BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Economia

Oportunităţi în ale economiei

Economicul localităţii este facilitat în dezvoltarea sa de drumul de acces asfaltat, pe care are loc circulaţia mărfurilor şi a persoanelor. Funcţia comercială este bine reprezentată prin cele câteva magazine, având zone de deservire a populaţiei, vadul comercial propriu asigurat, dată fiind mărimea părţilor de sat unde-şi prestează desfacerea.
Creşterea animalelor se face în gospodăriile populaţiei şi prin câţiva întreprinzători particulari hazardaţi în lupta cu concurenţa şi exigenţele în domeniu ale pieţei Uniunii Europene. Sunt astfel turme frumoase de oi, ciurde şi ciopoare frumoase de vite mari, şi mulţime de porci toate crescute în excedent, diferenţa peste necesarul local comercializându-se prin abatorizare sau vânzare în târgurile de la Blaj sau Teiuş şi chiar la export prin engrosişti, în cazul mieilor pentru îngrăşare sau berbecuţilor graşi. Laptele se colectează prin câteva puncte dotate cu răcitoare care sunt neîncăpătoare primirii lui în totalitate, el fiind apoi dus la procesare în alte localităţi dotate cu utilităţi de procesare. O făbricuţă de procesare a laptelui şi-ar găsi cu prisosinţă aici materia primă funcţionării ei pe toată durata anului.
O terasă spaţioasă pentru agrementul tineretului se poate rentabiliza prin atragerea clientelei migrânde în căutarea diversităţii, a relaxării, care aici nu se găseşte decât sub forma demodatelor cârciumi care nu mai satisfac exigenţele în materie ale noilor generaţii.
Sunt toate premizele întemeierii unor liniştite pensiuni agroturistice de tip familial la margine de sat sau chiar la hodăi, locuri ce pot oferi liniştea şi rusticul reconfortant de care mulţi sunt doritori în această lume prea agitată.
Doritorilor unui comerţ cinstit, exclus speculanţilor, l-i se oferă în tot timpul anului posibilitatea achiziţionării direct de la sursă a cerealelor, care oricum sunt în surplus şi iau drumul târgurilor şi al pieţelor. Organizarea şi introducerea în circuit a unui târg de ţară cu dată fixă, ar face cinste administraţiei locale, faimă satului şi binefacere locuitorilor săi care vând foarte mult şi cumpără mult.
Necesară este înfiinţarea unui punct sanitar veterinar, cu deservirea lui de către un practician având domiciliul în localitate. Caii se cresc numai în gospodăriile populaţiei ca şi animalele de muncă în agricultură şi tranport. Păsări pentru carne şi ouătoare se cresc numai în gospodăriile populaţiei, nu şi în sistem intensiv.
Cultura cerealelor reprezintă ponderea cea mai mare în cadrul plantelor de cultură capabile să asigure nevoile alimentare ale locuitorilor şi importante cantităţi de produse necesare creşterii animalelor, precum şi disponibilităţi pentru valorificarea pe piaţa liberă. Porumbul şi grâul sunt cu cea mai mare pondere în producţia de cereale, pe suprafeţe mai mici cultivându-se secara, orzul, ovăzul, care sunt folosite mai mult pentru furajarea animalelor.
Cultura plantelor industriale deţine din păcate un loc secundar în agricultura satului. Sfecla de zahăr dă producţii mari, odinioară de aici recoltându-se trenuri întregi de sfeclă. Cânepa, macul, plantele medicinale, ca menta de exemplu, se cultivau aici cu rezultate foarte bune. S-au pierdut aceste tradiţii din lipsă de contracte ferme care dacă s-ar materializa nu ar fi nici o problemă în relansarea lor.
Crescătorii de animale îşi asigură furajele necesare iernării animalelor, gospodărindu-şi fiecare suprafeţele proprii de fâneţe şi râturi pe care le deţin. În anii obişnuiţi se obţin două recolte de furaje, una de fân şi a doua de otavă, spre sfârşitul verii. În anii foarte buni se obţine şi a treia coasă, cum ar veni o a doua otavă, numită otăviţă. Realizarea acesteia este condiţionată de toamna lungă şi umiditatea suficientă. O vorbă din bătrâni spune însă (din păţănii), că „în anii cu iarbă multă, îi nutreţ puţin”, aceasta semnificând că nu se poate recolta şi deshidrata în condiţii optime pentru păstrare din cauza umidităţii excesive. Se cultivă cantităţi însemnate de lucernă, mai puţin trifoi şi sfeclă furajeră. Se taie şi se administrează ca supliment în hrana rumegătoarelor şi mulţi coceni de porumb.
Câţiva pasionaţi de apicultură îşi îndulcesc existenţa cu câte o modestă stupină pe lângă casă, îndrăgostiţi de hărnicia albinelor.
La achiziţia laptelui, cumpărătorii acestuia fac plăţile cu întârziere, permitându-şi să controleze preţul la nivel scăzut din cauza unui excedent al acestui produs care întrece capacităţile lor de prelucrare sau de desfacere a produselor derivate.
Lâna obţinută prin tunderea oilor nu mai are unde se vinde, industria textilă fiind falimentară, la fel şi cu pieile crude ale animalelor sacrificate care sunt achiziţionate la un preţ subevaluat al produsului. În trecut era un „cimitir al animalelor” preventiv constituit împotriva declanşării unor epizooti de la animalele moarte din cauza unor boli infecţioase. „Cimitirul” era departe de sat, în „Dealul Pădurii”.
Solul destinat grădinăritului şi agriculturii este foarte bun şi bun. Mai multă grijă trebuie manifestată faţă de păşuni. Pentru activitatea viitoare se impune, folosirea eficientă a întregii suprafeţe a hotarului, amenajări complexe ale dealurilor şi luncilor reţelei hidrografice, efectuarea tuturor lucrărilor agricole în conformitate cu tehnologiile avansate şi păstrarea întregii suprafeţe arabile în cele mai bune condiţii. Este nevoie de aceea ca drumurile să fie menţinute practicabile în întreg hotarul satului.
Tractoare şi utilaje agricole sunt acum, mai multe chiar decât atunci când se lucra pământul în totalitate.
Transportul pe cale ferată este accesibil prin gara Crăciunel.
Avem în sat mai multe exemple de reuşită în afaceri. Cuvântul în sine vine de la: a face = afacere, care stă la baza tuturor intreprinderilor în varii domenii. Vom da doar două exemple concludente, a ceea ce înseamnă afacere clădită pe muncă multă, curaj, cinste şi corectitudine, perseverenţă, căci nu este suficient a face doar, fără toate aceste ingrediente ale reţetei de succes.
Arhicunoscută este bine gândita creştere „de mică”, cum o spune denumirea ei de început: „Intreprinderea Mică Select”, care şi-a demarat activitatea în august 1990, iar în 1991 s-a transformat în Societatea Comercială „MICA ROMĂ” denumire pe care o poartă şi astăzi.
La început s-a pornit cu un singur angajat, în prezent având 12 angajaţi Printr-o muncă asiduă s-a reuşit capitalizarea societăţii care a ajuns la o cifră de afaceri de peste 25 de miliarde ( în lei vechi). Activitatea se desfăşoară în patru magazine prin desfacere cu amănuntul, o unitate de alimentaţie publică, şi o staţie de distribuţie carburanţi.
Societatea comercială MICA ROMĂ este condusă de către administrator Părău Gheorghe, director Părău Flavius şi contabil Părău Monica.
„Calitatea la cele mai înalte standarde în toate serviciile oferite”. Acesta este cuvântul de ordine, care face prosperitatea MICII ROME, cu tendinţe clare de creştere.
Umblă o vorbă prin sat cum că inginerul „de meserie” Oarga Nicolae doar atunci se va opri cu sporul efectivului propriu de bovine când va ajunge numeric pe „Creţu”cu oile sale, care nu sunt de ordinul zecilor ci de ordinul sutelor. Chiar inginer cum este se înscrie în tradiţia strămoşească care au vieţuit nedezlipit de pământ şi animale. În facultate fiind – unde se merge a învăţa - deja avea ce învăţa pe alţii, pentru el secretele deprinderii de a creşte animale erau descifrate încă de acasă. ”Ca la carte” duce în paralel creşterii vacilor cu lapte şi ferma de producţie vegetală, nominalizate aici ca exemple de dăruire unui scop anume, de creştere pas cu pas, care se îndreaptă negreşit spre succes încă de pe acum, „Ionică a lui Creţu”nefiind prea departe, numeric vorbind, cu oile sale (Asta dacă nu se va înverşuna de acum şi Ionică să crească efectivul oilor).
Exemplul lui Oarga este mobilizator, iar împătimiţilor de a creşte animale poate fi chiar molipsitor. Le urăm succes şi reuşită.
Moară în sat este, atât de măcinat grâu cât şi cucuruz; moară de piatră mânată de curentul electric. Mori de ciocane pentru măcinişului hranei animalelor sunt mai multe.
Pâinea se face în sat, prin familiile care s-au dedicat cu vrednicie acestui nobil scop, amintindu-le aici: fam. Bălău Gheorghe şi Lucreţia, fam. Nicoară Mihai şi Victoria şi fam. Valesăsan Ioan şi Otilia.
Pădurea de foioase din hotarul satului, destul de întinsă, este periodic exploatată, dar şi replantată.
Populaţia localităţii, cunoscându-şi interesele şi cele necesare, a fost şi este chiar în aceste momente, precum va fi şi în viitor, propriul sponsor al acoperirii cheltuielilor la aducţiunea unor facilităţi ale unei lumi, mereu nouă, ca: apa curentă, gazul metan, curentul electric, cablul TV, telefonia fixă, internetul etc. Este imperios necesară atragerea de fonduri nerambursabile acordate programelor de integrare europeană.
Câte nu sunt de făcut într-un sat care aspiră să se ridice la nivel de sat european?
Pentru aceasta trebuie întocmite proiecte, care să fie eligibile, proiecte viabile.
O administrare locală mai aproape de oameni, care de mult aşteaptă acest deziderat, este pe cale a se realiza prin referendumul local de a readuce comuna acolo unde a fost, la Bucerdea Grânoasă, ca o restabilire a dreptului istoric. Mai multe vom putea spera de la o nouă astfel de administrare. Avem toate utilităţile şi capabilităţile de a o face şi dezvolta cu folos spre binele cetăţenilor, care trebuie să fie ţinta oricărei administrări. Luna Octombrie 2005, va desfăşura într-una din zilele sale, sperăm benefice acestui scop, referendumul cu pricina. Pentru ca oamenii să poată avea noul în viaţa lor de zi cu zi, legată necondiţionat de administrare, trebuie să pună parte din ei, ceea ce au mai bun, întâmpinând şi aşezând acolo unde se cuvine acest demers progresist, între gândurile şi acţiunile lor cele mai serioase, care pot avea un impact major asupra viitorului localităţii şi locuitorilor săi.

Mihai C. Szilagy