Oricum, noi toţi şi unul câte unul
noi niciodată nu ne-am bucurat!
Întâlnit-aţi deplina mulţumire
a omului ce a dorit şi are?
Nu vrem să vedem cimitirul
fiinţând interior la orice zare...
De ce ne-am bucura-ntr-atât
de ce-i funest da-i singur adevăr curat?
Clar nemincinos la timpul prezent
pământ cu densitate de oţel
miezul existe-i
lumina-ntunec-a fior
mistere pătrund fără soluţii
atingeri radicale care dor
un sens ce nu-L cunoaşte,
afar-de nimeni, decât El.
Coşlariu,
02 Februarie 2008.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu