BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Turism

Bucerdea Grânoasă – obiectiv turistic

„Micul îndreptar turistic” – destul de cuprinzător alcătuit după cum o spune chiar titlul său, pentru Blaj în special, ne provoacă şi la „excursii în împrejurimi”, indicând mai multe itinerare turistice accesibile de aici. „Pe Valea Târnavei şi a Mureşului”, unul dintre traseele propuse de autorii ghidului, Mircea Buza şi Mircea Stroia, găsim atracţiile satului nostru, comprimate, dar atent punctate, astfel:
„Pe un afluent al pârâului Dunăriţa la 4 km. spre nord, se află Bucerdea Grânoasă. Satul consemnat documentar la 1303, este renumit pentru producţia de cereale, de la care-i vine numele. Teritoriul localităţii a fost locuit din cele mai vechi timpuri, o serie de vestigii arheologice păstrându-se în acest sens în colecţia Şcolii generale şi la muzeul din Blaj. Notăm lame de silex, topoare de piatră, fragmente ceramice şi un topor de cupru provenit din aşezarea neolitică târzie, identificată la hotarul vestic. La Bucerdea Grânoasă se păstrează: o biserică reformată construită în secolul al XV–lea, întregită în anul 1868 cu un turn din lemn acoperit cu şindrilă declarată monument istoric. O biserică ortodoxă din lemn acoperită cu şindrilă a fost înălţată în 1750, dar nu s-a păstrat. În locul său este o construcţie masivă întărită cu 13 contraforturi, datând din perioada 1907-1908.
O serie de evenimente istorice fac însă cunoscut acest sat: participarea locuitorilor săi la răscoala din 1784 şi la revoluţia de la 1848 când, cu toate că în ajunul adunării ţăranii erau păziţi de o companie special adusă, autorităţile nu au putut opri participarea acestora la marele eveniment. Din Bucerdea Grânoasă este originar cărturarul şi revoluţionarul Ioan Maiorescu (1811-1864), tatăl lui Titu Maiorescu...”
Celor spuse de autorii ghidului în anul apariţiei sale, 1985, vom mai adăuga că acoperişul din şindrilă al bisericii reformate a fost înlocuit în întregime în anul 1999 din cauza stării lui precare. La această restaurare s-a respectat întocmai titulatura de monument istoric, neaducându-se vreo modificare execuţiei originale nici din punct de vedere al aspectului arhitectural, nici din punct de vedere al materialelor folosite la ctitorire.
Referitor la biserica veche românească din lemn, care nu s-a păstrat este cert că „în locul său” s-a înălţat alta, dar nu înseamnă că aceasta din urmă s-a înălţat „pe locul” celei dintâi. Cea veche era poziţionată pe dealul din cimitirul vechi românesc, dominând vatra întregului sat de atunci care nu avea întinderea din zilele noastre. La „noua” construcţie a bisericii de la începutul secolului XX, se aduce chiar acum o modificare proiectului iniţial în sensul că se mai adaugă spaţiu construit, de o parte şi de alta turnului clopotniţei. Tot sub vrednica păstorire a părintelui Dulău Dan Gheorghe s-au schimbat ferestrele originale cu altele, mai etanşe.
După cele înscrise în pisania de pe peretele apusean al bisericii, rezultă că pictura bisericii s-a terminat în anul 1995, pe vremea aceea preot paroh fiind Augustin Horvat, mulţi ani slujind aici.

Mihai C. Szilagy