luni, 30 aprilie 2018

SENZAŢIA PRIMĂVERII
În spuma vântului îs îmbăiat
Cuminte aşteptând din nou în nări
A patruzecea răsărire înc-odat
A primăverii Doamnă peste patru zări
Îmi şfichiuiesc atenţia şi mi-o ascut
Cu scoborârea din munte turment
Cu izul de prune arhicunoscut
Al betei revenirii la viaţă ferment.
Coşlariu,
23 Februarie 2008.
________________
SFINŢI-TE-AI FRUMOASO!
Tentantă largheţea isprăvii de-a fi
Cu nasul pe sus te poartă ades
Da-i periculos, o şti, n-o şti,
Prieteneşte te sfătui revino în şes.
Vai faină-s! adesea îţi spui,
Şi bună-s de toate în toate tinerea
Ca mine alta-n lume pariez că nu-i
În cinste, cu stilistul, şampanie voi bea!
La ce să rişti să cazi de la cele înalte?!
Salvifică-i dreapta credinţă din părinţi
Pe fundul tău să stai cum stau şi alte
Mai grandios nici c-ai putea să te alinţi.
Bucura-te-ai de riduri (la adânci bătrâneţi)
Şi să se bucure de tine săltând raiul
Să-ţi umple pururi spaţiul dintre două dimineţi
Sfinţenia-ţi să molipsească dulce plaiul.
Coşlariu.
26 Februarie 2008.
________________
PICURÂND ISPRAVA SILABEI
Răsare rima uneori mai greu…
A doua, a treia zi de căutare,
O breşă sparge mică o geană de zare
Cât un soare-i aflată de sufletul meu.
Înrudită muzica lor una cu alta
Valuri pereche-şi demonstrează stima
Cu cât mai mult transpir se înfloreşte rima
Valsează peşti şi nuferi aştern balta.
Atenta cruţare beneficiu nepoluării
Se fereşte cu trudă să deverse orice:
Curăţenia, scandează versul ferice,
Mamă este tihnei, părinte luminării.
Cu aste sentinţe măreaţă ispravă
Sfârşit cu sfârşit aceiaşi silabă
Împletesc cunună peste plinul de treabă
Minunat împodobesc a poeziei dumbravă.
Mă drege…, recunoaşte şi tu că te unge.
Pătrunzătoare o artă poetică provoacă la vis
Oricât de închistat în defensivă fiind închis
Peste căzut a castelului pod la suflet ajunge.
Coşlariu,
29 Februarie 2008.
________________
DIN NIMICA
Nici ieri, poate nici mâine
în grabă-le nu sunt ca azi
să stăm de vorbă ziuă
în adâncu-ţi mister te provoc
că am băgat de samă
cum te umfli şi te scazi
te-ntreb acuma de noroc.
Sunt mare, sunt mai ales luminare
mă-mpart şi mă crăp neanunţat
înfrâng ale mele miliarde suspine
topirea în pomăraiuri mă doare
dospesc printre coroane scăzând
destins în mugur soare-nviorat
ca din nimica creşte-n floare.
Teiuş, 27 Martie 2008.
________________
SUB FLORI DE APRIL
Este mireasma ta April
O punere alături de căldură
În zumzet de albine, al paserilor tril,
C-o facere de viaţă în natură.
De-un sfat înalt să nu privim în urmă
Mugureilor porniţi pe înfloriri
Petale albe scuturate neprihănită turmă
Să ne-mpletim destinul în rodiri.
Pătrunşi adânc de soare precum dânsul de noi
Sănătoşi să stăvilim un spectru de culori
Din armonia ciclică a vieţii în doi
Eu cu florile-ntr-ale scuturării fiori.
Cum ne-om rupe de dulce pământ(?)
A plăcerilor carnale odrăslire
Tot ce-nfloare în tine revine de vânt
Ci despământenirea ni-i necuprinsă iubire.
Coşlariu,
10 Aprilie 2008.
________________
UN DRUMEAG: AL CLUJULUI
Din straşnic satul meu până la gară
O iau la picior din coamă de deal
