joi, 27 noiembrie 2014

ANASTASIA DICESCU, COMEMORARE APROPIATĂ LA BUCERDEA GRÂNOASĂ


Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni

Congresul-Spiritualitatii
Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni, reuniune ce se află la cea de-a XVIII-a ediţie, are drept loc de desfăşurare începând cu anul 2002, municipiul Alba Iulia, oraş-simbol al istoriei românilor. A fost dorinţa celor care în 1993 s-au reunit în primul Congres, iniţiat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, atunci când s-au sărbătorit 75 de ani de la Marea Unire.
Primele cinci congrese s-au desfăşurat, cu întrerupere, la Băile Herculane. Acestui forum, care adună laolaltă deopotrivă românii din zona etnogenezei noastre aflaţi dincolo de hotarele României de azi, dar şi din cele patru vânturi, unde i-a purtat soarta, îi lipsea ceva pentru a deveni reprezentativ: un simbol.
Prin Congresul Spiritualităţii Româneşti, Alba Iulia a fost onorată în decursul celor 12 ediţii, prin prezenţa unor personalităţi de prim rang ale ştiinţei, culturii, spiritualităţii româneşti, venite din Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria, dar şi din Rusia, SUA, Germania, Franţa, Italia, Canada, Kazahstan şamd. Organizarea „Congresului Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni” şi în acest an la Alba Iulia precum şi alte activităţi desfăşurate de către Asociaţie, constituie cadrul favorabil pentru reafirmarea identităţii naţionale a românilor din toate colţurile lumii. Precizăm totodată că, din anul 2006, Consiliului Judeţean Alba este membru al Asociaţiei „Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni”, calitate care presupune susţinerea şi implicarea activă în proiectele şi activităţile derulate de acest organism.
Cea de-a XVIII-a ediție a Congresului Spiritualității Românești a avut loc la Alba Iulia, în perioada 1-3 decembrie 2014, fiind organizată de Consiliul Județean Alba.
Programul Congresului Spiritualității Românești:
Luni, 1 Decembrie
-orele 9.00 – Alba Iulia, participarea delegaților la Serbările Marii Uniri și Ziua Națională a României.
-orele 12.00 – 14.00 – Alba Iulia – Zlatna: Inaugurarea traseului feroviar Mocănița
-orele 14.00 – Bucerdea Grânoasă – Dezvelirea monumentului dedicat sopranei Anastasia Dicescu, artistă născută în Basarabia
Marți, 2 decembrie
-orele 10.00 – Deschiderea lucrărilor în plen – Casa de Cultură a Studenților – cu dezbaterea generală „Aniversarea centenarului Maii UNiri. Acţiunile etapei 2015-2018, hotărâtoare pentru celebrarea împlinirii a 100 ani de la înfăptuirea unităţii de neam”
-orele 12.30 – expoziție de artă și carte – Sala oglinzilor, Sala mică a Casei Studenților – Alba Iulia
-orele 13.30 dezvelirea bustului poetului Ioan Alexandru – Aleea Scriitorilor, Alba Iulia
orele 17.00 – Desfăşurarea lucrărilor în secţiuni:
  1. Neamul traco- daco- get şi destinul său istoric– Sala Ampelum din Zlatna.
  2. Vodă Constatin Brâncoveanu Basarab şi Dimitrie Cantemir Antemir, martiri şi cărturari- Sala mică a Casei Studenților – Alba Iulia.
  3. Mihai Eminescu – erou naţionalFapte dovedite cu prilejul împlinirii a 125 de ani de nemurire (15 iunie 2014) și 165 de la nașterea (15 ianuarie 2015) „a acestui Luceafăr”, cum îl numea Simion Bărnuțiu – Sala mică din Zlatna.
  4. Slujitori ai românităţii – Personalităţi contemporane la vârsta senectuţii active în promovarea intereselor şi valorilor neamului – Sala mare a Casei Studenților – Alba Iulia.
-Zlatna – Dezvelirea Plăcii Memoriale pe clădirea Primăriei recent renovată.
 Miercuri, 3 decembrie
-orele 9.00 – Continuarea lucrărilor pe secțiuni la Alba Iulia și Zlatna.
-orele 11.00 – Plecarea de la Alba Iulia la Zlatna.
-orele 12.30 – Desfăşurarea lucrărilor în plen – Zlatna.
Discutarea și adoptarea documentelor: Rezoluția Congresului– Acţiuni ale românilor de pretutindeni pentru pregătirea şi desfăşurarea centenarului Unirii – 2018; Apelul și Declarația.
Decernarea Trofeului și medaliilor
Prof.univ. asoc. Pompiliu COMŞA, Universitatea „APOLLONIA” 
Iaşihttp://novaapollonia.ro/2014/12/04/congresul-spiritualitatii-romanesti-de-pretutindeni/

Anastasia Dicescu 


se stinge din viaţă, în anul 1945, 
în comuna Bucerdea Grânoasa, din apropierea Blajului.

Alăturat ne aducem aminte, cu recunoştinţă, de oameni mari
din dar dumnezeiesc rânduiţi nouă a ne ruga pentru ei
dimpreună cu veşnicia sufletelor,
a viilor, a celor adormiţi:

