vineri, 11 ianuarie 2008

Scrisoare la modul deschis

Dragă Domnule Director educativ Ştefan Mezei

Cu bucurie în suflet primesc invitaţia Centrului de Documentare şi Informare de pe lângă Şcoala generală din comuna Bucerdea Grânoasă, judeţul Alba, de a mă afla în mijlocul colectivului de cadre didactice şi elevi cu ocazia de acum tradiţionalului omagial adus anual poetului naţional Mihai Eminescu în preajma zilei de naştere.
Mă onorează invitaţia de a lua loc în juriul concursului literar intitulat Eminescu prezent (!), trecut şi viitor, care se va desfăşura în data de 31 Ianuarie 2008.
Bucuria mea este cu atât mai mare cu cât nu s-au stins încă ecourile concursului similar interşcolar de anul care tocmai, parcă prea repede, a trecut.
Am numai stimă şi consideraţie faţă de avântul tineresc pe care-l imprimaţi, chiar cu mijloace modeste, întregului cadru de afirmare şi promovare a elevilor, a personalului didactic, instituţiei şcolare, fiind omul la locul lui în angrenajul care inevitabil trebuie asistat.

La mulţi ani rodnici,
Mihai C. Szilagy / Târnăveanu.

Precum spuneam, nu s-au stins încă ecourile. Iată crâmpeie:

MIHAI EMINESCU – OMAGIAL TRANSILVAN

POETULUI NAŢIONAL

Anual, luna Ianuarie este prilej de bucurie şi sufletească atingere a dorului eminescian celor iubitori de poezie, precum şi un prilej de mândrie naţională cu un astfel de bogat patrimoniu, cu adevărat vrednic de integrala restituire, reconstitutiv închegată a operei sale. Mai mult decât 156 de ani de la naşterea Poetului nepereche, rememoraţi în acest început de an 2006, Blajul, cu atracţia sa cărturărească seculară, care acum 140 de ani, îi magnetizase atractiv dorinţa de a-şi astâmpăra setea de cunoaştere la izvoarele Şcolii Ardelene, cinsteşte acest popas al veşnicului căutător drumeţ, prin multiple manifestări omagiale, dând tonul exemplului de urmat întregii provincii avându-şi capitala de suflet în Mica Romă.

La doar una dintre aceste manifestări participând, cu emoţia prezenţei spirituale a Luceafărului domnitor peste scriitura românească, s-au reeditat în glasurile tinereşti a zeci de şcolari frumoase crâmpeie ale operei sale nemuritoare. Astfel, în organizarea cadrelor didactice de la Şcolile generale ale comunelor Crăciunelu de Jos şi Bucerdea Grânoasă, la invitaţia directorului educativ Mezei Ştefan Zolti, m-am mişcat de faptul de-a mă simţi din nou elev, cu toate că acum făceam parte dintr-un juriu, ca preşedinte al Cercului Cultural ASTRA „Ioan Maiorescu” din Bucerdea Grânoasă, la Concursul de literatură interşcolar Mihai Eminescu. După un adevărat maraton, o alergare prin opera şi bio-bibliografia poetului, câştigători am fost cu toţii, concurenţi şi asistenţă, deşi o mai atentă pregătire a înclinat balanţa câtigătorilor în favoarea Şcolii oaspete de la Crăciunelu de Jos.

Am considerat a îmbogăţii bagajul mândriei copiilor locului cu amintiri despre Mihai Eminescu la Bucerdea Grânoasă[1], restituire cu acelaşi titlu a prof. univ. dr. Ion Buzaşi, neostoit şi pasionat eminescolog, popas din prea scurta-i şi densa viaţă pe care cel mai de seamă biograf al său, George Călinescu, îl consemnează[2].