Cu Intercity grăbesc (a câta oară?)
La Cluj să revărs al competenţelor regal.
Indecisă-n dimineaţa neagră
Prin răcori pisica-mi trece calea
Din depărtări o cunoscută vagă
Cântarea bufniţei şi-o broscărie animă valea.
Făr-de lumină cârtiţa e suverană
Printr-ale rădăcinoaselor trunchiuri
Cuprinse-s uitate livezi de viaţă subterană
Verzi păpădii în galbene mănunchiuri.
Şi toate diplomele; cât praf s-or alege de ele(!)
La urma vieţii după inevitabila coadă
Neîncheiate drumeagurile pornirilor mele
Din capul locului stăteau ca să se vadă.
Sâmbătă, 12 Aprilie 2008,
Bucerdea Grânoasă – Cluj Napoca – Bucerdea Grânoasă.
________________
LA MOARA DE APĂ
La moara dintre plopii mulţumiţi de apă
Tot împrejurul îl stâmpără izvorul ca mâna
Cât lumea uscăciunea profund o adapă
A plecăciuni îndoaie salca vâna.
Făceau odinioară fierbinte măcinişul;
Pe tri picioară stă acuma cheatra masă
Şi nu mai face, nefăcut rămâne grişul,
Are morarul pleata ninsă, morăriţa-i tot grasă.
La astă masă stând pricep izvorane rotaţii
Se-nvârt prin cap înţelegeri purtate pe umeri
Spargerea boabei în huruit de vibraţii
Şi văd morarii laţi în spate, vânjoşi tineri.
Geaba mai văd ce fost-a şi nu-i
Şi păcatu-i accentuat cenuşiu-nespălat
Nu mai trece apa prin moară la locu-i
Se tace în linişti de parcă-n veci n-a măcinat.
Amintiri nostalgic freacă morarul între palme
Îndemânat trecut prin focul calităţii
Inventare complete aşteaptă tâmple tinere calme
Să îndrepteze pârâului sentinţa sinuozităţii.
Coşlariu, 14 Aprilie 2008.
________________
ÎNTÂIUL CEAS DIN URMĂ
Cu senzorii tânjind spre valoare
Hai de-ţi scutură pântece leneşe
Se saltă pe picioare domnişoare
Verticalităţi ciorovăindu-se gureşe
Filosofia lumii la nivel înalt
E-n totul desprins de la sine
Orizontal sinele-i prea aici… Unu e alt
La răscrucea tăcerii nicidecum întunecime
Omule ce cauţi ales umbra strajei senine
Mă cutremur adesea singur cenuşiu
Ţi se spune că-nţelepciunea e pură lumine
Deşi-n argumente te-mpiedici o sorbi în târziu
Băutură simplă crunt ameţitoare iubitor
Jinduită de nemorţi în ceasul ultim rămas
Adaus celest pământenilor cereşte despresor
De valul multiplicităţilor lumina fără glas.
Coşlariu-Bucerdea Grânoasă,
22/23 Iulie 2007
________________
LINII DE PLUTIRE
Se-ngroapă-n şoapte plăcut
Nebune în piept
Bătăi nimicitoare,
Din cale afară multă vreme,
Prea omeneşte am zăcut (!)
Mă dreg la ritm băbeşte
Din rugi ivite firave fecioare.
Mă rog (şi te rog să te rogi). Amin!
Doctorul sufletelor nu ia mită…
Gratuit inhalez, şi tu inhalează.
Tulbure negrul-cărbune se dă
La spatele albastrului senin,
Ies din reparaţii corăbii,
Marinarii largului oftează.
Atomice nave sunt aştrii
Asupra pământului-mare,
Secretizată-i solia înaltă ce-o duc,
Apele-s dulci, pentru restul,
Hotărăsc în sine-mi ajunare,
Aş vrea să fiu, la urma urmei sunt,
Minuscul clăbuc.
03 Septembrie 2007,
Bucerdea Grânoasă.
________________
ÎNCĂ-S ANOTIMPURI
Câtă-i starea-ndelung însorită cu creieri
N-aş mai pleca de printre greieri
Iarnă, primăvară, vară toamnă,
Anul întreg o neasemuită doamnă.
În cele de jos dedesubturi voalate
Sinucigaşe gânduri profund dezlânate
Una-una se pierd pieptănate-ndelung
Rece tuturor şi oricui le scrutez, singurele s-alung.
Scandalu-i monstru. Eu, limpezit,
Nu aş pleca între anotimpuri suit.
Dual morăriţa cald-rece macină
Grie viermuşilor ţărână de cină.
Mânat de imulsuri robotice
Jucător la masa trudelor erotice
Mă mângâi să plec, bucuros totdeauna,
Nevederea la faţă o-nconjura-va inima nebuna.
Coşlariu, 02 Octombrie 2007.
________________
PREA ÎNCREZUŢI APOI
Scursă de pe planşă
Tehnologică a lumii scurtcircuitare
Dezrobirea dintr-odat-a femeii
Peste veacuri cobor alinătoare
Maşina de spălat
De rufe, de vase,
Maşina de spălat de maşini
Şi păcatele adânc cuibărite-n oase
De la luminata Faţă
Urmează ieşirea
(Satanice laboratoare!)
Pierderea omului cu firea
Pentru Adam va chinui robotul
Transferul durerii la prunci
Eva discordial va naşte
Şi lacrimi, ale durerilor junci.
Coşlariu,
02 Octombrie 2007.
________________
ZILELE, CLIPE CA FLORILE
Şi am să smulg
ca iarba pământului
firele ei,
şi rourate n-or să mă doară
clipele fericit numărate
ale dimineţii zvăpăiate
tainic calendar încropit
din petale ce zboară.
În tremurul florii călduţ,
dialogic mişcate,
căuta-voi răspuns
umil şi supus,
prin şoapte de vânt ce tot el întreabă:
− De ce mi te-ai dus?
de parc-ar fi sfânt.
− Ajungă-ţi crengile,
ţine-ţi-ar de urât,
pustiule nepopular
şi hoţ, bandit,
vânt dându-te-n vânt
după livezi înflorite,
cadenţat toboşar cocoţat
pe-un avanpost cucerit.
− Te bată, vânte, crengile peste obraz
să plângi în înserări cu rouă
şi seminţe, să-ţi vezi de treabă
băi, hoinarule-mpământenit,
ce pierzi din flori, la noi,
cari n-au copilărit
şi să mai rabzi o ziuă… două,
pân toate-n rod dau, odrăslit.
18 Iunie 2007,
Bucerdea Grânoasă.
________________
ŞANSA NAŞTERII DIN NOU
Rupte, depăşite şi înfrânte
Cele ce ţin pe om pământului
Legătură cu legătură dau simţăminte
Percepţia denaturată a sfântului
Progresiv se crede omul Dumnezeu
O spune cartea sfântă spre noroc
Poruncă e să nu te-ncrezi în zeu
Căci ce puteri ar fi-ntr-o plăsmuire-ad-hoc
Suprema iubire-I necuprinsă-n termeni
Ea nu se termină cum n-are început
Ba are, poţi crede(!) chiar în tine germeni
Nu-i bănui măcar căci nu te-au durut
Scapă-n lumină de lumină flămând
Te fă părtaş nemincinoasei sacre energii
Să nu mai fi în vânt acel copil plăpând
Corupt de ale lumii sindrofii
Nenumărate şanse ai dar nu-s fără finit
Te scapă-n lumina chemării model de ascultare
Viu vei fi în veci cu una de te-ai procopsit
Tu voluntar al şansei antetrâmbiţare.
Coşlariu,
05 Octombrie 2007
________________
LA O MASĂ DE SCRIS
Corpus de frunze tăioase aere-l rad
Atinse de vreme prea repede ninse
De tustrele sălcii de toamnă cuprinse
Plânsu-s la masa tăiată din brad
Adesea trist dar ce firesc înscris
Sorocul a toate încrustat cu litere mute
Citesc pe rânduri de frunze proaspăt căzute
Tăiate din brad pe masa de scris
Răbdătoare băncuţa rămasă din două
Picioarele-şi împleticeşte subt greu vocabular
Îngrămădit vremelnic terorizat de bici de cronicar
Trudit să urce singur ceruri nouă.
Coşlariu,
11 Octombrie 2007

luni, 25 iulie 2016

Psalmul 72, fragmente


Slăbește carnea și inima mea;
Însă Dumnezeu este stânca inimii mele
Partea mea în veci....


Pentru mine, binele este să stau aproape de Dumnezeu;
În Domnul mi-am pus scăparea,
Ca să istorisesc toate lucrările Tale. 




 http://www.e-communio.ro/stire4786-psalmul-72-medita-ia-pr-gabriel-buboi-pe-marginea-psalmilor

vineri, 15 iulie 2016

DARUL INTELEGERII

Gândirea lui Bonaventura



Toată gândirea lui Bonaventura este condiţionată de această experienţă franciscană. Pentru el, orice creatură poartă amprenta Creatorului, Dumnezeu unul şi întreit, de la care provine şi la care este chemată să se întoarcă prin Cristos în experienţa vitală a Duhului.
El scrie în Itinerariul minţii în Dumnezeu: “Cel care nu se lasă luminat de splendoarea lucrurilor create este orb, cine nu se lasă cucerit de cântecul lor este surd, cine nu-l laudă pe Dumnezeu pentru tot ceea ce este creat, este mut, cine nu recunoaşte prima origine prin toate aceste mărturii, este nebun. Deschide deci ochii, apleacă-ţi urechea sufletului, deschide-ţi buzele şi pregăteşte-ţi inima, pentru ca tu să-l poţi vedea, lăuda, adora şi preamări pe Dumnezeul tău în toate cele create”[4].

Dar imaginea cea mai clară şi perfectă a lui Dumnezeu o avem în Cuvântul întrupat şi cine vrea să-l cunoască cu adevărat pe Cristos trebuie să se adape din Sfânta Scriptură în sânul Bisericii, nu pentru a se refugia în discursuri inutile, ci pentru ca Cuvântul să se întrupeze în el.

Când persoana umană atinge culmea identificării cu Cuvântul B şi aceasta este posibil numai intrând prin acea uşă secretă care este Cel Răstignit, cum s-a întâmplat cu sfântul Francisc B, atunci intră în Dumnezeu şi toate facultăţile sale umane tac şi, în experienţa intimităţii divine, chiar şi teologia rămâne fără cuvinte.

Celui care vrea să pornească pe acest drum, Bonaventura îi adresează invitaţia “de a nu crede că ajunge lectura fără sensibilitatea inimii, speculaţia fără evlavie, cercetarea fără capacitatea de a te lăsa surprins, observaţia fără bucurie, străduinţa fără pietate, ştiinţa fără caritate, inteligenţa fără umilinţă, studiul fără harul divin, reflecţia fără înţelepciunea de inspiraţie divină”[5].

“Acesta este un fapt mistic şi extraordinar, pe care nimeni nu-l cunoaşte dacă nu-l primeşte. Îl primeşte numai cel care îl doreşte, nu-l doreşte decât cel care este înflăcărat de focul Duhului Sfânt, pe care Cristos l-a adus pe pământ. Iată pentru ce apostolul afirmă că această înţelepciune mistică este revelată de Duhul Sfânt”[6].

