PURURI LUMINĂ

Tăvălită-n miresme de zi albită cu spume

Prins-o-am ca-ntr-a fierarului cleşte

Apucat-am stilist tinerel cu renume

La tunderea nopţii ce-i vie şi creşte.

Agăţat salvific de-o fotonică prăjină

Misterul străpuns-am sferic

Născut-am în plină lumină

Trecut fiind prin întuneric;

Cât fluviul ascuns o s-ajungă

De nu mi-o scad însumi nu are cine

O noapte, încă ce noapte, cât ziua de lungă

Am şi acum la remorcă cu mine.

Noroc cu muşcata ce-ntâmpin şi râde

Focul din zori a discului mare

Lucind în sloboda bardă de gâde

Naturaleţea de dincol de zare

Fi-mi-vor credinţa lumină ba şi iubirea eu sper

Că nopţii nu simpatizez ci resemnat plăpând

Pe două bârne-s la doi metrii-ntre pământ şi cer

Să nu mă-mpiedic a neştire atuncea când...

Bucerdea Grânoasă,

20 Ianuarie 2008.