joi, 28 februarie 2008

Ce fel de om mai sunt şi eu?


Ce fel de om mai sunt şi eu? Mă întrebam într-una din zilele ce au urmat imediat Anului Nou 2008, mă întreb şi acum. De ce?

Anul Nou m-a aflat cu blog.

Administrez, în calitate de proprietar, site-ul personal al scriitorului Mihai Târnăveanu, pseudonimul meu literar-artistic.

Un pas mare spre public, de fapt o deschidere totală a literaturii de sertar – cea nepublicată, dar şi de raft – cea publicată deja, şi mă refer aici, deocamdată, la monografia satului natal (comuna Bucerdea Grânoasă, judeţul Alba), o biografie documetară (privind personalitatea lui Ioan Maiorescu), două volume de versuri proprii, o antologie de versuri în colaborare, articole apărute în ziare şi reviste periodice, o restaurare cât mai fidelă a unei fărâme de trecut.

Aici apare şi prezentul, scrisul şi gândul meu zilnic: versuri, crâmpeie de jurnal, impresii, comentarii, imagini de pe retina aparatului foto, fişe de lectură, anunţuri ante şi post evenimente socio-culturale, luări de poziţie... Voi da tot ce am, atât cât pot.

Probabil, mai mult ca sigur, însetaţi într-ale culturii şi teologiei ar dori să se adape şi din fişele personale de lectură care s-au constituit în lucrări de seminar, comunicări la diferite sesiuni ştiinţifice sau, de ce nu, să întâlnească înţelepciunea pe care însumi am încercat să o surprind, cât mai larg inteligibil în teza de licenţă, căci – nu-i aşa(?) – toţi trebuie, sunt chemaţi să se mântuiască în mod voluntar şi conştient. Le vor primi la timpul potrivit cu setea lor.

Despre trecerea prin paginile site-ului vorbeşte concludent harta electronică desfăşurată a mapamondului comandată special a-mi indica prin steluţe vizitele virtuale pe care le primesc de la utilizatori din întreaga lume, chiar dacă limba oficială în care public este limba română. Câţi de-ai noştri vor fi suferind (nevindecabil) de dor de casă prin străinătăţi... Pe toţi i-aş vrea prieteni, i-aş vrea alinaţi.

Vor afla aici spiritualii rugăciuni, adevăruri de credinţă, meditaţii, proverbe, pricesne, teme de meditat, învăţăminte ale părinţilor sfinţi păstrători de tradiţie, iconografie... Vom face comuniune.

Am putea dezbate anumite probleme comune, să ne dăm cu părerea în mod constructiv, la o analiză să se vadă paşi pozitivi, direcţii bune, zidirea făpturii umane. Vă aştept desigur comentariile sau chiar articole!

Mă va-nţelege oare cineva? Hmmm!

Ce fel de om mai sunt şi eu?!

În tot cazul, cu mult drag,

Mihai C. Szilagy/Târnăveanu.

marți, 26 februarie 2008

SFINŢI-TE-AI FRUMOASO!

Tentantă largheţea isprăvii de-a fi

Cu nasul pe sus te poartă ades

Da-i periculos, o şti, n-o şti,

Prieteneşte te sfătui revino în şes.


Vai faină-s! adesea îţi spui,

Şi bună-s de toate în toate tinerea

Ca mine alta-n lume pariez că nu-i

În cinste, cu stilistul, şampanie voi bea!


...La ce să rişti să cazi de la cele înalte?!

Salvifică-i dreapta credinţă din părinţi

Pe fundul tău să stai cum stau şi alte

Mai grandios nici c-ai putea să te alinţi.


Bucura-te-ai de riduri (la adânci bătrâneţi)

Şi să se bucure de tine săltând raiul

Să-ţi umple pururi spaţiul dintre două dimineţi

Sfinţenia-ţi să molipsească dulce plaiul.

Coşlariu,

26 Februarie 2008.

duminică, 24 februarie 2008

Cartea Cărţilor, Biblia de la Blaj-1795


...în acest domeniu de cercetare al Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia de la Blaj-1795, manifestarea categorică a preferinţei pentru Septuaginta a traducătorului ei Samuil Micu, împărtăşită şi de noi, pe care episcopul Ioan Bob cu un simţ al realităţii ieşit din comun, un geniu al raţiunii practice, a decis să o imprime tipografic, înţelegând că mentalul popular românesc rămâne unul oriental, indiferent de religie, şi că Septuaginta este Biblia cu care poate transcende graniţele dintre confesiunile şi ţările româneşti. Pe de altă parte, Micu avea la Blaj şi în toată românimea, între uniţi şi neuniţi, o faimă uriaşă de savant şi teolog[1], erudit cărturar iluminist. Despre epoca în care a trăit şi creat Samuil Micu, afirma însuşi: niciodată nu au fost biserica românilor, precum e în veacul acesta clerul uniţilor din Ardeal, îmbogăţită de bărbaţi învăţaţi.

În lumina acestui strălucitor arc peste timp, Biserica Română Unită a dat, din cuibul de lumină al Blajului şi cu talentul binecuvântat al lui Samuil Micu, cea mai mare şi mai importantă carte din cultura românească, rămasă sufletelor noastre, curată şi dincolo de orice atingere lumească, eternă, Cartea Cărţilor [2].

Această versiune a Bibliei, republicată în anul 2000, a avut în România un mare impact spiritual şi cultural.

Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat importanţa acestei versiuni publicate de un grup de experţi şi sponsorizate de Biserica Greco-Catolică din România şi de înalte autorităţi ale statului. Ediţia a fost tipărită de editura Vaticanului, ca un dar făcut poporului român de către Sfântul Scaun.

În timpul întâlnirii cu Episcopii români care i-au prezentat noua ediţie a Bibliei jubiliare, Papa a amintit de vizita sa din România din mai 1999, prima oară când un Episcop al Romei a călcat într-o ţară ortodoxă. El a spus: "Strigătul oamenilor în timpul celebrării euharistice din Parcul Izvor îmi revine în minte: `Unitate! Unitate!`". El a continuat: "Este dorinţa spirituală a unui popor care cere unitatea şi care doreşte să lucreze pentru unitate; nu voi putea niciodată să îmi şterg din memorie feţele şi gesturile fraterne de la acea întâlnire istorică. Ele fac deja parte din istorie." Papa a concluzionat: "Aşa cum acea călătorie ne-a adus mai aproape pe drumul spre unitate, sper ca şi noua ediţie a Bibliei de Blaj să fie un nou pas în direcţia deplinei comuniuni între discipolii lui Cristos."(http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=1393&lang=r)

Creştinilor din România le înmânez, în mod simbolic, această nouă ediţie a Bibliei şi o invoc pe Maria, Fecioara ascultării şi Mama unităţii, ca să vegheze asupra paşilor întregului popor român!

(Din alocuţiunea Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul II la lansarea Bibliei de la Blaj la Vatican.)

Sanctitatea Sa a afirmat că are în faţă cea mai frumoasă carte pe care a văzut-o vreodată!

De la adresa:

http://www.history-cluj.ro/Biblia/pag4.htm

puteţi descărca fişierele pdf. Un adevărat cadou pentru pasionaţii Bibliei.



[1] BIBLIA de la Blaj, 1795, Ediţie jubiliară, cu binecuvântarea ÎPS Lucian Mureşan mitropolitul Bisericii Române Unite, Roma, 2000. Ediţie realizată sub înaltul patronaj al P.S. Virgil Bercea, episcopul Eparhiei Române Unite de Oradea şi sub egida ştiinţifică a Academiei Române, Institutul de Istorie Cluj Napoca, director Camil Mureşan, p. 2399.

[2] Ibidem, p. 2406.


SENZAŢIA PRIMĂVERII



În spuma vântului îs îmbăiat
Cuminte aşteptând din nou în nări
A patruzecea răsărire înc-odat
A primăverii Doamnă peste patru zări

Îmi şfichiuiesc atenţia şi mi-o ascut
Cu scoborârea din munte turment
Cu izul de prune arhicunoscut
Al betei revenirii la viaţă ferment.