Bonaventura a ajuns pe această culme şi dialoga astfel cu Cristos: “O, bune Isuse, cât de frumos şi plăcut este să locuiesc în inima ta! Acest lucru este comoara bogată, perla preţioasă pe care am descoperit-o ascunsă în trupul tău străpuns, ca într-un câmp săpat


http://www.e-communio.ro/stire4749-sfantul-bonaventura-de-bagnoregio

miercuri, 20 ianuarie 2016

IOAN SALCUDEAN NU A TRECUT IN... NEFIINTA




Cu regret anunțăm trecerea în neființă a domnului Ioan Sălcudean, un om cu fecunde inițiative culturale, un inimos fiu al satului Biia, cetățean de onoare al municipiului Blaj, un economist remarcabil, un om între oameni.

Citat din pagina...http://www.ziarulunirea.ro/prof-ioan-salcudean-din-biia-a-trecut-la-cele-vesnice-261618.htm
http://www.ziarulunirea.ro/prof-ioan-salcudean-din-biia-a-trecut-la-cele-vesnice-261618.htm


...de aceea mai bun este titlul articolului, 

Faptele milosteniei trupeşti şi sufleteşti




.
Faptele milosteniei trupeşti:
.
1. A sătura pe cel flămând.
2. A da de băut celui însetat.
3. A îmbrăca pe cel gol.
4. A primi în casă pe cel străin.
5. A cerceta pe cel bolnav.
6. A cerceta pe cel din temniţă.
7. A îngropa pe cel mort.
.
Faptele milosteniei sufleteşti:
.
1. A îndrepta pe cel greşit.
2. A învăţa pe cel neştiutor.
3. A da sfat bun celui ce stă la îndoială.
4. A ne ruga pentru aproapele.
5. A mângâia pe cel întristat.
6. A suferi cu răbdare asuprirea şi a întări şi pe alţii.
7. A ierta pe cei ce ne-au greşit şi a ne ruga pentru ei.
.

VASILE AARON





 PRIMĂRIA MUNICIPIULUI  BLAJ                                         
 ASOCIAŢIUNEA ASTRA                                              
BIBLIOTECA MUN. „ŞC. ARDELEANĂ” BLAJ                  
DESPĂRŢĂMÂNTUL ,,  T. Cipariu ”  BLAJ
      INSTITUTUL GRECO-CATOLIC  BLAJ             
 ASOCIAŢIA  Culturală ,,Vasile  Aaron” GLOGOVEŢ
         PROTOPOPIATUL ORTODOX  BLAJ



                                                                       
                                                                   organizează

                                          Miercuri,  27 ianuarie 2016, ora 13.00, la
                  BIBLIOTECA  MUNICIPALĂ  „ŞCOALA. ARDELEANĂ” BLAJ 
 


                                  LANSARE  DE  CARTE

,, VASILE AARON  - Miracole  mitologice  şi   
    învăţături  moral-creştine
          
    Autori : Liliana- Maria Popa  şi  Ioan- Nicolae  Popa                  
                                                                                                                             
  
                 Prezintă :   -   prof. univ. dr. ION BUZAŞI
                                            -   preot gr.-cat. MIHAI SZILAGY
                                                               Moderator : prof. SILVIA POP, preşed. ASTRA Blaj


          BIBLIOTECA  MUNICIPALĂ  „ŞCOALA. ARDELEANĂ” BLAJ  -  Sala   Ştefan  Manciulea     
                                                    Miercuri,  27 ianuarie 2016,  ora 13.00      



Ce  ştiam eu atunci când, imediat după Decembrie 1989, sibian de nevoinţă fiind pentru o jumătate de an, urmare a paşilor vieţii, auzeam “VASILE AARON”, nume propriu însuşit de o stradă şi  de un întreg cartier. Sincer, atunci, tinerel fecior, nici nu m-am interesat, păcatele …tinereţelor…

