luni, 7 ianuarie 2008

BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Şcoala

Şcoala

Existenţa şcolii de la Bucerdea Grânoasă, este semnalată în indicii din arhiva Mitropoliei Blajului la sfârşitul secolului XVIII care „dau numele următoarelor localităţi cu şcoli în epoca iosefinică... în districtul Blajului – Bucerdea Grânoasă, Cergăul Mare, Crăciunelul de Jos, Mănărade, Mihalţ”.
(Nicolae Albu – „Istoria Învăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944)

Despre şcoală

Şcoala din localitatea Bucerdea Grânoasă, putem spune pe bună dreptate, se află pe cele mai înalte culmi, asta, deoarece este situată pe un deal numit “Dealul Şcolii”, fiind clădirea aflată la cea mai mare altitudine (300-350 m de la nivelul mării, 50-60 faţă de Târnavă, aproximativ 10-15m de la vechea vatră a satului). Actuala clădire a şcolii este o construcţie relativ nouă, construită în anul 1936 ( aşa cum reiese din actele de inventar), la care i s-au mai adăugat în anul 1941 încă trei săli, ceea ce-i conferă forma literei “ U ”. Între anii 1978-1980, la iniţiativa domnului Bărbuleţ Vasile, profesor de educaţie fizică, şi prin activitatea elevilor se modernizează baza sportivă realizându-se încă un teren de sport, în partea de vest a şcolii, prin săpare în coasta dealului. Acest teren este folosit mai ales de elevii din ciclul primar.
Între anii 1975-1995, procesul de învăţământ de desfăşoară în mai multe locaţii, unele nou construite, altele naţionalizate de regimul comunist . După 1995, din cauza scăderii numărului de elevi, învăţământul primar şi gimnazial se mută într-o singură clădire, clădirea principală, în cealaltă fiind mutată grădiniţa.
De-a lungul anilor, clădirea principală, a suferit mai multe procese de „cosmetizare” fiind în prezent un spaţiu cu 7 săli de clasă, 5 dintre ele fiind amenajate în cabinete tematice (biologie, fizică-chimie,istorie, limba română), 2 terenuri de sport si o grădină experimentală de 300 m2.
Referitor la numărul de elevi care au frecventat şcoala din localitate, el se regăseşte în graficul următor.
Studiind cu atenţie graficul, se observa o crestere a numărului de elevi în perioada 1936-1965, punctul maxim fiind atins în anul 1959, cînd populaţia şcolară număra 334 de elevi (clasa I-57, clasa a II-a 69, clasa a III-a 55, clasa a IV-a 60, clasa a V-a 41, clasa a VI-a 32, clasa a VII-a 20 de elevi, din care 56 în secţia maghiară). Între anii 1955-1975 numărul de elevi se situează la peste 300, în această perioadă existând ciclul primar şi în şcoli „improvizate” din cătunele Pânca, Cornu şi Pădure.
Deşi ar trebui ca roadele Decretului din 1 octombrie 1966, care a interzis avortul la cerere, să se întrezărească, în perioda imediat următoare, 1975-1985, numărul de elevi scade lent, ca din 1985 el ajungînd sub 300. Aceste fluctuaţii se încadrează în fluctuaţiile şi migraţia demografică din România din acea perioadă, cunoscut fiind faptul că natalitatea României, după un maxim de aproape 27 la mie in 1955, intra într-o curbă descendentă până în 1976 când atinge aproximativ 14 la mie. La sat, bătrânii sunt sensibil mai numeroşi decât adulţii. În schimb, natalitatea rămâne uşor mai mare decât la oraş. O bună parte dintre adulţii tineri părăsesc satul pentru oraş, pentru a munci în industrie. Cătunele Pânca, Cornu, Pădure se depopulează ajungând ca în anul 1974 şcolile care au funcţionat aici să se desfiinţeze. În anul 2005 numărul celor cuprinşi într-o formă de învâţământ de pe raza localitaţii Bucerdea Grânoasă este de 254. Grădiniţa are înscrişi un număr de 63 de preşcolari.
În clasele I-IV sunt înscrişi un număr de 123 de elevi, iar în ciclul gimnazial numărul elevilor este 68 . Atât la grădiniţă cât şi la şcoală ponderea elevilor de etnie rromă (ţigani) este în jur de 25%, iar cei de etnie maghiară de 10%.
La bunul mers al şcolii în această perioadă, au vegheat oameni gospodari, dând un exemplu moral deosebit generaţiilor pe care le-au „păstorit”.
Se cuvine a-l aminti pe domnul profesor de istorie Emil Voicu, care a condus destinele şcolii peste un sfert de veac, apoi pe doamna profesor de limba franceză Moşneag Gabriela, pe doamna profesor de biologie Baba Alexandrina, pe doamna profesor de matematică Rotaru Irina şi nu în ultimul rând pe domnul profesor de educaţie fizică Bărbuleţ Vasile.
Din generaţie în generaţie, la bucuriile şi supărările elevilor, sunt martori cei trei castani, care aprobă tacit şi liniştea orelor de curs, dar şi gălăgia recreaţiilor, „scăpând“ la fiecare început de toamnă câte o „lacrimă de frunză”, fericiţi de un nou început.
Înv. Mezei Ştefan Zolti