Toate biografiile consacrate lui Eminescu vorbesc despre popasul blăjean al poetului din vara anului 1866 şi, în cadrul acestuia, despre „trecerea” poetului prin Bucerdea Grânoasă. Sursa documentară este cartea lui Elie Dăianu, Eminescu în Blaj. Amintiri ale contemporanilor (1914), în care sunt adunate relatările alumnilor blăjeni care în vara acelui an, 1866, au avut privilegiul să-l cunoască pe cel care va deveni cel mai mare poet al românilor. Ion Oargă, pe atunci student şi ulterior vicerector al Seminarului din Blaj: „Eminescu se întorcea de la Adunarea Generală a <> care s-a ţinut în 27-28 august 1866 la Alba Iulia. După adunare, cum veneam de la Alba Iulia, cu Mărculeţ, teolog absolvent, iacă colea la Murăş, lângă Mihalţ, pe unde se trece cu brudina, pe cine găsim? Pe Eminescu! Aştepta acolo să treacă cu podul umblător şi, neavând ce face, se juca cu nişte copii de ţăran. L-am chemat cu noi, am trecut Murăşul şi ne-am dus toţi trei acasă în Bucerdea Grânoasă (adică Eminescu, Oargă şi Mărculeţ n.n.). Era seară când am sosit; mama ne-a dat de cină. După masă eu şi Mărculeţ ne-am dus în priveghi, căci murise o femeie de frunte din sat. Eminescu a rămas acasă şi s-a culcat. Noi ne-am reîntors înspre ziuă; el dormea. După ce ne-am sculat şi noi, am prânzit, cum se prânzeşte pe la sate. După prânz el a dispărut fără să zică ceva… Am auzit mai târziu că a umblat cu copiii prin sat, dar apoi s-a dus.”

Comentând această întâmplare autorul cărţii, Elie Dăianu, încearcă să treacă dincolo de aparenţe, notând că plecarea pe neaşteptate a poetului s-ar fi putut datora faptului că „poate va fi ajuns la gânduri serioase, poate se pregătea de examenul ce avea să facă pentru a se înscrie pe clasa a V-a a liceului. Poate, chiar gândul acesta îl va fi făcut să plece de la Bucerdea, aşa pe neaşteptate, fără să-şi ia ziua bună de la ospitalii săi găzduitori şi cunoscuţi. Lucrul acesta se va fi întâmplat în 28-29 august.” O explicaţie plauzibilă şi convingătoare a „trecerii” poetului prin Bucerdea Grânoasă în vara anului 1866 ar fi şi dorinţa de a vedea satul natal al lui Ioan Maiorescu, cărturar paşoptist, despre care aflase din prelegerile magistrului său Aron Pumnul, din „Lepturariul” acestuia şi, poate, din coloanele „Foii pentru minte, inimă şi literatură”, copiată şi citită de gimnaziştii români din Cernăuţi la îndemnul profesorului lor.

Întreaga manifestare de la Bucerdea Grânoasă a fost patronată de Maica tuturor mângâierilor, Sfânta Fecioară Maria, a cărei prezenţă spirituală reprezentată în icoană şi în imnele mariane eminesciene, capodopere ale poeziei româneşti, Rugăciune şi Răsai asupra mea, au completat orizontul Eminescu al elevilor cu o stea nouă pentru ei: Eminescu poet religios, aşa cum l-am aflat în cursul universitar de Poezie religioasă al aceluiaş prof. univ. dr. Ion Buzaşi, audiat la Facultatea de Teologie Blaj.

Toate aceste simţiri concentrate în mod sublim în iubire, ne inspiră la rându-ne albe versuri de aducere aminte, mângâindu-ne cu starea de aproape a eternului Eminescu:

EMPATIE

Păşesc pe urma gândurilor

Poetului salutând

Mica Romă

în vremea sa

insulă şi far

romanităţii

plantată aici

spre regăsirea

frăţiilor de sânge

şi de grai.

Salve pios

cu pălăria-n mână

revelaţiei mulţumind

prin profunzimea

teismului său

spontan pulsând

cu-a inimei bătaie

pornind din post

de poame

văratic pârguite

culese de pe margini

de veşnic drum

închinat luminării

spiritului

ce numai la Blaj

te poate înfiorat cuprinde.

Teolog Mihai C. Szilagy



[1] Mihai C. Szilagy, Bucerdea Grânoasă, studiu monografic, Ed. Aridia, Blaj, 2005, pp.102-103.

[2] George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 91.

Un comentariu: