BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Istoric, Atestare

Arheologie, istorie


Urmele prezenţei umane în zona Bucerzii Grânoase sunt confirmate de către descoperirile arheologice, datând din cele mai vechi timpuri.
În „APULUM”, XI, apărută în 1973, sub semnătura Cornel Tatai, găsim o notă informativă referitoare la uneltele litice preistorice aflate în colecţiile muzeului Blaj, prezentate pe categorii şi epoci precizând şi locul descoperirii lor. Multe dintre ele s-au descoperit la Bucerdea Grânoasă. Dintre ele amintim:
I. Lame neolitice:
1. Lamă de calcedonie opalescentă (inv. 1259 a), de culoare brun-gălbui, în formă de cuţit, cu două nervuri ce dau o secţiune trapezoidală. Piesa este ruptă în două bucăţi, lipseşte vârful.
Descoperită la Bucerdea Grânoasă. Dimensiuni: lungimea 11,9 cm, lăţimea 1,4-2,4 cm, grosimea 0,5 cm.(fig.1)
2. Lamă de opal fumuriu (inv. 1259 b), de culoare cenuşie, în formă de cuţit, cu o nervură mediană. Dimensiuni: lungimea 7,8 cm, lăţimea 2 cm, grosimea maximă 0,3 cm. Ca şi piesa anterioară şi aceasta a fost descoperită în anul 1957 la 2-3 km distanţă de comuna Bucerdea Grânoasă, pe locul numit „În faţă”, de către locuitorul Emanoil Trifu, la o adâncime de 0,50 m, cu ocazia săpării viei.(fig.2)

II. Topoare perforate
Topor de bazalt (inv. 1256), de culoare cenuşie-neagră, descoperit la Bucerdea Grânoasă în anul 1958. Aparţine neoliticului târziu. Dimensiuni: lungimea 11 cm, lăţimea 5 cm, grosimea 5,5 cm, diametrul găurii de înmănuşare 2,2 cm. La bază este prevăzut cu un şanţ, datorat probabil unei alte perforări.(fig.3)

III. Topoare din epoca bronzului
Topor de luptă din andezit cu amfibiol, de culoare cenuşie, descoperit în anul 1970 la o distanţă de 500 m de marginea comunei Bucerdea Grânoasă, în locul numit „Iepad”, de către Iosif Moşneag. În prezent se află la Şcoala Generală din aceeaşi comună.
Dimensiuni: lungimea 11,5 cm, lăţimea maximă 5 cm, grosimea 3 cm, diametrul găurii de înmănuşare 2,7 cm.(fig.4)

Prin această notă se semnalează existenţa unor urme străvechi în zona oraşului Blaj, mai puţin cunoscute sau chiar necunoscute (Blaj, Tiur, Petrisat, Bucerdea Grânoasă, Cergăul Mare).
Descoperirea materialelor preistorice în apropierea confluenţei Târnavelor dovedeşte intensitatea şi vechimea aşezărilor omeneşti din această parte centrală a Transilvaniei.
În „APULUM”, XVI, apărută în 1978, relativă la arheologie, istorie şi etnografie, găsim o serie de studii şi comunicări despre descoperirile arheologice din epoca neolitică şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului în judeţele Sibiu, Alba şi Cluj (avându-i ca autori pe Mihai Blăjan şi Cornel Tatai-Baltă), cu menţiunea că determinarea mineralogică şi petrografică a uneltelor de piatră a fost făcută de prof. univ. Eugen Stoicovici de la Facultatea de geologie a Universităţii din Cluj Napoca.
Cercetările arheologice întreprinse între anii 1968-1975 în 45 de localităţi din Transilvania au scos la iveală numeroase vestigii arheologice din diferite epoci, urmărind în special zonele cu relief deluros din partea de vest-sud-vest a Podişului Târnavelor, bazinul mijlociu şi inferior al celor două râuri, precum şi Dealurile Feleacului şi Unguraşului.
În lista principalelor aşezări preistorice scoase la iveală în urma cercetărilor întreprinse la nivelul judeţului Alba figurează la punctul 12, între alte localităţi, şi Bucerdea Grânoasă. Aici, pe locul numit „După pădure”, situat la cca. 2,5 km nord-est de sat, s-a găsit un topor calapod din diabaz, de culoare cenuşiu-verzuie, şlefuit puternic, cu tăişul ascuţit, lăţit (5,1 cm) şi arcuit, uşor spart, iar muchia ovală în secţiune transversală şi conică.
Prezintă urme slabe de utilizare, având profilul bombat. Piesa a fost descoperită de Nicolae Petruţa, în anul 1973, în timp ce efectua arătura de primăvară şi se păstrează la Şcoala Generală din localitate.
Dimensiuni: L = 10,8 cm; l = 4,7 cm; gr. = 3,3 cm.
Toporul se poate data în neoliticul timpuriu, prezentând analogii perfecte la Moreşti şi Geacăş. De asemenea, pe teritoriul satului s-au aflat o lamă de calcedonie, o lamă de opal, un topor perforat din bazalt şi un topor de luptă din andezit, toate acestea fiind descrise anterior, în „APULUM” XI.
În tabelul sinoptic al descoperirilor din epoca neolitică şi perioada de tranziţie, cu localităţi din cele trei judeţe cercetate mai sus pomenite, Bucerdea Grânoasă figurează la poziţia nr.12.
De asemenea, localitatea Bucerdea Grânoasă, se găseşte în „Repertoriul arheologic al judeţului Alba”, redactat de Vasile Moga şi Horia Ciugudean, în anul 1995, la Alba Iulia sub egida Muzeului Unirii. Astfel, la pagina 63, în poziţia nr. 26 a localităţilor găsim înşiruite descoperirile făcute la Bucerdea Grânoasă în decursul timpului, aceleaşi, de astă dată însumându-le, pe cele din APULUM XI şi XVI.
Continuitatea locuirii umane la Bucerdea Grânoasă este dovedită de-a lungul epocilor istorice, de către vestigiile descoperite în hotarul Bucerzii, sub diverse forme: monede, arme (săbii, pistoale), vase ceramice, etc, urmând uneltelor şi armelor preistorice menţionate ca fiind descoperite aici şi culminând cu prima atestare documentară, destul de timpurie, în anul 1303, şi următoarele.
Complexa istorie care a marcat întreg Ardealul, a mişcat realmente satul, care a vibrat la toate evenimentele importante, participând activ la înfăptuirea şi scrierea ei.