Din iubire faţă de cei ce mi-au îmbogăţit amintirile

Tot ceea ce facem frumos şi bine în viaţă, trebuie să-şi aibă izvorul în iubire, aşa cum Dumnezeu ne-a creat pe noi, după chipul şi asemănarea sa, tot din iubire.
Pe lângă această învăţătură creştină, mi-a mai fost învăţătură şi principiul că „omul sfinţeşte locul” prin tot ceea ce face. În memoria mea afectivă, păstrez amintiri frumoase legate de perioada primilor ani de profesorat la şcolile din Bucerdea Grânoasă şi Crăciunelul de Jos, acei ani în care am acumulat experienţa pedagogică necesară în munca cu elevii şi părinţii acestora. Era perioada anilor 1969-1983 când clasele erau paralele, cu mulţi copii români, maghiari, rromi ş.a. şi când majoritatea părinţilor erau interesaţi de prezentul şi viitorul odraslelor lor.
Mă numesc Trif Lucia, profesoară de Istorie-geografie, fiică adoptivă a satului Bucerdea Grânoasă prin căsătoria cu Aurel Sebastian Trif, profesor de geografie. Soţul meu este fiul mai mic al lui Emanoil şi Ana Trif, tatăl lui fiind descendent al cărturarului Ioan Maiorescu, născut Trifu, cel care a rămas o figură luminoasă a epocii de formare a învăţământului românesc modern şi care a avut o contribuţie importantă în revoluţia de la 1848 din Ţările Române.
În satul Bucerdea mi-am crescut cele două fete, Monica şi Adela (astăzi absolvente ale A.S.E. Bucureşti, cu domiciliul în capitală) care aici şi-au petrecut cei mai frumoşi ani ai copilăriei lor, din care păstrează numeroase amintiri despre năzdrăvăniile pe care le făceau cu copiii satului, în explorările şi jocurile ce le făceau pentru o cunoaştere mai bună.
Perioada acelor ani, în care am instruit, educat şi modelat copiii satului, a fost pentru mine o perioadă foarte importantă, după absolvirea facultăţii, mai ales pentru acumulările profesionale pe care le-am făcut. Aici în sat am avut plăcerea să lucrez într-un colectiv de cadre didactice calificate, unele cu vechime şi experienţă şi altele, cele mai multe, tinere şi entuziaste.
Cu entuziasmul tinereţii, cu dăruire şi profesionalism am făcut tot posibilul să dezvoltăm un învăţământ modern, aplicând în practică cunoştinţele însuşite în facultate şi pregătind cu mijloace proprii, de mulţi ani, materialul didactic necesar. Amenajasem cabinete de specialitate, pe catedre de istorie, biologie, geografie, limba şi literatura română, fizică-chimie, iar soţul meu împreună cu elevii şcolii au pregătit un teren pentru volei şi mini-fotbal şi altul pentru tenis. Pot aminti câţiva dintre dascălii satului din acea perioadă: Voicu Carolina, Mihu Irina, Gazsi Mihai, Luduşan Liviu, Himcinscki Mircea, Sârbu Vasile, Puşcaş Sofia, Roşa Cornelia – învăţători, Belea Ileana, Rotaru Irina, Voicu Emil (dir.), Trif Aurel, Bărbuleţ Vasile (dir), soţii Gânţa Ilarie şi Ana, Solomon Adrian, Moşneag Gabriela, Andrei Maria, Şerbu Simion, Popa Doina, Cipariu Ana şi alţi profesori.