Ne spun acum mijloacele de comunicare moderne[1], dar imperfecte, despre AARON VASILE, că:
S-a născut în judeţul Alba de astăzi în jurul lui 1780.
A studiat teologia iar apoi la Cluj va studia Dreptul.
Datorită acestor studii, el va ajunge la Sibiu unde va lucra ca jurist şi avocat în administrația episcopiei transilvănene.
 Este colaborator ca notar al Companiei Grecești.
A fost primul român cu drept de pledare în instanțele Universității Săsești.
Este unul dintre importanţii exponenţi ai Iluminismului românesc.
El prelucrează o serie de scrieri antice şi medievale, acestea având un mare succes între români şi mai important având un rol educativ însemnat.
 El a tradus
„Patima Domnului nostru Iisus Hristos” în 1805,
„Piram şi Tisbe” din 1807 sau „Istoria lui Sofronim,
 „Anul cel mănos” în 1829 şi a “Haritei cei frumoase” din 1821.
A prelucrat „Metamorfozele” lui Ovidiu
şi parţial „Eneida” şi a „Bucolicelor” lui Vergiliu.
Este considerat unul dintre mentorii literari ai lui Anton Pann. Moare la Sibiu în 1821. Oraşul Sibiu i-a fost recunoscător numindu-şi unul dintre cartiere după numele său: VASILE AARON.
Din fericire[2],
o recuperare a vieţii şi personalităţii lui Vasile Aaron
s-a făcut în ultima vreme, prin munca, de peste 30 de ani, de cercetare efectuată de Liliana Maria şi Ioan Nicolae Popa,
 adunată în volumul „Vasile Aaron 1780-1821. Studiu monografic,
apărută în 2011, la editura InfoArt Media,
şi din care am cules datele ce le vom prezenta aici.

S-a născut în anul 1780, în satul Glogoveţ de lângă Blaj, acum aparţinător de Valea Lungă (fostă Hususău), în familia preotului greco-catolic Vasile Aaron.
Ca om de litere, Vasile Aaron a fost socotit un poet mediocru, uitându-se, de către analiştii săi, că el scria nu pentru „elite”, ci pentru românul simplu, ca, prin lectură, să i se ridice nivelul de cultură. La vremea lui a fost un autor de succes, George Bariţiu spunând, la un moment dat, că mulţi români ardeleni au învăţat carte numai ca să-l poată citi pe Vasile Aaron.
Fiu al unui modest preot de ţară, dar descendent al vestitei familii a Aroneştilor de Bistra1
ca şi vrednicul de recunoscătoare cinstire episcop[3] Petru Pavel Aaron,[4]
ambiţiosul glogoveţean s-a ridicat prin propria strădanie şi a răzbit în viaţă depăşind obstacole dintre cele mai felurite, ajungând să fie considerat de conaţionalii săi „un om epocal”, la care românii priveau „ca la un luceafăr”, cum scria, peste multe decenii, fruntaşul astrist şi omul politic Iosif Sterca-Şuluţiu.


[1] http://www.razvanpop.ro/2010/07/03/vasile-aaron-10-mari-sibieni/
[2] http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/vasile-aaron-cu-sau-f-ar-a-noroi-i-87199.html
[3] Petru Pavel Aaron (1709 1764), vicar al Episcopiei greco catolice de Făgăraş, numit episcop în anul 1752 şi instalat la conducerea eparhiei românilor uniţi în anul 1754. De numele acestui ierarh cu o viaţă de călugăr ascet este legată deschiderea şcolilor de la Blaj, precum şi înfiinţarea bibliotecii şi a tipografiei, instituţii care au jucat un rol uriaş, în plan cultural şi naţional, pentru românii din Transilvania. În multe lucrări de specialitate se afirmă, eronat, că Petru Pavel Aaron s-ar fi născut în Maramureş, în Bistra de pe apa Vişeului; corect este Bistra, din actualul judeţ Alba.
[4] http://www.edituracurs.ro/?1,vasile-aaron-scrieri-antume-%281806-1821%29