Atestare documentară

În „Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania” întocmit de Coriolan Suciu, volumul I (cuprinzând nume de localităţi în ordine alfabetică de la A până la N), apărut în anul 1967 la Editura Academiei Române, la pagina 107 aflăm menţiuni despre Bucerdea Grânoasă pe care merită să le redăm în întregime:
„BUCERDEA GRÂNOASĂ
u.Buzásbocsárd,
g. Botschard,
r. Mediaş, R. Braşov.


1303 Bochard, 1332, 1333 sacerdos de Buzasbuchard, Buzabuhard (Doc. Rom. C., bIII 124, 138, 159), 1410 Bochard aliter Gyanad (Iczkovits 52), 1587-1589 Bwzas-Boczyard (Jakó , Adatok 24), 1733 Buzás-Bocsárd (c.K.), 1750 Bucserde (c.A.), 1760-1762 Buzás Botsárd (c. B.), 1839 Butsárgye (Lenk), 1850 Bucsárgye, Botschart (st.Tr), 1854 Buzás-Bocsárd, Botschard, Bucerdea (Bul.97).”
„Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania” de Coriolan Suciu, pe baza materialului toponimic documentar, începând de la primele menţiuni documentare (a.1075) până în zilele noastre, tratează evoluţia denumirilor de localităţi în limbile română, maghiară şi germană, în decursul timpurilor.
Pe lângă datele istorico-toponimice din cele şase volume de documente ale Transilvaniei, pentru intervalul 1075-1350, până unde se extinde publicaţia („Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania”) cercetările se pot întregi cu datele din lucrările lui Csánki, Pesty, Scheiner etc., din publicaţiile de documente: Zimmermann, Székely oklevéltár, Anjou, Károlyi, Zichy, Csáki, Teleki, Bánffy, Mihályi, Densuşianu, Puşcariu, Veress, Documenta Valachorum etc., din monografiile fostelor judeţe (comitate) întocmite de Márki, Petri, Kádár, Borovszki, Jakó, Maksai, Belay s.a., cu date din Arhivele Statului din Cluj şi din Arhiva Istorică a Academiei Române, filiala Cluj precum şi cu numirile localităţilor aflătoare în cele 6 conscripţii din secolele XVIII şi XIX şi din dicţionarele Lipsiky, Lenk, Nagy, Fényes, Moldovan-Togan, din şematisme şi din „Indicatorul maghiar al localităţilor” (Helységnévtár) din 1913.
Alte lucrări care tratează denumirile localităţilor, în care se regăseşte şi Bucerdea Grânoasă sunt:
Silvestru Moldovan şi Nicolae Togan – „Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Ungaria”, tipărit la Sibiu în 1909 din încredinţarea Astrei şi retipărit neschimbat în 1919 (se dau numai numirile vechi româneşti şi ungureşti ale localităţilor din Transilvania).
C. Martinovici şi N. Istrate – „Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi celorlalte ţinuturi alipite”, tipărit la Cluj în 1921 (cuprinde, în mare parte, tot vechile numiri româneşti ale localităţilor dar dă numirile ungureşti cele mai noi).
N. Istrate – „Indicatorul comunelor din Ardeal şi Banat” publicat la Cluj, în 1925 (dă şi o parte din noile numiri ale localităţilor româneşti).
„Indicatorul statistic al satelor şi unităţilor administrative din România”, tipărit la Bucureşti, în 1932, de comisia recensământului general al populaţiei, în baza recensământului din 29 decembrie 1930, dă numirea actuală a localităţilor.
„Indicatorul alfabetic din R.P.R.”, publicat la Bucureşti, în 1945, precum şi cel din 1956, dau de asemenea numai numirea actuală a localităţilor (indicatorul din 1956 face însă şi câteva trimiteri de la numirile vechi la cele noi).

Abrevieri:
u.= în limba maghiară;
g.= în limba germană;
r.= raion ;
R.= regiune;
Bibliografia studiată pentru cele de mai sus este următoarea:
1. Doc. Rom., a I, a II, b I, B II, b III, bIV. „Documente privind istoria României.”, Seria C., Transilvania, vol. I-IV (1075-1350), Bucureşti, 1951-1955.
2. Iczkovits = Iczkovits Emma, „Az erdély Fehér megye a középkorban” („Comitatul Alba din Transilvania în evul mediu”), Budapesta, 1939.
3. Jakó, Adatok = „ Adatok a dezsma fejedelemségkori adminisztráciojához” ( Date cu privire la administrarea dijmelor pe timpul principatului), Cluj, 1945.
4. c.K.= conscripţia Klein (1733), cf. Bunea şi Togan.
5. c.A. = conscripţia Aron (1750), cf.Bunea.
6. c.B. = conscripţia Buccow(1760-1762), cf.Ciobanu.
7. Lenk = Lenk Ignaz von Treuenfeld, „Siebenbürgens geographisches-topographische-statistic-hidrographisch und orographisches Lexicon”, vol.I-IV, Viena,1839.
8. st. Tr. = statistica Transilvaniei din 1830 şi 1850, cf. Fonduri arhivale.
9. Bunea Augustin, „Episcopul Inocenţiu Klein”, Blaj, 1900 (are în anexe „Statistica românilor din Transilvania în 1733”, conscripţia Klein.
10. Bunea Augustin, „Episcopii Petru Pavel Aron şi Dionisie Novacovici sau Istoria românilor transilvăneni de la 1750 până la 1764”, Blaj, 1902. (are în anexe „Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută de vicarul episcopesc Petru Aron”). Aceeaşi statistică a publicat-o în revista „ Transilvania” din Sibiu, an XXX, nr.IX, din noiembrie 1901 (conscripţia Aron).
11. Ciobanu Virgil, „Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762”, în „Anuarul Institutului de istorie din Cluj, 1924-1925”, Cluj, pag.618-700 (conscripţia Buccow).
12. Togan Nicolae, „Statistica românilor din Transilvania în 1733 ”, în revista „Transilvania”, Sibiu, 1898, nr.IX-X (conscripţia Klein ).

Bucerdea Grânoasă în „Dicţionarul comunelor”

„Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi celorlalte ţinuturi alipite”, Partea a-II-a, „Dicţionarul comunelor”, avându-i ca autori pe C. Martinovici şi N. Istrate, apărut la Cluj, în anul 1921, ne spune la pagina 41:
“Bucerdea Grânoasă, Búzásbocsárd (Alba de Jos, Blaj), S 8006 jc, L [1828] 1971 (R1305, U 666, C 451), secr. cerc., jud. cerc. şi precept. Blaj, trib. Alba Iulia, p.u. Crăciunel gară, d. 3 km. g. Crăciunelu de Jos.”
Explicarea semnelor şi prescurtărilor folosite este următoarea:
S = suprafaţă
L = locuitori
R = români
U = unguri
C = case
jc = jugăre cadastrale
L [ ] = locuitori din 1910, după care urmează cei din 1920
( ) = populaţia din 1920 pe naţionalităţi
Paranteza ( ), după numele unguresc al comunei, cuprinde numele judeţului şi plasei, din care face parte comuna.
secr. cerc. = secretariat cercual
jud. cerc. = judecătoria cercuală ( de ocol)
precept. = preceptorat
trib. = tribunal
p.u. = poşta ultimă
d. = distanţă
g. = gară

Explicativ, cele de mai sus, din anul 1921, dau următoarele date:
Bucerdea Grânoasă, Búzásbocsárd, se afla în judeţul Alba, plasa Blaj, având o suprafaţă de 8006 jugăre cadastrale, locuitori în anul 1910 având un număr de 1828, iar în anul 1920, 1971 de locuitori, din care, după etnie, 1305 erau români, 666 unguri, aceştia locuind într-un număr de 451 de case. Secretariatul cercual, judecătoria cercuală şi preceptoratul erau la Blaj, tribunalul la Alba Iulia, gara la Crăciunel de care îl despărţea o distanţă de 3 Km, unde era şi poşta ultimă.

Mihai C. Szilagy