Am făcut multe ca elevii să mă îndrăgească, să-mi urmeze sfaturile, fiindu-le unora şi dirigintă. Mă bucur şi acum când mă întâlnesc cu ei şi stăm de vorbă, depănând amintiri ca nişte vechi prieteni. Povestim cu drag de unii, de alţii şi-mi amintesc cu drag de cei care veneau de la hodăi, şi-n dimineţile de iarnă îi lăsam lângă sobe să se dezmorţească după lungul drum făcut pe jos, prin omăt şi ger. Dar au răzbit în iernile acelea friguroase pentru că îi aştepta primăvara şi vara cu dealurile domoale şi văile pictate, cu florile parfumate ale fâneţelor şi umbra pădurilor pline de fantasme. Un apus de soare privit şi acum de pe dealurile satului, în amurg, când vitele se întorc în sat şi oamenii lasă fânul la uscat, îţi creează stări de neasemuită măreţie şi bucurie, demn de aşternut pe hârtie în versuri sau sunete de cântec românesc. Sunt clipe de neuitat dacă ai timp să le asculţi şi să le vezi în plenitudinea lor cerească.
Cu luciditatea şi romantismul (sensibilitatea) vârstei, elevii au fost prezenţi la orele de clasă, la activităţile culturale şi sportive, în drumeţiile din jurul satului lor, în excursiile care le-am organizat în judeţele ţării. Astăzi majoritatea sunt absolvenţi de şcoli generale, licee, şcoli profesionale, universităţi. Iată deci că avem cu ce să ne mândrim, noi cei ce le-am fost educatori, învăţători şi profesori. Preocuparea părinţilor pentru viitorul copiilor lor se vede din faptul că mulţi dintre ei sunt preoţi, învăţători, educatori, profesori, ingineri, economişti, medici, asistenţi medicali, avocaţi sau jurişti, maiştrii sau muncitori şi ţărani harnici, lucrători ai pământului şi crescători de animale.
Nu pot să nu îmi amintesc numele câtorva dintre cei care mi-au fost dragi, pentru că erau ochi şi urechi la orele de clasă, dornici de a te copia în tot ceea ce făceai şi desigur de a te depăşi de multe ori.
Iată câţiva dintre cei care au format buchetul ce mi-a încununat rezultatele muncii mele ca profesor de istorie-geografie, şi ca diriginte al unora sau absolvenţi ai şcolii din sat, care şi-au realizat meserii şi servicii pe măsura învăţăturii lor: Bălău Monica (înv.), Moga Monica (înv.), Valesăsan Sănica (înv.),Szilagyi Irina (înv.), Mezei Ştefan Zolti (înv.), Naghi Rodica (ed.), Părău Gheorghe (ec.), Himcinscki Mihai (preot), Polgar Ana (prof.), Voicu Emil (ing.), Moga Ion (as. med.), Sârbu Sinel (ing.), Mihu Lucia (jurist), Aldea Ana (înv.), Polgar Margit (medic), Bogdan Rodica (as. med.), Szilagy C. Mihai (viitor preot şi unul din rarii autodidacţi ai satului), Mihu Nicolae (ing.), Oarga Nicolae (ing.) Aldea Ioan (şef tură CFR), Hebian Virgil (ofiţer MApN), Hebian Sănica (ing.) Sevestrean Vasile (veterinar), Moldovan Ioan (ofiţer MI), Voicu Emil (ing.), Pintea Mariana (prof.), Gabor Árpád (şef tură CFR), Nagy Marta, Mezei Marta – asistente medicale, Gazsi Ana Eli, Szöllösi Emma (înv.), Nagy Estera (economist) ş.a.
Astăzi ei sunt un mănunchi doar din sutele de fii şi fiice ale satului cu care Bucerdea Grânoasă se poate mândri pentru contribuţia lor directă sau indirectă la întreaga activitate a comunităţii, pentru bunăstarea economică, spirituală şi culturală.
Îmi doresc ca toţi bucerzenii, indiferent de apartenenţa lor etnică şi religioasă, culturală, să pună iubire în tot ceea ce fac pentru familiile lor şi pentru comunitatea în care trăiesc pentru a asigura continuitatea vieţii, prosperitatea şi înfrumuseţarea satului şi nu în ultimul rând cinstirea strămoşilor şi pentru mândria urmaşilor lor.
Prof. Trif Lucia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu