IZBUC FORTUIT

Nopţile scaldă-n şoapte
scriitoriceşte arteziana din vise
neînţeleasă ca inima
trombe răsar dintr-una înalte
cât turnul clopotniţei ninse

Naivă-i regăsita artă
natură moartă cu zâmbet
dăltuit între rame
dincol de-a veşniciei poartă
impersonală negustată concret

Plouă de sus
în plină zi arteziana-i secată
de multa deodată darabana
muza-i blegită condeierul smuls
cu gânduri cu tot din mintea sedată

Tot ce pot desigur îngăduit
retrăiesc luminos întuneric năucul
liniştii duse-n nezăbavnic cotidian
consolidez cu versul fortuit
un dat ce-i sincron cu izbucul.

Coşlariu,
28 Decembrie 2007.