Ioan Maiorescu,
Titu Maiorescu,
Mihai Eminescu,
Anastasia Dicescu,

Cercetând crucile de pe mormintele din cimitirul vechi românesc am aflat numele Drăgoi respectiv Drăgoiu, care azi nu se mai regăseşte în localitate. Pe una dintre cruci stă scris: „Drăgoi Sorica, n. 1871, m. 1962”, iar pe altă cruce scrie: „Mihaiu Drăgoiu, rep. la 25 nov. 1892 în etate de 42 ani. Această cruce sau ridicat prin soţia lui Paraschiva”
           Crucile vechi sunt, cele ce s-au păstrat, din piatră, din păcate un tip mai moale, pe care timpul le-a fărâmiţat în stratul lor superficial, destul cât să le facă ilizibile. Mai puţine sunt din marmură care a rezistat cel mai bine timpului şi intemperiilor. După mine însă, evaluând movilele de pământ, cele mai multe morminte au rămas fără cruci, semn că au fost de lemn care rezistă şi mai puţin în timp. Am cercetat cimitirul acoperit cu zăpadă, care a copiat fidel orice moviliţă cât de puţin ridicată, lucru mai greu de identificat atunci când vegetaţia acoperă totul. Am avut astfel o mai reală imagine a mulţimii  mormintelor, înfiorându-mă.
           Pe o inscripţie comună am găsit chiar un erou al celui de-al doilea război mondial: „Eroul Mihu Traian, n. 1922, m. 1944” alături de „Mihu Izidor, n. 1888, m. 1948”.
           Din cele relatate de Trif Melintie (n. 1895 – m. 1985) în anii celui de-al doilea război mondial zburau mult prin zonă avioane militare, astfel încât la moartea soţului său nu au putut aprinde lumânare, sau să alcătuiască cortegiu funerar pe timpul zilei de teamă să nu fie mitraliaţi. În acest fel Toader Trif al lui Adam a fost înhumat pe întuneric, în crângul de acăţi unde au putut săpa groapa fără să atragă atenţia. Mai apoi vegetaţia a năpădit locul, bătrâna Melintie când mergea primăvara cu sălcii plângătoare le împlânta „cam pe-aici” la marginea micii liziere de mereu tineri acăţi. Acolo a şi cerut să fie înmormântată, din bună vreme, înainte de-a muri.
           În cimitirul de la biserica ortodoxă, am aflat de pe înscrisurile de pe cruci următoarele: Demetriu Metea – protopop mort în 1913, în etate de 71 de ani şi soţia Veronica Gherasim, moartă în 1915 în etate de 66 de ani.
          Marian Peculea – preotul Bucerzii Grânoase, născut la 5 Martie 1861, mort la 13 Maiu 1914
           Dintre numele care azi nu se mai regăsesc în sat aflu doi Meseşian, George şi Aurelia, astfel scrişi pe cruci, pe care le identific cu fostul preot Gr. Catolic şi soţia sa.
Va trebui să mai petrec în cimitirele satului, ca şi ele să-mi vorbească, în rugăciune, despre vii sufletele celor adomiţi, dincolo de timp şi anotimp! 

DESCHIDE-TE PĂMÂNT
CĂCI VINE DOMNUL SFÂNT!
 Celor adormiţi Înviere!

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

PASTORATIE SANITARA. FII INVINGATOR!



Puiu-gheorghe Budau a scris în cronologia lui.
PASTORATIE SANITARA.
 FII INVINGATOR!
2. Iubeşte
3. Zâmbeşte
4. Exprimă-te
5. Relaxează-te
6. Ajută un bătrân
7. Acceptă un compliment
8. Ascultă-ţi prietenii
9. Reia un proiect abandonat
10. Fii înţelegător cu tine şi cu alţii
11. Uită-te la albumul cu fotografii
12. Pictează un tablou, ascultă tăcerea
13. Aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti singur
14. Spune celor dragi căt de mult îi iubeşti
15. Imaginează-ţi că astăzi nu ai nici o grijă
16. Joacă-te cu un copil, citeşte o carte bună
17. Alege-ţi o stea de pe cer.
18. Fii copil încă o dată
19. Sună-ţi prietenii cu care n-ai vorbit de mult
20. Dă-ţi voie să mai şi greşeşti.
21. Lasă-i pe alţii să te ajute
22. Renunţă la ce nu-ţi place.
23. Îndeplineşte-ţi promisiunile
24. Închide ochii şi imaginează-ţi că eşti pe o plajă
25. Priveşte atent o floare.
26. Cumpără-ţi ceva ce îţi doreşti de mult
27. Speră că ceea ce îţi doreşti se va împlini.
28. Ajută-i pe alţii.
29. Respiră profound.
30. Fă-ţi un cadou
31. Iubeşte.

DR. BUDAU P. GHEORGHE
Filiala Medicilor Catolici Deva 

IOAN MAIORESCU - UN CARACTER ÎNSUFLEŢIT DE UN IDEAL

PREFAŢĂ

Canonicul Augustin Bunea, marele istoric blăjean, recomanda teologilor, viitori preoţi, ca atunci când vor fi în parohie să aibă pe masa de lucru pe lângă ceaslov şi cărţile liturgice şi cărţi de istoria, limba şi literatura neamului. Când am recitit această recomandare consemnată de Alexandru Lupeanu-Melin în frumoasa carte de Evocări din viaţa Blajului mi-a venit în minte truda cărturărească a părintelui Mihai C. Szilagy, care păstoreşte acum obştea greco-catolică din satul Cistei, comuna Mihalţ, judeţul Alba. Dar sfinţia sa este originar din satul Bucerdea Grânoasă, unde s-a născut Ioan Maiorescu, unul din cei mai înflăcăraţi de idealul libertăţii naţionale şi dreptăţii sociale paşoptişti ai noştri, căci a fi paşoptist înseamnă în istoria noastră să te ridici printr-o existenţă nu lipsită de jertfe la altitudinea la care e dat piscurilor celor mai înalte să dăinuie.
Trăind cu emoţie profundă adevărul rostit cu nostalgie de Ion Creangă despre tresărirea sufletească atunci când vorbim despre casa părintească şi despre satul natal, a alcătuit monografia satului, acum în rang de comună, Bucerdea Grânoasă, ale cărei pagini sunt, toate, o mărturisire de recunoştinţă şi preţuire pentru locurile unde a văzut lumina zilei. Şi, ca o consecinţă firească a acestei cărţi este monografia despre Ioan Maiorescu, de a cărui viaţă şi activitate s-a ocupat cu temeinicie câţiva ani, citind aproape tot ce a scris cărturarul ardelean şi aproape tot ce s-a scris despre el.
 Îl numeşte în prima ediţie a monografiei ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, pentru a sugera această relaţie între monografia satului şi monografia literară. De data aceasta lărgeşte raza portretului numindu-l atât de potrivit un caracter însufleţit de un ideal. O caracterizare succintă, dar care în conciziunea ei rezumă biografia exemplară a unui cărturar paşoptist.
 Mai întâi un caracter: Ioan Maiorescu, nepotul altui dascăl al Blajului, Petru Maior, unul dintre corifeii Şcolii Ardelene, a fost elev al Şcolilor Blajului, din care generaţii de-a rândul, de la întemeirea lor din anul 1754, au ieşit caractere, căci instrucția şi educaţia - spune Episcopul Iuliu Hossu, -  erau întemeiate pe stânca tare a credinţei şi tocmai ca la omul înţelept din Evanghelia după Matei, care şi-a clădit casa pe stâncă, au putut să vină ploi şi furtuni, dar n-au reuşit să o dărâme.
 A fost apoi însufleţit de un ideal, ca toţi paşoptiştii noştri. Pentru a ilustra această dominantă a vieţii sale, autorul prezintă momente esenţiale ale activităţii lui.  Renunţând la cariera preoţească pentru care - aşa cum spune Eugen Lovinescu - nu avea o chemare deosebită, se dedică învăţământului, crezând că prin carte şi învăţătură se poate ridica neamul românesc. Este convingerea iluminiştilor români şi a Şcolii Ardelene în primul rând, al cărei continuator se consideră Ioan Maiorescu. La Cerneţi, la Craiova şi la Bucureşti, Ioan Maiorescu a fost profesor, unul despre care Nicolae Iorga în cartea de portrete literare Oameni cari au fost, ne spune că a ilustrat sensul patriotic şi apostolic al acestei profesiuni, căci a fost profesor şi dincolo de cancelarie şi de clasă..., un profesor care a înţeles că viaţa întreagă e o largă şcoală şi că oricine, să vrea sau să nu vrea, prin faptele sale publice ca şi prin celelalte, e profesor şi elev în acelaşi timp. Citatele bine alese, despre rostul şcolii, despre educaţia creştină în şcoală, despre cultivarea limbii, despre studiul limbilor clasice sunt şi astăzi de o netăgăduită actualitate.
La dimensiunea pedagogică a cărturarului se adaugă aceea a omului de ştiinţă, a lingvistului, Ioan Maiorescu fiind primul dialectolog român, în înţelesul propriu al cuvântului, studiind prin anchete pe teren şi prin culegeri de texte, graiul fraţilor noştri istroromâni. Nu este uitată nici activitatea lui revoluţionară din zilele de lumină, de mărire şi de libertate română ale anului 1848, şi, ca un corolar al acestei vieţi, însufleţite de un ideal, se transcrie îndemnul testamentar adresat viitorimii: Să lucraţi! Am lucrat, frate, şi noi, dar voi încă mai mult să lucraţi!
Interesantă este relaţia pe care autorul o stabileşte între Ioan Maiorescu şi Mihai Eminescu. Considerând, în acord cu toţi biografii poetului naţional, că Eminescu este de neconceput fără  Transilvania, arată că un reper important al itinerarului transilvan din 1866 şi al popasului blăjean al poetului este satul Bucerdea Grânoasă, pe care a dorit  să-l vadă şi să-l cunoască pentru că în biblioteca magistrului său Aron Pumnul din Cernăuţi citise despre Ioan Maiorescu şi articole ale cărturarului ardelean din publicaţia braşoveană Foaie pentru minte, inimă şi literatură.

În anul când s-au împlinit 150 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Ioan Maiorescu, monografia alcătuită de Pr. Mihai C. Szilagy împlineşte îndemnul apostolic: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit cuvântul lui Dumnezeu; şi, luând aminte la sfârşitul vieţii lor, urmaţi-le credinţa.  

Ion Buzaşi

luni, 17 noiembrie 2014

CENTRUL DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE MAIORESCU ÎN CADRUL ŞCOLII GENERALE IOAN MAIORESCU DIN COMUNA BUCERDEA GRÂNOASĂ, JUDEŢUL ALBA.

NU CELE ÎNVĂŢATE ÎN ŞCOALĂ NE STRICĂ  INTELIGENŢA, CI MODUL NEMETODIC ÎN CARE LE-AM ÎNVĂŢAT.
(ION AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, 1868-1946)

CENTRUL DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE MAIORESCU ÎN CADRUL ŞCOLII GENERALE IOAN MAIORESCU DIN COMUNA BUCERDEA GRÂNOASĂ, JUDEŢUL ALBA.


Se deschide acest punct de informare şi documentare cu privire la personalităţile  IOAN MAIORESCU şi TITU MAIORESCU, din amabilitatea domnilor:
IOAN ALDEA, primar,
VASILE BARBULEŢ, director
MIHAI C. SZILAGY, preot, iniţiator de proiect.

La data de 14 octombrie 2014, la ziua comunei Bucerdea Grânoasă, Sf. Cuvioasa Paraschiva, la comemorarea a 150 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Ioan Maiorescu, se lansează şi se agreează ideea de a se constitui în cadrul bibliotecii şcolii din localitate un raft cu unităţi biobibliografice privitoare la viaţa şi activitatea maioreştilor, tată şi fiu, erudiţi patrioţi cu obarşia la Bucerdea.

Cu intenţia uitarii de sine, deşi ţine foarte mult la această sumă de cărţi, cu trudă acumulate, Mihai C. Szilagy înţelege să doneze spre păstrare bună şi bun folos doritorilor de cultură izvoarele următoarelor titluri:

Ca început, la aceiaşi dată se pune cartea de căpătâi cu titlul IOAN MAIORESCU, de N. Bănescu şi V. Mihăilescu, scriere comemorativă cu prilejul centenarului naşterii lui (1811-1911), apărută la Bucureşti, Tipografia Românească, 1912.

La data de astăzi sunt alăturate următoarele cărţi:

TITU MAIORESCU ŞI PRIMA GENERAŢIE DE MAIORESCIENI, CORESPONDENŢA, antologie, note şi prefaţă de Z. Ornea, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pp. 782.

ANTOLOGIA IDEOLOGIEI JUNIMISTE, culegere de studii neadunate până acum în volum, de E. Lovinescu, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1943, pp. 461.

CRITICE . I, de Titu Maiorescu, prefaţa de Paul Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice şi bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1967, pp. 270.

CRITICE . II, de Titu Maiorescu, prefaţa de Paul Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice şi bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, Ed. pentru Literatura, Bucureşti, 1967, pp. 570.

TÂNĂRUL MAIORESCU, de Domnica Filimon, Ed. Albatros, Bucureşti,  1974, pp.247.

AMINTIRI DESPRE TITU MAIORESCU, antologie şi prefaţă de Ion Popescu-Sireteanu, Ed. Junimea, Iaşi, 1973, pp.217.

MAIORESCU, de Eugen Todoran, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977,  pp.415.

TITU MAIORESCU, din CRITICE, ediţie îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon şi Eugen Todoran, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1978, pp. 359.

DE LA  TITU MAIORESCU LA GEORGE CĂLINESCU, antologia criticilor români, întocmită de Eugen Simion, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pp. 511.

DE LA  TITU MAIORESCU LA GEORGE CĂLINESCU, antologia criticilor români, vol. 1,întocmita de Eugen Simion, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pp. 511.

DE LA  TITU MAIORESCU LA GEORGE CĂLINESCU, antologia criticilor români, vol. 2,  întocmită de Eugen Simion, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pp. 693.

TITU MAIORESCU, de Simion Mehedinţi, Soveja, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, pp. 145.

TITU MAIORESCU (1840-1917), de Ion Petrovici, Ed. Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, pp.129.

TITU MAIORESCU, de George Ivaşcu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1972, pp.175.

SCRIERI DIN TINEREŢE (1858-1862), de Titu Maiorescu, ediţie îngrijită, prefaţa şi note de Simion Ghiţă, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1981, pp.435.

CUGETĂRI ŞI AFORISME, de Titu Maiorescu, selecţie, introducere, note şi comentarii, indice tematic de Simion Ghiţa, Ed. Albatros, Bucureşti, 1986, pp. 198.

FLACĂRA, LITERARĂ, ARTISTICĂ, SOCIALĂ, Anul II, Nr. 13 - 12 Ianuarie 1913, Director C. Banu, revista Institutului de editură şi arte grafice Flacăra, Bucureşti, pp. 97-104. Pe coperta I apare Monumentul lui Ioan Maiorescu de la Craiova, iar în primele două pagini ale acestui număr al revistei articolul Ioan Maiorescu, cu prilejul inaugurării monumentului său de la Craiova, semnat Const Paul.

BLAJUL, Anul III, Iunie- Octombrie, 1936, fotocopie după O scrisoare a lui Titu Maiorescu către Timotei Cipariu din 1857.

PLIC TIMBRAT cu data postei 27.12 2011 şi a primirii cu data de 28.12.2011, destinatar Mihai C. Szilagy, conţinând una serie filatelică de 3 (trei) timbre cu chipul bust al lui Titu Maiorescu, autor intelectual, emise de Poşta Română, în beneficiul prizonierilor de război.

JURNALUL, complet, volumele I-IX, după cum urmează:

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. I, (noiembrie 1855-martie 1859), studiu introductiv de Liviu Rusu, ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, pp. 750.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. II, (martie 1859-17 iulie 1860), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pp. 485.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. III, (18 iulie1860-10 iulie 1862), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1980, pp. 547.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. IV, (22 iulie1862-30  iunie/12 iulie 1864), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983, pp. 445.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. V, (10/22 iulie1864-7/19 noiembrie 1866, ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984, pp. 597.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. VI, (8/20 noiembrie 1866-17 april 1870), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1986, pp. 651.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. VII, (18 aprilie 1870-28 aprilie 1872), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1987, pp. 651.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. VIII, (sfârşitul lui aprilie 1872-sfârşitul lui aprilie 1876), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, pp. 279.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. IX, (sfârşitul lui aprilie 1876-începutul lui ianuarie 1879), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, pp. 345.

Primite au fost toate acestea în cadrul Cercului Pedagogic, de faţă cu cadrele didactice  fiind domnul Director şi responsabilul Centrului de documentare şi informare, domnul Mezei Ştefan Zolti.


Domnul Virgil Şerbu Cisteianu, directorul editurii Gens Latina din Alba Iulia şi al Asociaţiei culturale Gând Românesc, Gând European, a revistei Gând Românesc, revistă lunară de cultură, ştiinţă şi artă de la Alba Iulia, în calitate de invitat a susţinut un cuvânt de viaţă, de cultură şi istorie contemporană, însuşi făcând donaţie de carte aşa cum ştiu face oamenii buni.

Puterea Domnului este prezentă în creştinul care fuge de umilinţa de faţadă



„Fraţilor, noi avem o comoară: pe Isus Cristos Mântuitorul şi Crucea sa, acest tezaur cu care ne mândrim. Dar comoara noastră este conţinută într-un vas de lut, de aceea să avem curajul de a vorbi şi despre păcatele noastre. Făcând astfel, şi dialogul dintre noi va fi unul creştin şi autentic, asemenea mântuirii concrete aduse de Isus. Isus Cristos nu ne-a salvat printr-o idee, printr-un program intelectual. Nu, El ne-a salvat prin concreteţea propriului trup. Umilindu-se s-a făcut om, s-a făcut trup, fiind asemenea nouă până la capăt”.

http://www.e-communio.ro/stire416-puterea-domnului-este-prezenta-in-crestinul-care-fuge-de-umilinta-de-fatada
Sursa:ro.radiovaticana.va

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Casă veche...


E BINE UNEORI 
când nu ne dă mâna, 
rămânem atunci frate-sora cu natura,
 cu  rezonabilul care ne inconjoară, 
de care tot mai mult facem nota discordantă.


VENI
VIDI
 ...VICI?

RASPUNS PROVOCARII DE A NE SCUFUNDA IN NOI

Am crescut descult,
am framantat caramida,
la locul numit LA CARAMIZI, LA HUSUIAPA,
LA BUCERDEA GRANOASA,
copil mic fiind, in loc cu bun pamant pentru asa ceva,
langa niste izvoare iesind din dealuri...
Devale, imediat aproape curgea Dunarita, mai inainte de a se varsa in Tarnave...
Fascinant insa era cand asezam cu mestesug  caramida in cuptoare ale caror locasuri lasate pentru ars le alimentam cu lemne vreo doua zile si doua nopti...
mirifice vremi...
am stat fugind de ploi iuti de vara sau reci de toamna la streasini de paie sau trestii,
sau
daca vreti
 am fugit stand...
si acum ma bucur cu mintea plecata dincolo de gardul de nuiele de alun, gandind la copilaria de basm, acum vorbind doar despre
APA, PAMANT SI FOC,
principii primordiale slujind Vietii la porunca SA FIE!

Si asa a fost...

ASA A FOST: TRECUT, PREZENT SI VIITOR,
NEDEZLEGAT DE STRAMOSI, PARINTI, FRATI SI SURORI, FII SI FIICE...
STA IN FIREA NOASTRA A FACE ORICAND UN PAS INAINTE SAU INAPOI...
CU AMBE VALENTE,
 DE PREFERINTA PAS BUN...



PROVOCAT DE
https://www.facebook.com/alexandru.petarlecean?fref=nf





marți, 2 septembrie 2014

IOAN MAIORESCU – un caracter însufleţit de un ideal



COMEMORARE 150

La 24 august (4 septembrie) 1864, la vârsta de 53 de ani, Ioan Maiorescu a murit. Această ştire tristă, „Buciumul” din 25 august, o înregistra cu durere, astfel: „Învăţatul filolog şi ingeniosul istoric Ioan Maiorescu, care a învăţat mult timp pe românii de dincoace de Carpaţi arta cum să-şi iubească patria, ne-a lăsat sănătate şi s-a dus. ...Curajosul şi neobositul luptător a mers întotdeauna în prima linie cu predecesorii săi, în luptele pentru naţionalitate, limbă, literatură şi drepturile românilor”. Regretat de mulţi, Ioan Maiorescu rămâne unul dintre cărturarii care s-au impus prin comoara minţii lor şi care au lucrat cu pasiune pentru formarea conştiinţei unităţii naţionale a poporului român şi ridicarea lui prin cultură.

Din monografia lui N. Bănescu şi V. Mihăilescu aflăm că nu se cunoaşte data exactă a naşterii lui Ioan Maiorescu. „Ştim numai, după încredinţarea prietenului său Bariţ, că s-a născut în anul 1811, la Bucerdea Grânoasă, aproape de Blaj. Părintele său se chema Trifu, şi sub acest nume îl întâlnim pe Ioan Maiorescu în anii de şcoală şi chiar mai în urmă, la începutul carierei sale didactice. Maiorescu şi-a zis el însuşi, mai târziu, când a putut simţi mândria înrudirii sale, după mamă, cu marele Petru Maior.” Cercetătorul contemporan al lui Ioan Maiorescu, Serafim Duicu în „Pe urmele lui Petru Maior” ne spune că „în 1882, George Bariţiu scria că  bătrânii care l-au cunoscut pe Petru Maior spuneau că nepotul său de-a cincea spiţă, Ioan Maiorescu (nepot după mamă), îi semăna la statură, faţă şi temperament. Alţi doi căutători ai urmelor trecutului, Florian Tucă şi Constantin Ucrain, atestă că „Ioan Maiorescu s-a născut în Bucerdea Grânoasă din apropierea Blajului. A fost înregistrat în actele oficiale sub numele de Ioan Trifu. Ceva mai târziu, pentru simpatia deosebită ce-o purta marelui istoric Petru Maior, cu care se înrudea după mamă, şi-a zis el însuşi Maiorescu. Şi aşa avea să rămână consemnat în istorie” .

O şi mai recentă atestare o găsim în „Istoria Blajului” a lui Ştefan Manciulea sub titlul „Contribuţia cărturarilor blăjeni la opera de redeşteptare a conştiinţei naţionale româneşti în secolele XVIII-XIX” de unde cităm: „ ...Ioan Maiorescu, originar din Bucerdea Grânoasă de lângă Blaj, urmează cursurile liceului şi teologia aici, apoi trece la Cluj, Budapesta şi Viena pentru studii mai înalte ...” .Din micul îndreptar turistic numit simplu „Blaj” autorii Mircea Buza şi Mircea Stroia referindu-se la Bucerdea Grânoasă, sub titlul „Excursii în împrejurimi” precizează că: „Din Bucerdea Grânoasă este originar cărturarul şi revoluţionarul Ion Maiorescu (1811-1864), tatăl lui Titu Maiorescu ... ”. Dintr-o altă lucrare din 1967 care îl are ca autor pe Marin Stoica şi intitulată chiar „Ion Maiorescu” şi care se vrea a fi un modest omagiu activităţii neobosite desfăşurate de acesta pe tărâmul învăţământului şi culturii aflăm că „Întreaga viaţă a lui Ioan Maiorescu este o pildă vie de muncă şi dăruire pentru eliberarea socială şi naţională a poporului român, pentru unirea şi ridicarea lui prin cultură”.

„A fi om îi lucru mare a fi domn e o întâmplare”, iată una zicere populară pe care a o putea citi cu folos, nu doar cu delectare, nu doar ca informare, este nevoie în prealabil de o operaţiune de umplere de sens a cuvintelor de om şi domn cu toată greutatea lor resimţită în locaşul veşniciei – la sat – căci, pe dreptate, nu doar dintr-o enunţată filozofare, cu adevărat „veşnicia s-a născut la sat”.
Om mare, prin lucrul neobosit înfăptuit pe multiple planuri la nivelul uman în marele lui, naţional şi supranaţional, minte deschisă peste lărgimi, adâncimi şi înălţimi, nu doar „fire vizionară” ci pus pe fapte, mari fapte la vremuri mari, prin oameni, oameni speciali, de Sus orânduite.  Acesta ne-a fost, ne este, el însuşi şi prin alţi mulţi, mărturie şi mândrie – în buna ei accepţiune – Ioan Trifu Maiorescu.La Dumnezeu, cu Dumnezeu, în El nimic nu este, nu poate fi întâmplător. El Domneşte. Domn este! Cu noi, cu a noastră „domnie” cu care uneori pare că „împărăţim” este nehotărât, incert.
Hotărât lucru este Pronia cerească, „...toată darea cea bună... care de Sus este...” dimpreună cu... „tot darul desăvârşit...”.

Examene, riguroase, de a vorbi cu Dumnezeu, căci sumar tradus aceasta ar fi teologia, întâi a dialoga cu divinitatea, abia apoi, dar ceresc, a vorbi despre El nu fără a deplini faptele virtuţilor, acestea a lucrat  Ioan Trifu Maiorescu, întâi de toate sătean – sătean al înţelesului nu brut – o spunem cu bucurie aceasta, care de aici plecând, nu dintr-altă parte ci din grânoasă Bucerdea, îl socotim fără de tăgadă, fără de a fi o întâmplare simplă sau oricât de complexă „domn”. Din Domnie domn, de Lumină luminat, de Far călăuzit, de elan mânat, Crezul trăind şi învăţând pe alţii viaţă cu adevărat să trăiască, crezând – iată Omul!
Om al nostru cu totul nerupt din acest pământ – Ioan Maiorescu, din neam Trifu – din a noastră Bucerdea Grânoasă, frământ ardelenesc, dospit, crescut şi copt la molcom foc mocnind de veacuri, hrănit-a popor întreg de fraţi vremelnic despărţiţi, însuşi obidit, pe alţii, pe ai săi, blajin ridicând. Ioan Trifu Maiorescu, om  al marilor – omeneşti, uneori parcă supraomeneşti – fapte la vremuri mari, vrednic eşti de pomenire, de a Parastasului slujire. Recunoştinţa urmaşilor! A noastră, a satului recunoştinţă!

Cu ocazia înmormântării, Papiu Ilarian schiţa în cuvinte de neuitat linia vieţii lui Maiorescu: „Dacă banii sânt avere, apoi Maiorescu, sărac precum a intrat în această ţară, tot astfel se găsi şi în momentul extrem al vieţii sale; căci el, asemenea compatrioţilor săi, în general, nu venise ca să adune comori lumeşti, ci ca să răspândească ştiinţa aducătoare de viaţă şi ideea neprieritoare de naţionalitate. Adevărata lui avere era alta, mai nobilă, mai nepreţuită; avere de idei, avere de învăţătură, de virtuţi, avere ce creştea toată ziua în el şi va creşte neîncetat în toţi acei ce au ieşit de sub direcţiunea mâinilor lui. Această avere mare o moştenesc astăzi trei ţări române în scrierile şi faptele lui şi ale elevilor lui, a generaţiunii ce urmează, şi asta este ereditatea cea mare şi frumoasă ce a lăsat el patriei şi naţiunii sale.

