profunde şi de imagine, datorate ambientului încărcat de spiritualitate apropiată Dumnezeirii; Revoluţia Spirituală, în faţa căreia răul se dă la o parte; să nu ne facem iluzii că noi, nu noi, ci singur Dumnezeu va face planul Său, prin noi; necesitatea formării de misionari autentici, realizabilă prin rugăciune; să nu disperăm căci atunci când se va închide o uşă, se deschid zece altele; vocaţia noastră este o provocare, de la care mulţi vor să ne smintească; în sufletul nostru trebuie să fie un cutremur, un foc ca un incendiu, cutremurul, incendiul Spiritului Sfânt.

Alte teme atinse şi tratate au fost privitoare la frumoasa tradiţie a Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolică, istoricul ei, şi noi, sudenţii teologi de astăzi, prin care se vor transmite viitorimii; nivelurile de creştere spirituală; limitele pe care fiecare le are, când nu reuşeşte în viaţa spirituală; timpul vieţii trăit în speranţă către Dumnezeu, care nu dezamăgeşte; oamenii dezamăgind; dialogul cu Dumnezeu, liber prin rugăciune personală şi Euharistie (încercaţi şi veţi vedea); cunoaşterea lui Dumnezeu nu doar intelectual, ci mai ales spiritual; ceea ce noi aspiranţii la Preoţie facem, totul contează; chemarea noastră la un lucru nobil; nu suntem nişte simpli reprezentanţi, vom fi adevăraţi ambasadori ai lui Dumnezeu...

Când Dumnezeu este cu noi, oare cine poate fi împotriva noastră?

Acestea le-am consemnat, dintre multe altele ale acestor zile, în care rugăciunea şi meditaţia comunitară, alternată cu cea personală, au fost ridicate la cote mai înalte şi semnificaţii mai profunde, care ne-au dus mai aproape de scop, decât ne aflam la începutul acestor limpezitoare exerciţii spirituale.

Mihai C. Szilagy

Student teolog an I

CONTINUITATE

….Doar din partea găsită a tezaurului dacic, legiunile lui Traian au jefuit şi au dus la Roma atâta aur, argint şi bogăţie încât au fost ridicate cu acest faimos bănet Forumul lui Traian şi monumentul de la actualul Adamclisi, ca să nu mai vorbim de finanţarea celor 123 de zile de banchete şi sărbătoriri imperiale sau de „premiul” dat fiecăruia din sutele de mii de militari ai legiunilor, până şi celor din cohortele auxiliare.

… Harta lui Ptolomeu indică la nord de Dunăre zeci de notabile cetăţi dacice, între care faimoasele Sarmizegetusa, Appulum, Potaisa, Napoca, Porolissum, Tibiscu şi Brezobia, ca să amintim doar câteva, care existau cu certitudine înaintea cantonării acolo a unor tabere militare romane conform dovezilor arheologice aduse în mod repetat că la baza marilor aşezări actuale se află, în fapt, vatra străvechilor aşezări dacice pentru că, în mod logic, a avut loc o continuitate constructivă tocmai în locurile cu verificată protecţie împotriva catastrofelor naturale şi, de regulă, chiar cu folosirea materialelor de construcţie deja existente, provenite din construcţiile antice!

În Munţii Orăştiei funcţiona, cu mult înainte de venirea romanilor, unul dintre cele mai înfloritoare centre metalurgice ale Europei, iar tot acolo sanctuarele dacice codificau cunoştinţe ştiinţifice. În Munţii Apuseni era în plină înflorire o industrie minieră de extragere a aurului, argintului şi cuprului, care explică în cea mai mare parte bogăţiile legendare ale dacilor, râvnite şi în cele din urmă, jefuite sistematic de „civilizatorii” sosiţi sub flamura Romei!

Există celebrul citat al lui Herodot care aprecia, cu şase secole înainte de venirea legiunilor lui Traian, că „neamul Tracilor e al doilea în lume, ca număr, după Inzi”. Unii savanţi europeni , cum sunt M. Diakonov, Collin Renfrew, Kalewi Wiik, Gray, Atkinson ş.a. atestă cu argumente temeinice teritoriul Carpato-Istro-Balcanic drept leagăn al indo-europenismului şi centru al mişcării centrifuge milenare a diverselor triburi din această etnie.

(Dr. Napoleon Săvescu, preşedintele Societăţii „Dacia Revival”, New York, în „Flacăra lui Adrian Păunescu”, săptămânal, anul VII, nr. 30 (253), 28 iulie-3 august 2006, în pagina 13, vezi articolul „De la New York, Dr. Napoleon Săvescu îi răspunde dramaturgului Paul Everac” III,)

TĂMÂIA SUFLETULUI - cărticica de rugăciuni


Tămâia sufletului - Orânduită pentru tineret, îndeosebi, de către Teolog Ciprian Emil VESTEMEAN


Ioan Suciu
(1907 1953)

„Aduceţi vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup...

Nicolae Lupea
(1918 2005)

... aduceţi vă aminte de mai marii voştri, care v au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi au încheiat viaţa şi urmaţi le credinţa”. (Evrei 13, 3 7)

Ascultă, suflete…

Dacă respiraţia se opreşte, trupul piere. Tot aşa, dacă rugăciunea se opreşte, piere sufletul. Inima omului îl caută neîncetat pe Dumnezeu. Când se bucură, îl laudă şi îi mulţumeşte; în nevoi, adresează cereri; când se află în suferinţă îi cere mângâiere, iar când a încălcat legea divină, îşi plânge greşelile şi cere iertare. Numai aprofundând in rugăciune putem iar cunoaşte Iubirea!
Această recomandare de rugăciuni se adresează în special tinerilor ce sunt la început de drum. Dacă suntem uniţi într o credinţă şi un Dumnezeu, vom învinge orice rău, mai ales pe acela ce vrea să ne piardă sufletul. Rugăciunea este puntea de legătură dintre noi şi Dumnezeu. La rugăciune să ne ţinem ochii aplecaţi, căci dacă i vom purta în toate părţile, pleacă şi gândurile după ei. Hristos ne iubeşte mult, de aceea îl surprindem deseori în Evanghelie rugându se. Îl vedem ajungând, pentru noi, la sacrificiul suprem: moartea ca mai apoi, împotriva raţiunii, să învie şi să meargă la Tatăl pentru a ne pregăti un loc.
Socoteşte broşura aceasta ca pe un bun prieten, ce te învaţă doar cele bine plăcute lui Dumnezeu, de aceea, te sfătuiesc să o ai tot timpul la tine. Dragul meu, doresc ca toate lucrurile tale să meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău (3 Ioan 1, 2). Meditează la aceste lucruri, fii absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie evident pentru toţi (1 Timotei 4, 15).
Roagă te mult şi pentru mulţi!


Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni! Unde este ură, eu s aduc iubire; acolo unde este ofensă s aduc iertare; unde este dezbinare, eu s aduc unire; acolo unde este îndoială s aduc credinţă; unde i rătăcire, s aduc adevărul; acolo unde este disperare s aduc speranţa; unde i întuneric s aduc lumina Ta; acolo unde este tristeţe s aduc bucurie.
O, Stăpâne, nu Te am căutat atât spre a fi consolat... cât pentru a consola; spre a fi înţeles... cât pentru a înţelege; spre a fi iubit... cât pentru a iubi.
Deoarece, dăruind... primeşti; pierzând... găseşti; iertând... eşti iertat; murind... reînvii la viaţa eternă!


Eu mă rog la începutul zilei

Ţie Doamne mă închin şi mare mărirea Ta o laud. Inimă Preasfântă a lui Isus îţi dăruiesc inima mea şi ziua de azi. Doamne, vie împărăţia Ta!
Mamă din cer, Maria! Mă ofer cu totul ţie şi ca dovadă a iubirii mele filiale, îţi dăruiesc în această zi ochii, urechile, limba şi inima mea: întreaga mea fiinţă. Mamă a bunătăţii, păzeşte mă şi mă apără ca pe un bun al tău. Amin!
O, Marie mă ofer cu totul ţie, trup şi suflet pe vecie!
Îngere al lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează mă, povăţuieşte mă şi condu mă pe mine, care ţi sunt încredinţat ţie prin mila lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis de dimineaţă. Însetat a de Tine sufletul meu, suspinat a după Tine trupul meu. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat fie numele Tău.

Eu mă rog la sfârşitul zilei

Doamne, Dumnezeul nostru, ce am greşit în această zi cu cuvântul, cu fapta şi cu gândul, ca un bun şi iubitor de oameni, iartă mi. Somn bun şi fără tulburare dăruieşte mi, căci Tu eşti păzitorul sufletelor şi trupurilor noastre. Fi preamărit Doamne. Amin.

Doamne, ziua s a sfârşit, seara iarăşi a venit. Peste zi m ai ajutat, de am lucrat şi învăţat. Pentru toate ţi mulţumesc, scumpul meu Tată ceresc. Iar Tu Blândule Isus, ocroteşte mă de sus. Fi alăturea de mine, că eu te iubesc pe Tine. O Marie, mama mea, ia mă sub paza ta şi tu înger păzitor, fi al meu povăţuitor. Amin.

Eu mă rog înainte şi după masă

Înainte de masă:
Mânca vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul; cei ce L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă ne o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

După masă:
Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, că ne ai săturat cu bunătăţile Tale cele pământeşti. Nu ne lăsa lipsiţi nici de cereasca Ta împărăţie ci, precum în mijlocul Apostolilor ai venit, Mântuitorule, pace dându le lor, aşa vino şi la noi şi ne mântuieşte. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură te cea plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă te pentru noi păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin.



Eu mă rog în timpul zilei ca să nu mi pierd harul sfinţitor


Psalmul 50

Miluieşte mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi ce este rău înaintea Ta am făcut, ca să te arăţi drept întru cuvintele Tale, şi biruitor să ieşi, când Te vor judeca. Că iată întru fărădelegi am fost conceput, şi în păcate m a născut maica mea! Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale le ai arătat mie. Stropi mă vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla mă vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie: bucura se vor oasele mele cele umilite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu l lua de la mine. Dă mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei păcătoşi la Tine se vor întoarce. Mântuieşte mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura se va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi adus: arderi de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Bine fă, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine plăcute ţi vor fi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tot: atunci vor aduce pe altarul Tău viţei.

Eu mă rog pentru aproapele meu

Pe cei ce mi vor răul şi îmi fac nedreptăţi, iartă i, Doamne. Celor ce îmi fac bine, fă le bine. Fraţilor şi rudelor mele dăruieşte le haruri pentru a se mântui şi viaţa veşnică. Pe cei ce sunt neputincioşi, cercetează i şi le dăruieşte vindecare. Pe cei ce umblă în întuneric, cârmuieşte i la limanul Adevărului. Cu cei călători împreună călătoreşte. Acelora ce se îngrijesc şi se îndură de mine, iertare de păcate le dăruieşte. Celor care mi au cerut să mă rog pentru dânşii, ascultă ruga nevrednicului meu suflet şi îndură te spre ei. Aminteşte ţi, Doamne, de cei trecuţi la cele veşnice şi odihneşte i unde priveghează lumina feţei Tale. Caută spre aceia ce sunt ispitiţi şi le dăruieşte harul să nu săvârşească vreo fărădelege. Binecuvântări le dăruieşte celor care aduc daruri şi se îngrijesc de Sfintele Tale Case. Adu ţi aminte şi de mine, Doamne, şi luminează mintea mea cu lumina cunoştinţei Tale, povăţuieşte mă pe calea poruncilor Tale ca într o zi să pot să mă bucur de vederea Ta. Amin.

Eu mă rog pentru părinţii mei

Părinte ceresc, Ţie îţi mulţumesc că m ai învrednicit a avea pe pământ părinţi atât de buni, creştini, morali, care îmi poartă de grijă în numele Tău. Binecuvântează i! Dăruieşte le lor sănătate, credinţă şi bucurie. Fă i cu răbdare faţă de greşelile mele, ca astfel să mă îndrume la fapte şi cugete bune, ca împreună cu ei să ajung la fericirea veşnică. Amin.

Eu mă rog pentru fraţii şi surorile mele

Doamne, Ţie mă rog pentru fraţii şi surorile mele; dăruieşte sufletului lor harul Tău, credinţa, speranţa, dragostea şi pacea, iar trupului, sănătate.
Dă ne, Doamne, să trăim împreună în iubire şi pace, căci plăcut lucru este a locui fraţii împreună!
Dăruieşte ne, Doamne, ca toţi, mici şi mari, împreună să călătorim virtuoşi, curaţi ca nişte crini pe calea vieţii şi să facem cele bine plăcute Ţie, ca împreună să ne bucurăm de Tine în cereasca Ta împărăţie. Amin.

Eu mă rog să am prieteni buni

Doamne, Tu care ai spus prin Sfântul Pavel corinteilor că „prieteniile rele strică obiceiurile bune” (15, 33), te rog să mă binecuvântezi ca în viaţă să am prieteni de nădejde, care să fie cu mine în bucurii şi întristări, făcând împreună cu ei fapte bune, bine plăcute Ţie, ca astfel să ne facem vrednici de împărăţia Ta. Amin.

Eu mă rog pentru slujitorii Domnului

Doamne Isuse Hristoase, Tu care ai lăsat păstori sufleteşti să conducă sufletele credincioase pe cărările mântuirii, dăruieşte le harurile Tale sfinte, ca să împlinească cu zel şi cu dăruire misiunea lor sfântă. Cu rugăciunile şi viaţa lor evlavioasă să abată supărarea Ta de la noi, să strălucească în mijlocul nostru cu podoaba tuturor virtuţilor, iar noi să i urmăm pe calea cea bună. Binecuvântează şi răsplăteşte osteneala lor, Doamne!

Eu mă rog pentru misionari

Doamne, prin ţări îndepărtate sunt mulţi păgâni care nu Te cunosc. Trimite le misionari mulţi şi buni prin care să Te cunoască şi iubească. Dăruieşte misionarilor curaj în luptă, sănătate cu folos în muncă şi putere de jertfire.
Misionarii, şi au părăsit părinţii, fraţii şi totul pentru sufletele păgâne. Dăruieşte le să aducă la Calea Ta câţi mai mulţi copii pierduţi în păgânătate, spre mare mărirea Ta. Amin.

Eu mă rog pentru profesorii mei

Doamne, Tu care l ai binecuvântat pe om, luminând mintea şi inima lui pentru a cunoaşte calea mântuirii, ascultă rugăciunea mea pentru profesorii mei. Ei mă învaţă cele bine plăcute Ţie: să citesc şi să scriu, pentru a putea folosi cărţile de rugăciuni şi Evanghelia. Dăruieşte le harul Tău, ca să fie buni şi răbdători cu mine pentru a mă îndrepta de la rău. Binecuvântează i, iar pe mine mă ajută să le fiu numai spre bucurie. Amin.

Eu mă rog pentru întoarcerea păcătoşilor

Dumnezeul meu, Tu ai spus că nu vrei moartea păcătosului, ci întoarcerea lui, de aceea te rog ascultă mă. Trimite har celor rătăciţi şi afundaţi în păcate grele pentru a se căi şi căuta calea Ta. Dă credinţă celor ce au pierdut o. Înmoaie inima celor mulţi. Pe hoţi, întoarce i; pe ucigaşi, îndreaptă i; pe desfrânaţi, curăţeşte i. Pe cei care te prigonesc, Isuse, iartă i şi schimbă le sufletul cum l ai schimbat pe Saul în Pavel.

Eu mă rog pentru cei ce mi vor răul

Doamne, Isuse Hristoase, Tu care ai poruncit să ne iubim aproapele, indiferent de modul în care ne tratează, ascultă rugăciunea mea şi dă mi harul să iert din inimă toate nedreptăţile ce mi se fac, căci şi Tu, iubitorule de oameni, te ai rugat pentru cei ce te prigoneau, loveau şi în urmă te au răstignit. Ştiu, Doamne, că pentru numele Tău voi fi prigonit şi urât pentru modul în care mă comport, dar nu i pedepsi, ci dăruieşte mi harul răbdării, căci cu ajutorul lor, Tu, Doamne, sculptezi în sufletul meu pentru a mă desăvârşi. Încă te rog să le dai pacea adevărată, iartă le lor toate fărădelegile şi nu lăsa, o Dumnezeul meu, să părăsească viaţa aceasta fără credinţă adevărată şi pocăinţă sinceră. Ajută mi să le răsplătesc cu bine, iubindu i din toată inima. Amin.

Eu mă rog pentru neamul meu

Doamne, Tu ai făcut neamurile pe pământ şi le ai dat să muncească pentru mărirea Ta. Tu ai lăsat pe pământ neamul nostru, ca să te cunoască pe Tine şi să te laude. De aceea el se conduce după învăţătura: „Nimic fără Dumnezeu”. Dă neamului nostru conducători înţelepţi şi cucernici, şcoli luminate şi case pline cu credincioşi buni, care să te preamărească acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.


Eu mă rog pentru cei bolnavi

Doamne, acela pe care l iubeşti este bolnav! Stăpâne, doctorul sufletelor şi al trupurilor, cela ce umileşti şi iar înalţi, care cerţi şi iarăşi vindeci, căci morţii nu ne vei da, iubitorule de oameni, cercetează cu mila Ta pe copilul tău (Numele), care este neputincios şi tinde braţul Tău cel nevăzut, plin de putere şi tămăduire. Ridică l din pat şi slăbiciune, te rog, vindecă, depărtează toată durerea şi dacă este vreun păcat în inima lui, lasă, iartă, pentru iubirea Ta de oameni. Amin.

