miercuri, 30 decembrie 2009
O TOAMNĂ LUNGĂ
E verde, -i negru, i-uscăţiu
Am receptat-o-n rânduri multe telelei
Libert poetul şi ruralul ce mă ţiu
De când îi firea subzistenţa
Îl leagă pe om de coarne la plug
Cărbune-i creionează dincolo existenţa
Încă de acum tablou versificat nevulg
E circuitu-mi toamna negreşelnic ritual
Îl săvârşesc independent de cineva
Precum şi primăvara-i bal
Indiferent dacă câştig ceva
Prin primăveri îi plata toamnei toamna
Solomoniene îndreptări zac în ţăran
Trosninde se-ntreţin la focuri iarna
Nimic din ce ni-i dat nu e în van.
Bucerdea Grânoasă,
14 Decembrie 2009.
TREZVIE
Biblic chemându-se Cale
Pe subt cascade verticale
Vei trece demn al vieţii prag
Independenţa mergerii-nainte
O văz cum nu ţine de mine
Nu ţine, vezi bine, nici de tine
De cele lumeşti nu e pendinte
Se prăbuş fortuite toate
De stâncă, de paie, turnuri de-oricare babiloniene
O iau devale ca a iernii-nmuiate troiene
Când omenimea nici nu se socoate
Vei trece demn al Vieţii acela prag
Pe subt cascade pure verticale
Chemându-se-n Scripture Sfinte Cale
De iei doar seama: îngust e-acel drumeag!
Coşlariu,
11/12 Decembrie 2009.
LUMI ÎN OGLINZI
Încă doar stau
şi mă-ntreb
De tine lume
ce mă cuprinzi
Încă doar stau
şi mă-ntreb
De tine Lume
ce o să mă cuprinzi
Întind mâna spre cana
de ceai
Arome-s dulce-acrişoare cu lămâi
ca din rai
Întind mâna spre cana
dincolo de aburi de ceai
Arome-s dulce-ntremătoare… sunt lămâi
şi în Rai!
Coşlariu,
11/12 Decembrie 2009.
MOŞTENITOR
m-ascultă
e de bine
cât încă sunt
parţial, în genă,
depozitarul celor ce fură
să nu zici că şti
(complaci-te cu eşecul?!)
ci mă-ntreabă de sâmburi
copile, copile
drept moştenire
mă hotărâi, copile:
îţi las o… fructă
pe nume Psaltire
fi, dar puiuţule, întrebător
(un dar ce nu-l ia nime de la tine)
nu de-ntâietatea ou găină
ci de Cuvântul ăl Nemuritor.
11/12 Decembrie 2009,
Coşlariu.
ATÂŢI DE FRAGEZI
O steauă dublă clipea din ochi isteţi.
Pe fir de aur ni i-au luat şi dus
Tinerii; plus-minus, minus-plus
Curent de toamnă a nopţii înspre dimineţi.
Să cânţi, tu om, atât de îngereşte!
Şi vesel corul lor să nu te vrea…
Au pusă-n centru, Cipriane, pentru tine-o stea
A lor pleiadă care copleşeşte.
Plus-minus – atât de tineri – minus-plus
Curent al nopţii de toamnă înspre dimineţi
O dublă steauă sclipea din ochi isteţi
Pe conductor din aur fir i-au dus.
Cât brazii Apusenilor s-au frânt Muntenii
Unu, şi-ncă unul, şi acuma fulger doi,
Să piară reaua moarte de la noi!
A secerat atâţi de fragezi teiuşenii…
Puşi-s în stelare turnuri de ivoriu
Retraşi cu candele în loc de torţe
Junişenii chemaţi de a Proniei forţe
Coşlariu, Cistei, Teiuş,
24/25, 26, 27 Noiembrie 2009.