Coşlariu,
23 Februarie 2008.

vineri, 22 februarie 2008

SFINŢII ŞI MÂNTUIREA



"Iar tu să nu zici că simpla cre­dinţă în Domnul nostru Isus Cristos poate să mântuiască. Fiindcă aceasta e cu neputinţă, de nu vei dobîndi şi iubirea faţă de El prin fapte. Doar despre credinţa simplă s-a spus: «Şi dracii cred şi se cutremură»" (Iac. 2, 19).

Maxim Mărturisitorul.


SPIRITUALITATE - DIPLOMAŢIE - CULTURĂ


Actualul nou ambasador al Scaunului Apostolic la Bucureşti, Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano, pe atunci Nunţiu Apostolic în Croaţia, a intervenit, în cadrul Conferinţei Miniştrilor europeni responsabili pentru Probleme Culturale, care a avut loc la Opatija (Croaţia) în 20-22 octombrie 2003. În discursul rostit, şeful Delegaţiei Sfântului Scaun a afirmat:

"Începutul tragic al noului mileniu ne arată clar pericolul de a ne apleca asupra noastră înşine", şi îi invita pe miniştrii pentru probleme culturale să promoveze o cultură a dialogului între civilizaţii, în toate sectoarele culturii.

CUMPĂTARE, COPILE!


Un notes bloc de o sută de file

m-ajunge la mii de idei...
gândesc la pădure copile
cu toţi copacii şi puieţii ei

Aceasta-i ideea azi ţie ţi-o scriu
ca unui puiuţ al naturii-n declin
ce mult aş vrea fericit să te ştiu
făr-de lemn la icoane pe sticlă mă-nchin.


Coşlariu, 21/22 Februarie 2008..


miercuri, 20 februarie 2008

O SECUNDĂ-N AVAL


La picurarea-naltei

umbroasei uneltiri

cioplescu-se-n ateul brut

apucături de pocăit


Ţelul mândroc înţesat

tulburat de căzătoare măriri

scoboară greu încărcat

şi tare, tare sfrijit


Moşneagul şi baba

consumatul şi slaba

într-un nou sumar

mai bucuroşi alunecă la vale


În ăsta fel

nu se va-nfrânge degeaba

tensiunea dimensiunii

şugubăţ temporale


Stinsă se face nevăzută

convergerea sumbră

a prăvălirii-n prăpăstii

din sumeţul deal


A ochiului standard

via clipire pune în umbră

scursa secundă

târâtă-n aval.

Coşlariu,

20 Februarie 2008.

marți, 19 februarie 2008

NE ADĂUGĂM CUI SUNTEM


(La moartea mătuşii Nica)

Goleşte-se de freamăt uliţa copilăriei
cu fiece subiect adaus pământului
unul câte unul duşi în linişti dragii de ei
odinioară harnici viul surclasând argintului.


Ce flăcări mari avut-a arderea de bine

Ale voastre trecerilor dintr-un loc în alt

Neoprita lacrămei poligamă vioiciune

Mulţimi întregi jilave au neastâmpărat.


Apuc de scris către plecaţii noştri pe dincol

Mătuşă nedusă, o ţâră mai stai, doar o ţâră,

Tichet de rezervare, adeverire făr-de ocol

Podidit cu doruri răvaşu-mi tainic în mânecă-l vâră.


Petrecem în frunte cu prapori şi popă, cu icoane,

O parte din drumeagu-ţi, mătuşă senină

Să duci o veste la ai noştri făurind olane

Mă-ncred în hărnicia-ţi neveştedă plină...


Bucerdea Grânoasă,

19 Februarie 2008.

duminică, 17 februarie 2008

PĂRINŢI VERSUS COPII


Senini fără a şti

se scaldă micuţi

ce-i sigur însă

la coacere s-or văicări.


Blesteme!

Hiroshima

Nagasaki

Mururoa geme...


lumină fulger sferic

Cernobâl!

şi dintr-o dată

mutul întuneric


înalte tehnologii

multimilenare

cad peste noi

neputincioşi a le opri


dor păcatele lor

subatomice

rupturi

ale părinţilor


pustii

dezvoltă

Alabamele

ganglioni în copii


Satan îi deghizat

în strada plină luminos

la semafor îngăduind

în focul verde mascat


de-o floare ţi-i dor

cresc cactuşi

cu spin anormal

spre interior


îi vai de-a inimii părinţi

da-i mai vai de copilării

de sărăciţii copii

evaporaţi de ceruri fierbinţi


vărsa-se-va de Sus

de îngeri buni prezenţi

aghiasmă cu ciubărul, zice Domnul:

– Neacidă, Am spus!

Coşlariu,

17 Februarie, 2008.

sâmbătă, 16 februarie 2008

AM BĂGAT DE SEAMĂ...

Am băgat de seamă, încântat, că prietenii

nu m-au uitat, mă rog pentru ei la vecernii,

în dimineţi, în miez de noapte: Domnul fie lăudat!

Desparte-i, Doamne, de orice păcat!


Poate iubirea-au călcat, e grabnică viaţa în sine,

au fi trecut ca vântul pe lângă, prin Tine,

prea puţin sau deloc, zăpăciţi, ei nu s-au închinat

Făcătorului ce i-a scobit odată din tină, de jos i-a luat.


Dimineaţa-i devreme, seara-i târziu, la amiaz...

e cald, sau rece , e pustiu. Te ştie doar întârziatul în extaz.

Te află-n văgăună sufletul când neatent în insuficienţă se prăvale,

Te află ochi loviţi, răniţi în colţuroase suişuri inerente pe cale.


Eşti prea bun, Doamne, pentru păcătoşii de noi, Tu singur o şti!

Eşti prea bun atuncea când în inimi ne vii

descorsetezi strânse în crude curele uscate mărgele,

lacrimi de doruri, artefacte rostogolite, rechemate din stele.


Am mai băgat de seamă cum, prietenii mei,

în marea lor sete-s plini de întrebări de nu ştiu de ei,

şi nu ştiu cum se face că toate se rânduie ce cer!

Prea bun eşti Tu, Doamne, în cele cu prisos ce singure se-ofer!


Mai ridică-ne, odată, Tată(!), ca oarecând din halda de bruşi,

O dată, şi-nc-o dată, aserviţi mişeleşte pământului duşi,

Ce frig e-n frigiderul cu conserve de stem!

Ce cald e la Tine(!) ai cui, noi, recunoaştem, suntem...


Bucerdea Grânoasă,

16 Februarie 2008.

Am rămas mut... cu Cartea la inimă...


Biblia de la Blaj – monumentala reeditate a Bibliei de la 1795, „a lui Samuil Micu” astfel fiind cunoscută după autorul traducerii ei din Septuaginta, m-a îngenuncheat realmente, atunci când am primit-o din braţele Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Lucian! Nu cele şapte kilograme şi jumătate(!) cât cântăreşte efectiv, nu această povară a ei m-a doborât efectiv ci, întreg Cuvântul Vieţii cuprins aici din Facere până-n Apocalips, în grai strămoşesc. Veşnicia însăşi mă îngenunchease!

«Fratelui în Cristos, teolog Mihai C. Szilagy.

Ia şi citeşte...

şi meditează Cuvântul Vieţii!

Cu arhierească binecuvântare,

Lucian

Arhiepiscop şi Mitropolit.

La Sărbătoarea Naşterii Domnului,

Blaj, 2005.»

Am rămas mut, în genunchi, cu Cartea Cărţilor strânsă la inimă, în mijlocul cancelariei mitropolitane din reşedinţa Arhipăstorului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Prin binecuvâtarea Arhieriei Sale, Cuvântul dătător de Viaţă m-a însufleţit de am putut săruta, drept recunoştinţă, inelul arhieresc – însemnul idealului de slujire şi de a fi cununat cu Credincioasa Mireasă, Biserica – model şi îndemn pentru noi de dedicare, de lepădare de sine şi de ieşire în întâmpinarea iubirii aproapelui, a iubirii lui Dumnezeu – porunca cea mai mare.

Şi acum mă mai marchează gestul măreţ, dincolo şi mai mult decât doar un act simbolic, de a da cuiva Cuvântul Vieţii Veşnice!

Mai măreţ, cu adevărat înălţător, doar Euharistia!


vineri, 15 februarie 2008

Sfântul Apostol Pavel la Blaj - Mica Romă

Sesiune de comunicări ştiinţifice a studenţilor, 16-17 mai 2008, cu tema:

Redescoperirea figurii Sfântului Apostol Pavel, activitatea şi teologia sa.

O pregătire anticipată a celebrării anului paulin, cu referire la bimilenarul naşterii Apostolului neamurilor pe care Biserica Catolică, la intenţia Sfântului Părinte Papa Benedict XVI, îl va celebra începând cu 28 iunie a.c.

Confirmarea participării cu lucrări, la Facultatea de teologie greco-catolică Blaj, până la data de 25 aprilie 2008.

FIŞĂ DE AUTOR

PENTRU

DICŢIONARUL BIOGRAFIC AL SCRIITORILOR ŞI FILOZOFILOR ROMÂNI DE AZI

1. MIHAI C. SZILAGY (pseudonim literar MIHAI TÂRNĂVEANU).

2. Scriitor.

3. Născut la data de 17 Septembrie 1967 în comuna Bucerdea Grânoasă, judeţul Alba.

4. STUDIILE:

Şcoala generală în comuna Bucerdea Grânoasă;

Liceul industrial Iacob Mureşianu Blaj;

Postliceal, cursul de calificare pentru calea ferată;

Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj al Universităţii Babeş Bolyai Cluj Napoca.

5. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ:

Strungar (1988- 1990);

Agent comercial CFR Marfă (din 1990).

6. DEBUT LITERAR:

În volumul Ioan Maiorescu ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, biografie documentară, Ed. Aridia, Blaj, 2004, 118 pp.;

În publicaţia Unirea editată de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Serie nouă, Anul XVI, Nr. 3, Martie 2005, p. 7.

7. CĂRŢI PUBLICATE:

SUB NUME PROPRIU

I. Ioan Maiorescu – ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, biografie documentară, prefaţa prof. univ. dr. Ion Buzaşi, Editura Aridia, Blaj, 2004. (118 pp.)

II. Bucerdea Grânoasă, monografie, distinsă colaborare, prefaţa prof. univ. dr. Ion Buzaşi, Editura Aridia, Blaj, 2005. (320 pp.)

SUB PSEUDONIMUL LITERAR MIHAI TÂRNĂVEANU

III. Grânoase gânduri din iubire, versuri, prefaţa prof. univ. dr. Ion Buzaşi, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2006. (80 pp.)

IV. Se văd încă urmele-n holde, versuri, prefaţa prof. univ. dr. Ion Buzaşi, Editura Anamarol, Bucureşti, 2007. (122 pp.)

COAUTOR:

Ion Buzaşi, Mihai Târnăveanu, Te salut din inimă Romă Mică, antologie de versuri închinate popasului eminescian la Blaj, Ed. Aridia, Blaj, 2005.

PREZENŢE CU TEXTE ÎN:

Ion Buzaşi, Mihai Târnăveanu, Te salut din inimă Romă Mică, antologie de versuri închinate popasului eminescian la Blaj, Ed. Aridia, Blaj, 2005.

Ion Buzaşi, Ion Moldovan, La început a fost Inochentie, antologie, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2007.

8. REFERINŢE CRITICE:

ÎN REVISTE:

Ion Buzaşi, O biografie de autor, în Astra blăjeană, Anul X, 1 (34), Februarie 2005, p. 22.

Ion Buzaşi, Un nume ce bate la porţile poeziei, în Unirea publicaţie editată de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Serie nouă, Anul XVI, Nr. 3, Martie 2005, p. 7.

Ion Buzaşi, Ioan Maiorescu, ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, în Informaţia de Alba, Anul X, Nr. 3132, Sâmbătă, 28 Mai 2005, p. 3.

Ion Mărgineanu, Monografia, altfel de respiraţie intelectuală, în Informaţia de Alba, Anul X, Nr. 3201, 11 Noiembrie 2005.

Ioan Popa, Mihai Szilagy: Bucerdea Grânoasă, în Astra blăjeană, Anul X, Nr. 4 (37), Decembrie 2005, p. 21.

Ion Buzaşi, Mihai Târnăveanu, Grânoase gânduri din iubire, în Răsunetul (Bistriţa), Nr. 4327, 25 Octombrie 2006.

Ion Buzaşi, M. Târnăveanu, Se văd încă urmele-n holde, în Răsunetul (Bistriţa), Nr. 4526-4527, 23-24 Iunie 2007, p. 12.

Ion Buzaşi, Se văd încă urmele-n holde, în Discobolul, revistă de cultură apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Serie nouă, Anul X, Nr. 112-114 (117-118-119), apr.-mai-iun. 2007, p. 49.

ÎN VOLUME:

Silvia Pop, Timotei Cipariu contemporanul nostru. Repere culturale astriste, documentar, Ed. Astra, Blaj, 2005, pp. 65-68.

Ion Mărgineanu, De sub geana dorului, dicţionar fără sfârşit, Ed. Unirea, Alba Iulia, 2006, p. 135.

Avram Cristea, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, monografie, Ed. Unirea, Alba Iulia, 2007, pp. 163, 391.

9. Premii literare: -

10. Membru al Asociaţiei Transilvane pentru cultura, limba şi literatura poporului român – ASTRA, Despărţământul Blaj, din anul 2004;

Redactor regional la revista Dialog sindical, Braşov, din anul 2004.

Membru al Societăţii de lectură a studenţilor teologi Inochentie Micu Clain, Blaj, din anul 2007.

11.ADRESA:

Loc. Bucerdea Grânoasă, Nr. 630, jud. Alba, C.P. 517261;

Telefon: 0726678253

Mail: mihai_szilagy@......com

12.FOTO

13.SEMNĂTURA OLOGRAFĂ

Blajule la poarta ta!


Poartă de complex muzeal, Blajul, cu atracţiile sale este cât se poate de viu!
Totul vorbeşte despre un trecut luminos, lumina credinţei autentice, lumina Adevărului, aceiaşi care călăuzeşte şi timpurile prezente, Adevărul neschimbabil care dă trăinicie oricărei construcţii pe astfel de temelii puse şi ridicate până în vârful maiestăţii cupolei.
La început a fost un sătuc de iobagi...
Apostolia şi-a făcut aici, fără cruţare de sine, cu prisosinţă, datoria de a răspândi Cuvântul Vieţii!
Aceasta a dat un nou suflu speranţei de viaţă, ridicării şi propăşirii poporului de jos.
Şi s-a ridicat, aici, atunci întâia oară, Poporul! Aici este Câmpia Libertăţii noastre, această Câmpie care a adus rodul Libertăţii, a cărei dulce aromă a înfiorat şi mobilizat Apusenii româneşti, pe toţi fiii având în comun limbă, sânge, simţire. Un caracter latinizant, da! care nu acum se săvârşea, era o revenire la originile dătătoare de viaţă, la conştiinţa apartenenţei la viţa nobilă, ramură între ramurile a tot ceea ce dă nume şi fală: romanitatea.
Apoi vorbesc statuile, plăcile memoriale, clădirile şi nu în ultimul rând oamenii vrednici continuatori ai operei redeşteptării prin cultură.
Au trecut de atunci 160 de ani, şi mai bine, dacă socotim întreaga apostolie...
Să nu uităm! Nu trebuie să uităm!