Eu mă rog în ispite

Doamne, auzi ruga mea şi nu mă lăsa să ascult glasul ispititorului şi al celor care vor să mă smintească. Îndepărtează de la mine şoapta pierzării, gândul rău şi pofta necurată. Nu mă lăsa să cad în minciună, în furt, în mânie, mândrie şi vorbe rele. Alungă ispita leneviei şi a neascultării.
Eu mă rog înainte de muncă sau studiu

Doamne, munca mea o binecuvântează. Dăruieşte mi harul Tău prin Hristos, Domnul nostru. Amin.
Isuse, Tu care la doisprezece ani ai stat în mijlocul învăţătorilor pe care i ascultai şi întrebai ca să sporeşti în înţelepciune, trimite mi darul Tău şi mă luminează să învăţ ceea ce Ţi place Ţie, şi dăruieşte mi să le pot împlini spre lauda numelui Tău. Amin.
Dumnezeul meu, vreau ca astăzi munca mea să fie un act de iubire faţă de Tine, de familia mea şi de lumea întreagă. Ajută mă să o împlinesc cu bucurie, ca pe o colaborare la lucrarea Ta creatoare, spre binele semenilor mei. Primesc oboseala şi dificultatea pe care le implică şi Ţi le ofer ca participare la Crucea lui Isus. Încredinţez iubirii Tale de părinte pe toţi aceia care nu au un loc de muncă, pe săraci şi nefericiţii. Amin.


Eu mă rog după ce am sfârşit munca

Doamne, îţi mulţumesc că m ai binecuvântat şi am dus la bun sfârşit lucrarea pe care mi ai încredinţat o. Că ai luminat mintea mea pentru a înţelege cele plăcute Ţie. Dăruieşte mi acum harul pentru a le folosi spre mai mare mărirea Ta, ca astfel să mă fac vrednic de Împărăţia Ta. Amin.

Eu mă rog înainte de o călătorie

Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce cu Luca şi cu Cleopa împreună ai călătorit la Emaus, şi prin minunata Ta cunoaştere, plini de bucurie i ai făcut să se întoarcă la Ierusalim, călătoreşte şi trimite acum dumnezeiasca Ta binecuvântare peste mine, care mă rog Ţie, şi ajută mă să sporesc în tot lucrul bun, spre mai mare mărirea numelui Tău, ocroteşte mă ca apoi să mă întorc în pace, sănătos şi plin de har la casa mea. Amin.

Eu mă rog pentru alegerea
drumului în viaţă

Doamne, ajută mă să înţeleg limpede ce misiune voieşti să mi încredinţezi în lume şi în Biserică. Întăreşte mă ca niciodată să nu mă las stăpânit de setea de câştig sau de dorinţa de putere, ci să mi orânduiesc şi trăiesc viaţa în slujirea Ta şi a semenilor mei, după exemplul lui Isus. Amin.
Doamne Isuse Hristoase, învaţă mă să ţi cunosc glasul şi să nu dau ascultare altor glasuri şi chemări deşarte, ca să nu mă despart vreodată de Tine. Amin.

În deznădejde apelez la Isus

Isuse, eşti singurul prieten adevărat, Tu iei parte la suferinţele mele, le iei asupra Ta şi stăpâneşti secretul de a mi le întoarce în bine. Mă asculţi cu bunătate atunci când îţi vorbesc despre mâhnirea mea şi nu întârzii să mi o alini. Te găsesc oriunde şi oricând, nu Te îndepărtezi niciodată, dacă trebuie să mă mut, ştiu că te voi găsi oriunde mă voi duce. Nu Te plictiseşti niciodată să mă asculţi, nu oboseşti niciodată să mi faci bine. Sunt sigur că sunt iubit dacă Te iubesc. Tu rabzi defectele mele, infidelitatea şi nerecunoştinţa mea nu Te rănesc într atât încât să nu fii totdeauna gata să revii dacă eu Te doresc. O, Isuse, dă mi voinţa ca eu să fiu cu totul al Tău, acum şi în veşnicie. Amin.
Isuse tu eşti Sfânt, curat, fără păcat, drept, plin de dragoste, îndurător, credincios, plin de bunătate, atotputernic, demn de încredere… chiar şi cei care Te dispreţuiesc trebuie să recunoască că eşti absolut unic, minunat, glorios! Isuse, nu este nimeni ca Tine, Dumnezeule!

Eu mă rog când merg la
Casa Domnului

Doamne, Dumnezeul meu! Vin la Tine, în Sfântă Casa Ta. Vin să mă închin Ţie, să te laud pe Tine. Să ţi mulţumesc pentru darurile primite, să cer de la Tine cele ce mi lipsesc, pentru trup şi suflet. Să mi plâng fărădelegile şi să Ţi cer iertare. Primeşte mă Dumnezeule, cu milă şi cu iubire înaintea feţei Tale, căci Tu ai spus, că pe cel ce vine la Tine, nu l vei scoate afară. Primeşte mă, căci doresc să te iubesc din toată inima, să fiu cu ascultare faţă de Tine, Părintele şi Stăpânul meu. Amin.

Eu mă rog Rozariul Sfintei
Fecioare Maria
(O decadă în fiecare zi)

În gând. (intenţia printr o scurtă rugăciune şi puţină meditaţie).
Tatăl nostru...
Dumnezeul meu, cred în Tine, mă închin, nădăjduiesc şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru toţi aceia care nu cred, nu Ţi se închină şi nu te iubesc.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură te cea plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă te pentru noi păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin. (Această rugăciune se repetă de 10 ori după care la încheiere: O Isuse...)
O Isuse iartă ne păcatele, fereşte ne de focul iadului, şi du în ceruri toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila Ta. O, Marie concepută fără de păcat, roagă te pentru noi care alergăm la tine.

Medicament pentru suflet

Cel mai bun medicament, fără a neglija pe celelalte, pentru toate bolile: spirituale, corporale, ştiute şi neştiute, este încrederea în Dumnezeu, în Isus Hristos, medicul sufletelor şi al trupurilor.
În momentele de calm, de destindere, repetă des şi lent:
► Dumnezeu este Tatăl meu!
► Dumnezeu mă iubeşte nespus de mult, mai mult decât îmi pot eu închipui.
► Dumnezeu îmi vrea binele!
► Dumnezeu mă poate vindeca!

* * *

► Cred Doamne, aceste adevăruri!
► Vreau să răspund şi eu la iubirea ce o ai pentru mine!
► Isuse, te iubesc! Vreau să ascult de Tine, să ţi fac voia în toate, mă las cu totul în grija Ta!

* * *

► Cred Doamne în Tine, măreşte mi credinţa!
► Nădăjduiesc totul de la Tine, fiindcă eşti bun şi milostiv, întăreşte mi speranţa! Marie, Mamă bună, mă încred în tine, aştept totul de la mijlocirea ta, fă mă să L iubesc pe Fiul tău.
► O Marie, eu mă dau cu totul ţie, trup şi suflet pe vecie!
► Isuse, Marie şi bunule Iosif, binecuvântaţi mă acum şi în ora morţii mele. Amin.

Eu mă rog pentru a fi binecuvântat

Doamne, binecuvântează trupul şi inima mea ca în orice clipă a zilei să Ţi servească Ţie: în bucurie şi necaz, în sănătate şi boală, la muncă, studiu, rugă şi apostolat.
Fă, Doamne, ca inima mea să fie bisericuţa Ta, iar Tu să locuieşti în ea ca un Stăpân.
Tu mi ai dăruit trupul, al Tău să fie, binecuvântează l şi l sfinţeşte, umple sufletul meu cu lumina Ta, iar după viaţa aceasta du l în cer la Tine. Amin.
Doamne, binecuvântează ochii mei! Aşează peste ei mâinile Tale. Închide i la tot ceea ce i poate vătăma şi fă i să nu vadă stricăciunile lumii, ci numai cele frumoase şi bune: cerul şi pământul, câmpul şi pădurile, faptele bune şi lucrurile curate. Ajută mă să înţeleg că tot ceea ce i frumos Tu le ai făcut pentru noi începând de la gâze până la ceruri. Păzeşte privirea mea nepătată, ca într o zi să mă pot bucura de vederea Ta în ceruri. Amin.
Binecuvântează urechile mele, Doamne, ca să nu asculte nici să nu audă, decât ceea ce este bun şi folositor. Fă le atente la învăţăturile preoţilor, părinţilor şi ale învăţătorilor, ca şi când Tu mi ai vorbi!
Doamne, ia mâinile mele în ale Tale spre binecuvântare! Strânge le în cereştile Tale mâini, care au fost pironite pe cruce pentru mine. Ajută mi, Doamne, ca niciodată mâinile mele să nu veteme rănile mâinilor Tale, prin fapte rele. Să nu le folosesc la bătaie, furt şi nici la alte lucruri rele, ci numai la fapte bune. Dă mi mâini harnice şi lucrătoare în fapte bune, cum au fost mâinile Tale sfinte. Amin.
Doamne, binecuvântează buzele mele! Fereşte le de minciuni şi cuvinte rele. Buzele mele sunt cădelniţa Ta, vreau să răspândească în jur plăcut miros de vorbe drepte şi curate, rugăciuni şi cântări sfinte. Dăruieşte mi Doamne să răspund cuviincios superiorilor mei. Binecuvântează mi limba, pe care de atâtea ori te ai aşezat când m ai cuminecat şi fă mă vrednic de Tine în veci. Amin.
Isuse, ia mă în braţele Tale ca să fiu cu Tine pe veci. Amin.



Eu vreau să fac fapte bune pentru a deveni un copilaş iubit al lui Dumnezeu!


Oglinda sufletului

În fiecare seară (sau înainte de mărturisire) după rostirea rugăciunilor voi medita şi îmi voi examina (cerceta) conştiinţa având în faţă „Lista faptelor bune”, după care voi completa tabelul cu data acelei zile. Acest tabel îmi va folosi pentru a vedea progresul meu spiritual. Va trebui să lupt pentru a păzi poruncile. Să fiu sincer la completarea acestui tabel de fapte bune pentru a mă îndrepta în fiecare zi, astfel încât să devin şi eu un copil iubit al lui Dumnezeu!


RUGĂCIUNE ÎNCEPĂTOARE

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duh al adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, visteria bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşează întru noi, şi ne curăţeşte de toată întinarea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Lista faptelor bune

