miercuri, 30 decembrie 2009

O TOAMNĂ LUNGĂ

În toamne îi la fel obrazul ei
E verde, -i negru, i-uscăţiu
Am receptat-o-n rânduri multe telelei
Libert poetul şi ruralul ce mă ţiu

De când îi firea subzistenţa
Îl leagă pe om de coarne la plug
Cărbune-i creionează dincolo existenţa
Încă de acum tablou versificat nevulg

E circuitu-mi toamna negreşelnic ritual
Îl săvârşesc independent de cineva
Precum şi primăvara-i bal
Indiferent dacă câştig ceva

Prin primăveri îi plata toamnei toamna
Solomoniene îndreptări zac în ţăran
Trosninde se-ntreţin la focuri iarna
Nimic din ce ni-i dat nu e în van.

Bucerdea Grânoasă,
14 Decembrie 2009.

TREZVIE

Să fi pe-acel îngust drumeag
Biblic chemându-se Cale
Pe subt cascade verticale
Vei trece demn al vieţii prag


Independenţa mergerii-nainte
O văz cum nu ţine de mine
Nu ţine, vezi bine, nici de tine
De cele lumeşti nu e pendinte


Se prăbuş fortuite toate
De stâncă, de paie, turnuri de-oricare babiloniene
O iau devale ca a iernii-nmuiate troiene
Când omenimea nici nu se socoate


Vei trece demn al Vieţii acela prag
Pe subt cascade pure verticale
Chemându-se-n Scripture Sfinte Cale
De iei doar seama: îngust e-acel drumeag!


Coşlariu,
11/12 Decembrie 2009.

LUMI ÎN OGLINZI

(Anei)



Încă doar stau
şi mă-ntreb
De tine lume
ce mă cuprinzi


Încă doar stau
şi mă-ntreb
De tine Lume
ce o să mă cuprinzi


Întind mâna spre cana
de ceai
Arome-s dulce-acrişoare cu lămâi
ca din rai


Întind mâna spre cana
dincolo de aburi de ceai
Arome-s dulce-ntremătoare… sunt lămâi
şi în Rai!


Coşlariu,
11/12 Decembrie 2009.

MOŞTENITOR

Copile, copile
m-ascultă
e de bine


cât încă sunt
parţial, în genă,
depozitarul celor ce fură


să nu zici că şti
(complaci-te cu eşecul?!)
ci mă-ntreabă de sâmburi
copile, copile


drept moştenire
mă hotărâi, copile:
îţi las o… fructă
pe nume Psaltire


fi, dar puiuţule, întrebător
(un dar ce nu-l ia nime de la tine)
nu de-ntâietatea ou găină
ci de Cuvântul ăl Nemuritor.


11/12 Decembrie 2009,
Coşlariu.

ATÂŢI DE FRAGEZI




O steauă dublă clipea din ochi isteţi.

Pe fir de aur ni i-au luat şi dus

Tinerii; plus-minus, minus-plus

Curent de toamnă a nopţii înspre dimineţi.


Să cânţi, tu om, atât de îngereşte!

Şi vesel corul lor să nu te vrea…

Au pusă-n centru, Cipriane, pentru tine-o stea

A lor pleiadă care copleşeşte.


Plus-minus – atât de tineri – minus-plus

Curent al nopţii de toamnă înspre dimineţi

O dublă steauă sclipea din ochi isteţi

Pe conductor din aur fir i-au dus.


Cât brazii Apusenilor s-au frânt Muntenii

Unu, şi-ncă unul, şi acuma fulger doi,

Să piară reaua moarte de la noi!

A secerat atâţi de fragezi teiuşenii…


Puşi-s în stelare turnuri de ivoriu

Retraşi cu candele în loc de torţe

Junişenii chemaţi de a Proniei forţe

La Ceruri cu sufletul – licăr motoriu.


Coşlariu, Cistei, Teiuş,

24/25, 26, 27 Noiembrie 2009.