RENAŞTERE

Cu buze arse şi fripte băşici
Puţine oaze, întinse pustii, pusti bătutu-m-au în faţă
Cât e-n întunecatul ev o medie de viaţă.
Cred, c-apoi atunci m-am rostuit, cotind-o de aici.

Patruzeci de ani(!) exilat
Nori groşi, în urmă numai praf
Şi neluând în seamă nici un staff
Pământul frământat-am pe uscat.

În sine-mi fost-am abandon;
De-o parte luminaţi şi cruzi de altă
Părinţi şi copii de toarte mă saltă
Şi-mi vorovesc despre izvorul din Sion.

E-n plan divin de-a se întoarce toţi
În umbra vieţii rezervate-s locuri la hodini
Ca nimeni să rămân-afară prin străini.
Te-ncrede-n Cer, cu El, făr-de busolă poţi!

Deschis, să fi atent la semne...
Fac minuni!
Că nu-s de lipsă terapii cu luni,
Mai înflorit-au muguri din uscate lemne.

Coşlariu,
23/24 Decembrie 2007,
Ajunul Naşterii Domnului.