În fiecare zi!
1. Am respectat numele Domnului şi l am rostit cuviincios, m am rugat de mai multe ori, cerându I ajutorul de fiecare dată când m am aflat în dificultate sau pur şi simplu pentru că mi face plăcere să I rostesc Numele cu respect şi iubire? Cum m am rugat? Mi am împlinit rugăciunea de dimineaţă şi seară, înainte şi după masă?
Să ne rugăm lui Dumnezeu şi să I cinstim numele, să L lăudăm, să I mulţumim, să I cerem ajutorul pentru noi şi ceilalţi, rugându ne pentru cei bolnavi, părinţii şi fraţii noştri, pentru cei ce ne vor răul, pentru Biserică şi slujitorii ei, rostind chiar şi rugăciuni libere, ce pleacă din sufleţelul nostru. I am mulţumit Domnului pentru această zi, promiţându i că mâine voi fi mai bun?
2. Mi am făcut meditaţia zilnică ce constă în lectura unui text din Sfânta Scriptură, pentru a creşte spiritual? Ce voi citi? Înainte de toate cuvântul lui Dumnezeu: Biblia. Scrisoarea lui Dumnezeu adresată oamenilor. Episcopul tineretului Ioan Suciu spunea: „Bucură te carte în care Dumnezeu şi a pus cuvântul”. Nu poţi fi creştin autentic dacă nu cunoşti viaţa şi învăţătura lui Isus. Sfânta Scriptură trebuie citită cu acelaşi Duh Sfânt, cu care a fost inspirată. Citirea ei se va face zilnic cu atenţie şi fără grabă pentru a aprofunda fiecare verset, căutând folosul nostru în aşa fel încât, întipărită în gând şi inimă să devenim o Evanghelie vie. În vieţile Sfinţilor vei găsi oameni model care au trăit Evanghelia; trăieşte şi tu după exemplul lor. Lectura cărţilor bune va întipări în sufletul nostru, încetul cu încetul, figura şi stilul de viaţă al eroilor citiţi. Citeşte, studiază, învaţă ţi lecţiile cât mai bine. Ai carte, ai parte, spune proverbul românesc.
3. I am ascultat pe părinţi şi pe superiori, respectându i şi văzând în fiecare pe Isus?
4. Am făcut o faptă bună, o jertfă?
5. Am supărat pe cineva ştiind că astfel îl supăr pe Dumnezeu, căci am datoria de a i iubi pe toţi precum şi El a făcut? Când am auzit pe altul înjurând, am zis o rugăciune scurtă de ispăşire? Îndemnat am pe alţii să se roage? Am vorbit rău despre alţii (bârfit)? Rămas am dator cuiva? Am răspândit vestea cea bună: Sfânta Scriptură? Învăţat am pe alţii lucruri rele?
Iubeşte L pe Dumnezeu mai presus de orice, din toată inima ta pentru că El te a creat din iubire şi ai datoria să o dăruieşti; pe aproapele să l iubeşti ca pe tine însuţi, căci este creaţia Domnului. Să i faci lui exact ceea ce ţi ar place să ţi se facă ţie. Nu te certa pentru a nu da prilej aproapelui să păcătuiască, iartă pe cei ce îţi greşesc, iar dacă ai greşit îi cere iertare frăţiorului tău supărat.
6. M am străduit să ocolesc păcate ca: lăcomia, lenea, ura, mânia, cearta, lauda, mândria, rostirea cuvintelor murdare ştiind că ele duc la săvârşirea multor greşeli?
Nu voi folosi cuvinte vulgare la adresa lui Dumnezeu, a sfinţilor, slujitorilor bisericeşti sau a oamenilor. Nu voi crede în descântece, superstiţii, ghicit (în palmă, cafea sau cărţi). Nu ne vom jura niciodată, nici pe Cer, căci de acolo vin binecuvântările şi harurile lui Dumnezeu şi nici pe Pământ, căci este creaţia Lui.
7. Am dăruit tuturor din ceea ce am?
Dăruieşte tuturor din ceea ce ai, căci în dar ai primit, în dar să dai! Dacă ai mai mult ajută l şi pe acela ce nu are căci Isus a spus: „Mie mi le aţi făcut” (Matei 25, 40)
8. Nu mi am dorit ceva din ce are aproapele meu, fără să mă gândesc că trebuie să l binecuvântez mereu pe Domnul şi să mă bucur alături de cel ce are?
Să nu iei nimic din ceea ce nu ţi aparţine, iar dacă ai luat, să dai înapoi proprietarului!
9. Mi am făcut munca mea zilnică (teme, lecţii) conştiincios, cum ar trebui, sau am făcut o în grabă pentru a mă preocupa de alte activităţi?
10. Nu am căutat să vizionez scene (lucruri, reviste, cărţi) imorale care mi ar putea pune curăţia sufletului în pericol? Ştiind că Dumnezeu ne vrea „crini ai curăţiei” în grădina Sa pământească, exemple de iubire şi dăruire deplină pentru a cuceri Raiul alături de apropiaţii noştri?

Săptămânal
11. Am cinstit ziua Domnului, petrecând o în Casa Lui, ascultând Sfânta Liturghie şi cuvântul Evangheliei pentru a mă corecta pe mine şi pe cei din jurul meu?

Lunar
12. Mi am mărturisit păcatele în această lună şi m am împărtăşit?
RUGĂCIUNE DUPĂ CERCETAREA INIMII

Ascultă Doamne rugăciunea mea, care se nalţă spre mărirea Ta. Primeşte Doamne gândul meu curat, căci mângâiere sfântă am aflat. Nădejdea i la Tine, Tatăl meu ceresc! Ajută mi Doamne să mă mântuiesc.
Rămâi cu noi, Mamă a lui Isus şi Mamă a Bisericii, aşa cum ai rămas cu Fiul Tău la picioarele Crucii, aşa cum ai rămas cu Apostolii în rugăciune. Şi astfel, să putem cânta, în suferinţă sau în biruinţă. Bucură te împărăteasă Maică! Amin.

Cele zece porunci dumnezeieşti

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine; să nu ţi faci chip cioplit şi să te închini lui.
2. Să nu rosteşti numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.
3. Adu ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.
4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.
5. Să nu ucizi.
6. Să nu faci fapte necurate.
7. Să nu furi.
8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
9. Să nu pofteşti soţia aproapelui tău.
10. Să nu doreşti nimic din ce este al aproapelui tău.


Isus a spus poporului

1. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
2. Să l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.


Învăţătură pentru mărturisire


Mărturisirea

Sufletele care nu şi spovedesc păcatele niciodată sunt ca odăile cu ferestre închise care nu se aerisesc. Amânarea mărturisirii este o ispită diavolească. Omul care nu respectă poruncile lui Dumnezeu este păcătos, el cu neascultare vatămă pe Dumnezeu, astfel se face vrednic de pedeapsă. Dacă ai păcătuit şi vrei să te împaci cu Dumnezeu, trebuie să ţi mărturiseşti păcatele cu căinţă şi cu gândul de îndreptare. Mărturisirea păcatelor se face la preot; el are puterea de a ierta păcatele. Mai întâi apostolii au primit această putere; către ei a spus Domnul Hristos: „Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 23). Mai târziu Apostolii au dat această putere urmaşilor lor. Când ne mărturisim mai întâi spunem păcatele cele mai mari, căci cu ele l am supărat mai tare pe Dumnezeu, apoi cele mici. Păcatele cele mari trebuie să le spunem şi cu numărul: de câte ori le am făcut. Cine cu voia tăinuieşte vreun păcat mare şi nu l mărturiseşte, rămâne neiertat, nu i se iartă nici cele mărturisite. Cine a uitat vre un păcat mai mare, trebuie să l mărturisească la cea dintâi mărturisire pe care o va face. Dacă păcatele mici au rămas uitate nu este de lipsă să le mărturisim din nou, ci ne căim de ele din toată inima. Păcatele auzite în mărturisire, preotul niciodată nu le spune nimănui, pentru aceasta nu trebuie să ne ruşinăm a le mărturisi. Decât să ascunzi vre un păcat greu, mai bine să nu te mărturiseşti, dar astfel vei pierde împărăţia lui Dumnezeu. Ne mărturisim păcatele făcute de la o mărturisire la alta. Copii buni se mărturisesc des! Ca să faci o mărturisire bună, trebuie să te pregăteşti pentru ea. Întâi, trebuie să te retragi undeva, în casă, în grădină, ori în biserică, pentru a fi singur! Apoi, îndreaptă ţi inima şi gândul către Dumnezeu, roagă L să ţi lumineze mintea, pentru a ţi aduce aminte cu ce păcate l ai supărat. (Foloseşte lista faptelor bune) Ţine minte ce spune Biblia: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna”. (Isaia 1, 18)

Pentru o mărturisire bună vei face astfel:

1. Rugăciune. Doamne Dumnezeule, Părinte ceresc, primeşte mă cu bunătate şi îndurare. Luminează mintea mea ca să mi aduc aminte de toate relele pe care le am săvârşit. Vreau o mărturisire bună, ca astfel să mă pot număra şi eu în rândul copiilor Tăi. Amin.
Doamne Dumnezeule, deşi sunt atât de mic, te am vătămat cu păcate atât de multe şi mari. Iată că vin la tine ca leprosul şi ţi zic: Tu, toate le poţi, Doamne, curăţeşte lepra păcatului, mă doare inima că te am supărat. Eu ştiu, Isuse că vorbele mele rele te au scuipat pe faţă, iar gândurile mele păcătoase ţi au împletit cununa de spini pe frunte. Ştiu că faptele mele rele te au pironit pe cruce, mă doare inima că pe Tine, atât de bun şi iubitor, te am supărat şi chinuit în acest chip. Iată că vin la Tine, Doamne, ca fiul cel rătăcit şi strig cu durere: Păcătuit am înaintea Ta, primeşte mă şi mi dă iertare de păcate prin glasul preotului Tău.
Doamne, iartă mă! De acum înainte nu vreau să Te mai supăr cu vre un păcat. Nu lăsa ca ispititorul să mai vină în inima mea!
Apoi recită Psalmul 50 al lui David.
2. Cercetarea inimii. Vei avea în faţă lista faptelor bune. Cauţi să vezi ce ai făcut bine sau rău.
3. Act de căinţă. Să îţi pară rău din tot sufletul de păcatele cu care l ai vătămat pe Dumnezeu.
4. Propunerea de îndreptare. Îţi propui cu tărie ca de acum să nu mai cazi în păcate, să lupţi pentru a ţi câştiga un loc veşnic în Cer.
5. Mărturisirea păcatelor. Mergi în confesional la preot, îngenunchezi şi spui: Părinte de la ultima mărturisire îmi aduc aminte că l am supărat pe bunul meu Dumnezeu cu aceste păcate...
6. După mărturisire. Doamne Dumnezeul meu, îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele şi le dispreţuiesc mai mult decât orice lucru, pentru că prin ele am pierdut harul Tău şi împărăţia cerului făcându mă vrednic de pedeapsă; dar mai ales pentru că prin ele te am vătămat pe Tine, Părintele, Mântuitorul şi Dumnezeul meu atât de bun şi vrednic de iubire. Îmi propun tare, cu ajutorul harului Tău, să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin.
7. Împlinirea canonului, a rugăciunilor pe care preotul ţi le dă pentru păcatele săvârşite.



Eu îl doresc pe Hristos


În duminici şi sărbători, cu evlavie şi credinţă, eu, copilul lui Dumnezeu, mă voi apropia de Isus din Sfânta Euharistie, ca El să vină şi să rămână în inima mea curată pe tot drumul vieţii. Eu, care m am pregătit prin taina mărturisirii, acum vreau să l primesc pe Acela care s a răstignit pentru mine.
Înainte de mă împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, voi spune în inima mea astfel:
Isus, Tu care pe cruce ai fost pironit pentru mine, te rog acum, când te primesc în trupul şi sufletul meu, să mă faci vrednic de Tine. Ştiu că mult Ţi am greşit, de aceea am plâns păcatele mele ca astăzi, în acest moment să te pot primi în ieslea sufletului meu unde doresc să rămâi veşnic cu mine. Nu mai pleca Isuse! Isuse te iubesc!
După ce te ai împărtăşit, ai devenit cerul cel mic al Domnului Hristos, de aceea spune astfel:
Sufletul lui Hristos, sfinţeşte mă; Trupul lui Hristos, mântuieşte mă; Sângele lui Hristos, aprinde mă de dragoste; apa coastei lui Hristos, spală mă; patima lui Hristos, întăreşte mă. Nu lăsa să mă despart de Tine, de duşmanul cel rău mă apără, în ceasul morţii mele cheamă mă şi porunceşte mi să vin la Tine, ca să Te laud cu sfinţii Tăi în vecii vecilor. Amin.
Trupul tău cel sfânt, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, să mi fie mie spre viaţa veşnică şi scump Sângele Tău spre iertarea păcatelor. Fie mie Euharistia aceasta, spre bucurie, sănătate şi veselie, iar la înfricoşata a doua venire a Ta, învredniceşte mă pe mine păcătosul, a sta de a dreapta gloriei Tale. Amin.



Rugăciuni şi meditaţii scurte


• Preasfântă Inimă a lui Isus, vie împărăţia Ta.
• Isuse, blând şi smerit cu Inima, fă inima mea asemenea cu Inima Ta.
• Dumnezeule, milostiv fi mie, păcătosului.
• Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac.
• Pentru Tine m ai creat, Doamne şi neliniştită va fi inima mea până nu se va odihni în Tine, dă mi ajutor.
• Doamne, dă mi ceea ce ţi cer şi ţi voi da tot ce mi ceri.
• Vino Isuse în inima mea şi stăpâneşte.
• Isuse, te iubesc!
• Doamne, Tu eşti scăparea mea, cetatea în care mă simt în siguranţă, fără Tine inima mea este stearpă.
• Amin Doamne, amin!
• Doamne, pentru toate binefacerile, trupeşti sau spirituale, îţi mulţumesc, preamărit în veci fie numele Tău.
• Dumnezeul meu, fiindcă Tu eşti nemărginit de bun, Te iubesc mai presus de orice şi, din dragoste către Tine, iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi şi vreau să pierd tot, chiar şi viaţa mea, decât să te mai vatăm vreodată.
• Fie voia Ta Doamne în toate.
• Lăuda Te voi, Doamne, din toată inima mea. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
• În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
• Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta.
• Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.



Cuvinte cu învăţătură spirituală


În tot ce faci adu ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată.│Pune ţi nădejdea în Dumnezeu din toată inima
şi nu te bizui pe priceperea ta.│De vrei să
dobândeşti viaţa veşnică păzeşte poruncile.│
Nimic fără Dumnezeu.│Rugaţi vă neîncetat.│ Dumnezeu iubire este.│Roagă te şi munceşte.│Fericiţi voi tineri, pentru că aveţi timp pentru a face bine.│În viaţă să ai rol de actor nu de spectator... fii activ pe calea desăvârşirii.│ Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.│Fiţi simpli ca porumbeii.│ Gândeşte te la Dumnezeu cât mai des.│Iubiţi mult, dar nu uitaţi de Dumnezeu.│Să înveţi pentru tine, dar să ştii pentru toţi.│Gândurile rele se alungă prin fapte şi ocupaţii bune.│Om liber este acela care nu şi permite să spună nici o minciună.│ Dacă Domnul mă vrea, trebuie să mă aibă, aşa cum mă vrea.│Dumnezeu sau nimic.│Omul nu este pentru păcat, ci a fost creat pentru nemurire şi fericire.│Ne va judeca după cum L am iubit.│Prin credinţă, eu cuget cum cugetă Hristos, prin iubire, eu iubesc aşa cum iubeşte Hristos.│ Ajutorul tău vine de la Dumnezeu.│Pentru cel curat, totul e curat.│Vreau, se poate, voi reuşi!│ Mereu cu Dumnezeu în gând nu putem păcătui.│ Dacă l avem pe Hristos în suflet, ce ne mai lipseşte?│Dumnezeu este dulcele soare al vieţii noastre.│Iubirea trebuie să fie o religie a inimii.│Mai mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se întoarce decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi ce nu au nevoie de pocăinţă; curaj, El te aşteaptă cu braţele deschise.│Totul pentru Dumnezeu, fiindcă El este totul.│Rodul muncii este cea mai plăcută desfătare.│Răbdarea este arta de a spera.│Nepăsarea este somnul minţii omeneşti.│Nimic fără rugăciune.│Renunţă la păcat pentru a fi liber şi ferice.│De Domnul am fost creat, spre Dânsul paşii mi am îndreptat!│ Dăruieşte pentru a simţi că trăieşti.│Nimic nu e greu când se face din iubire.│Iartă şi iubeşte mult!│Să se bucure inimile celor ce l caută pe Domnul.│Iubirea nu poate pieri niciodată, va dăinui în veci.│Păcatul pune inima omului pe jar, o frige până devine cenuşă.│Viaţa şi trupul sunt un dar de la Dumnezeu!│Voi trăi mereu în har, deci divin!│Toate spre mai mare mărirea lui Dumnezeu să le facem.│Sunt fericit pentru că sunt izvor de fericire pentru alţii.│Cu toţii să mergem, alergând spre Regele iubirii.│Cei ce mă persecută nu sunt decât dalta cu care Dumnezeu îmi modelează sufletul, pentru a deveni mai frumos.│Omul trăieşte cum gândeşte.│Ce ar face Isus în locul meu?│Răbdare, curaj, înainte.│ Dumnezeu se uită la inima omului şi nu la faţa lui.│Ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu.│Fi model şi cel care ţi va urma va fi mai bun.│În fiecare generaţie este un număr mic de drepţi. Luptă să faci parte din ei!│Unde este Dumnezeu domneşte ordinea, iubirea şi armonia!│Lucrurile vizibile sunt urmele mâinilor celui invizibil.│Priveşte la soare, este umbra lui Dumnezeu!│Nu există adevărată prietenie dacă nu are fundament stabilit în Dumnezeu.│Prietenia este unica floare ce răsare la umbra sufletului curat şi bun.│Dacă nu face nimic, omul învaţă să facă rău.│Văd, dar nu privesc... ca să nu păcătuiesc.│Ascultarea e sfinţenia copilului!│ Datoria trebuie să ţi o faci aşa cum trebuie căci asta îţi este menirea.│ Prietenia cu Dumnezeu, te edifică.│Totul constă în a te stăpâni.│Obiceiurile rele au memorie bună.│A fugi de un viciu este deja o virtute.│Fii apostol prin viaţa ta creştină şi spune ţi astfel: văzându mă pe mine, să te recunoască pe Tine, Isuse!│Nu vorbi înainte de a gândi!│Parfumul prezenţei lui Dumnezeu în suflet e bucuria.│Prin botez devenim misionari şi trebuie să ducem cuvântul Domnului şi la alţii.│Renunţă la tot din iubire pentru Iubire.│Mai puternic mişcă exemplul decât cuvintele.│Nu poţi face bine la o lume întreagă, dar poţi fi bun cu toată lumea.│Prin ei, pentru ei, la El.│Cot la cot pentru Hristos.│Fereşte te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.│


Teolog Ciprian Emil VESTEMEAN