Prof. înv. preşc. Andreea Monica Szilagy


IOAN MAIORESCU – 150 – UN ARBORE GENEALOGIC


Înapoi, spre obârşii…

Mă numesc Trifu Sebastean Aurel şi m-am născut în anul 1945 în comuna Bucerdea Grânoasă. De la Aurel a derivat prenumele de Relu cu care eram apelat în mod obişnuit. De la început vreau să spun că într-un alt mod de prezentare eram „Relu lu Milu lu Pătru a lui Vâsâlia lui Adam care era văr bun cu Titu Maiorescu, fiul lui Ioan Trifu Maiorescu”. Reiese deci că sunt descendent din familia lui Ioan Trifu care, aşa după cum se ştie, acest nume a suferit modificări în timp: Ioan Trifu Maioreanu, Măiorescu şi în final Ioan Maiorescu.
Cei care mă cunosc ştiu de asemenea că obişnuit mi se spunea Trif cum de altfel şi pe unele documente eram trecut în mod eronat cu aceeaşi formulare (fără „u” la sfârşit). Pentru a înlătura orice suspiciune referitor la nume aduc ca argument trei cruci din curtea bisericii cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Bucerdea Grânoasă: una ridicată în memoria unui strămoş, cu inscripţia: „Aici odihneşte Trifu Vasile a lui Adam zis Licu (diminutivul de la Vasile)”, una ridicată în 1946 în memoria bunicilor mei cu inscripţia: „Trifu Petru şi Istina”, se poate depista uşor având în ea un lăcaş cu un înger care se roagă, şi o a treia ridicată de mine în memoria părinţilor, cu inscripţia: „Aici odihnesc Trifu Emanoil şi Ana”. Pe toate trei se repetă acelaşi nume: Trifu. E clar că şi numele meu este Trifu.
Nu dintr-un orgoliu personal am scos în evidenţă cele menţionate mai sus; mai sunt şi alţi descendenţi din familia Ioan Trifu Maiorescu, în fond personalitatea lui depăşeşte graniţele familiei, a satului său, ajungând ca prin întreaga activitate să devină o figură luminoasă a poporului român, apreciată de contemporani şi de generaţiile următoare. Am făcut menţiunile de mai sus pentru a justifica motivul pentru care am fost solicitat la o colaborare în vederea apariţiei unei noi lucrări în care va fi vorba de Ioan Trifu Maiorescu, solicitat fiind deci în calitate de descendent din neamul acestuia.
Nu mi s-au cerut date referitoare la activitatea sa, aceasta este cunoscută bine prin apariţia mai multor lucrări dintre care ultima şi foarte bine documentată „Ioan Maiorescu – ilustru fiu a satului Bucerdea Grânoasă”, autor Szilagy C. Mihai. Mi s-au cerut în schimb dacă pot oferi date suplimentare într-un domeniu mai puţin cunoscut acela referitor la familia lui Maiorescu. În acest sens m-a abordat şi provocat acest neastâmpărat al scrisului, acest „rara avis” cum foarte potrivit îl caracterizează prof. univ. dr. Ion Buzaşi, acest fost autodidact şi fost elev al nostru, în tentativa lui de a elabora o nouă lucrare. Mihai Szilagy scrie într-un timp relativ scurt mai multe lucrări, unele cu caracter biografic-documentar, altele cu specific monografic, şi chiar volume de poezie, sub pseudonimul Mihai Târnăveanu. Mă opresc puţin asupra lui, pentru că la început când i-a apărut prima lucrare a constituit pentru mine o surpriză, surpriză care cu timpul a dispărut înţelegând că tot ceea ce face este o menire. Cei care nu-l cunosc pot crede că e de etnie maghiară. De fapt provine dintr-o familie mixtă şi asigur neavizaţii că este mai român decât mulţi alţii. Ştie să colaboreze cu cei care pot să-l sprijine, ştie să treacă peste complexe reuşind să-l determine pe Arhiepiscopul Lucian să-i aprobe să urmeze cursurile Institutului de teologie Greco-Catolică (apropo, de numele său de maghiar, la fel şi de faptul că reuşeşte să se apropie de prof. univ. dr. Ion Buzaşi care-l îndrumă şi-l sprijină în finalizarea lucrărilor pe care le abordează; în aceeaşi ordine de idei se implică în activitatea Astrei devenind preşedintele cercului cultural Astra „Ioan Maiorescu”, câştigă şi încrederea binefăcătorilor). Personal, a reuşit să mă facă să colaborez la monografia satului cu partea geografică, ca de altfel şi pe soţia mea, cu o reflecţie inspirată din perioada când a funcţionat la şcolile din Crăciunel şi Bucerdea Grânoasă, intitulată „Din iubire pentru cei ce mi-au îmbogăţit amintirile”. Mă bucur că mi-a fost elev.
Revine deci în prezent cu gândul unei noi lucrări. De data aceasta cu dorinţa de a afla noi date despre familia Ioan Trifu Maiorescu şi a urmaşilor familiei sale. Nu puteam să-l refuz chiar dacă date în plus nu prea aveam nici eu. Mi s-a spus că orice amănunt este important. În acest sens am luat legătura cu unii care, într-un fel sau altul, având afinităţi cu familia lui Ioan Trifu Maiorescu puteau furniza unele mici amănunte. În acest mod am reuşit să refac fragmente din ceea ce reprezintă arborele genealogic al familiei.
Lucrurile stau cam în felul următor:
În anul 1811 se naşte la Bucerdea Grânoasă Ioan Trifu din părinţii Ion şi Maria, fapt poetic remarcat şi de Mihai Szilagy în versificaţia Biografie.
Ioan Trifu mai are un frate, Trifu Vasile zis Bazil, despre care acesta vorbeşte într-o scrisoare către Bariţ, trimisă din Viena în 17 iulie 1850.
Ioan Trifu are doi copii, Titu şi Emilia.
Titu Maiorescu are o fata, Livia, din prima căsătorie, şi un fiu, Liviu, născut în 1862 şi mort în 1872.
Trifu Vasile (Bazil) are la rându-i trei copii: Trifu Nicolae, Trifu Vasile zis Licu şi Trifu Adam.
Cu cei trei fii începe latura Adămeştilor. Trifu Vasile a lui Adam este strămoşul meu, respectiv moşul lui tata. Unul dintre ei intrând  în ramificaţia neamului numiţi de-a lui Noci, iar celălalt ajunge solgăghirău undeva spre Turda şi nu are copii. Din această cauză la moartea lui, celălalt frate, Vasile, merge să vadă ce moştenire a rămas în urma lui.
Trifu Vasile a lui Adam, zis Licu, are la rândul lui mai mulţi copii:
1.    Trifu Ion – cu doi copii, Nicolae şi Auriţa - plecat în America timp de 18 ani de unde trimitea bani cu care fiul său şi-a cumpărat tractor şi batoză. Soţia acestuia, a lui Nicolae, mai trăieşte şi mi-a povestit ceea ce i-a spus soţul ei, că Titu Maiorescu ar fi făcut o vizită în Bucerdea Grânoasă unde a ţinut o cuvântare pe o stivă de lemne de la poarta lui Trifu Petru, în locul numit de bucerzeni „în uliţă” şi că l-ar fi cerut la maică-sa să-l lase ca să-l ducă în Bucureşti. Mama lui mai avea doar o fată şi, cu toate că bărbatul era în America, nu a fost de acord. Dacă ţinem cont că băiatul lui Titu Maiorescu murise şi că Nicolae Trifu era descendent din viţa familiei tatălui său, e posibil. Dacă lucrurile s-au întâmplat aşa, perioada în care s-a produs vizita ar fi după anul 1903 când acesta, Nicolae, se naşte.
2.    Trifu Maria, căsătorită Oarga, cu trei copii – Gheorghe, Armeana şi Măricica.
3.    Trifu Petru – moşu Pătru – avea o personalitate puternică motiv pentru care se bucura de un deosebit respect în sat. După două plecări în America se întoarce realizând o avere considerabilă.
4.    Trifu Sofia, căsătorită Juncan în Geoagiu, cu doi copii.
5.    Trifu Măricica, căsătorită Oarga, cu urmaşi.
6.    Trifu Cincu, cu urmaşi.
7.    Trifu Ana, căsătorită Mihu, cu copiii Pavel si Oănu.
8.    Trifu Vâsâlica, tatăl profesorului Bunţi Crişan.
Revin la Trifu Petru (poziţia a treia) – moşu Pătru – are şase copii: Trifu Emanoil (tatăl subsemnatului); Trifu Cornelia, căsătorită la Pajida, fără copii; Trifu Maria, fără copii; Trifu Istina, căsătorită Andrei, fără copii; Trifu Sebastean (Sevestian) rănit la Cotul Donului în abdomen, trecut apoi în spatele frontului unde devine erou-martir. A rămas o fată, Riţa, căsătorită Oargă; Trifu Ana căsătorită Mihu cu trei copii: Ion, Chiva şi Nicolae.
Trifu Emanoil, a avut trei copii: Trifu Mircea Petru, Trifu Maria, căsătorită Luduşan şi Trifu Sebastean Aurel, zis Relu.
Prezentarea celor menţionaţi va fi făcută şi sub forma unei schiţe genealogice.
Despre Ioan Maiorescu, în mod deosebit despre activitatea lui s-a scris mult. Vreau să mă refer însă la faptul că am folosit de mai multe ori numele de Ioan Trifu Maiorescu. Consider că e potrivit să se revină la această denumire chiar dacă se va produce doar pe plan local, adică strada Principală, revenindu-se, ca printr-o întemeiată hotărâre a Consiliului Local al comunei Bucerdea Grânoasă, să fie numită strada Ioan Trifu Maiorescu, iar şcoala, şcoala Generală cu clasele I-VIII să se redenumească Ioan Trifu Maiorescu. El însuşi şi-a schimbat numele de-a lungul timpului: Ioan Trifu Maioreanu, Ioan Trifu Măiorescu, Ioan Maiorescu. Aşa după cum se ştie terminaţia „-escu” în numele din Ardeal nu prea există, ori el a fost Ardelean de bună seamă, din Bucerdea Grânoasă. Admiţând propunerea îl readucem într-un anumit fel în satul lui, iar noi când trecem pe strada principală o să ne aducem aminte că suntem consăteni cu o personalitate marcantă a istoriei naţionale.
De elogiat şi dorinţa administraţiei locale de a se ridica un bust lui Ioan Trifu Maiorescu urmând exemplul celor din Pănade (ridicând bustul lui Timotei Cipariu) şi din satul Lupu (care au ridicat un bust lui Aron Cotruş). Invit organele locale să mediteze la această propunere.
Despre Titu Maiorescu, fiul lui Ioan Trifu Maiorescu, se cunoaşte aproape totul. Se naşte la Craiova în 1840, urmează şcoala primară la Craiova, gimnaziul în Schei – Braşov, pleacă la Viena unde urmează Gimnaziul academic, intra apoi în Academia Thereziană pe care o absolvă în 1858, iar în anul 1860 îşi ia la Paris diploma de licenţă în drept. Se întoarce definitiv în ţară în anul 1861, devine procuror, predă filozofia la Iaşi, în 1864 înfiinţează „Junimea”, iar în 1867 apare revista „Convorbiri literare”, organul Junimii, ajunge apoi rector de universitate, susţine discursuri la Academie, se remarcă şi în politică, devenind în perioada războaielor balcanice prim-ministru şi ministru de externe. Din anul 1855 începe notaţiile în Jurnalul personal, ţinut până în iulie 1917, format din 42 de caiete cu însemnări zilnice aflate la Academia Română şi Biblioteca Centrală din Bucureşti. În cadrul Societăţii „Junimea” erau citite poeziile lui Eminescu, iar în „Convorbiri literare” erau publicate. Personalitate complexă cu o cultură vastă, Titu Maiorescu a îndeplinit funcţii importante în domeniul învăţământului, şi după cum spuneam în plan politic şi cultural. Să nu uităm că „gena” acestei mari personalităţi a răsărit din Bucerdea Grânoasă, şi reuşita în tot ce a făcut se datorează cu deosebire educaţiei primite şi din partea tatălui său, a consăteanului nostru Ioan Trifu Maiorescu.
Eminescu Mihai ştiind că în Bucerdea Grânoasă s-a născut tatăl lui Titu Maiorescu, în timp ce se întorcea de la Alba Iulia, se întâlneşte la trecerea Mureşului cu un anume Oarga, află că acesta este din satul în care s-a născut tatăl lui Titu Maiorescu, merge cu el acasă unde rămâne peste noapte. Am putea spune că după naşterea lui Ioan Trifu Maiorescu un al doilea eveniment foarte important pentru locuitorii satului nostru ar fi tocmai această vizită a lui Mihai Eminescu.
Trifu Vasile a lui Adam zis Licu, fiul lui Trifu Vasile (Bazil) frate cu Ioan Trifu Maiorescu, era văr bun (dulce) cu Titu Maiorescu. Tata îmi povestea că era un om puternic din punct de vedere fizic. O întâmplare oarecum comică pe care o povestim aici spunea că mâncau din aceeaşi farfurie, tata cu moşul lui. Bunica le punea în farfurie, pentru el un cârnaţ mai mic şi pentru moşu unul mai mare. De multe ori moşu îi mânca şi cârnaţul lui, până într-o zi când şi el i-a luat cu furculiţa cârnaţul mai mare. Din acel moment fiecare şi-a mâncat cârnaţul.
Despre Trifu Petru, pe lângă cele spuse mai adaug că avea o gospodărie printre cele mai bine puse la punct din vremea respectivă, a susţinut financiar construcţia Monumentului eroilor, a avut funcţii în cadrul Comitetului bisericesc greco-catolic, lucra pământul cu ţiganii (o data i-a închis în grajd de seara până dimineaţa să fie sigur că a doua zi are forţă de muncă, şi pentru a se achita de datoriile de peste iarnă). El a fost cel care a ţinut să mi se pună numele de Trifu Sebastean Aurel, Sebastean în memoria fiului său dispărut pe front.
Cel mai mare fiu a lui „moşu Pătru” a fost Trifu Emanoil, tatăl meu, care aşa după cum spuneam a avut trei urmaşi: Trifu Mircea Petru, Trifu Maria şi Trifu Sebastean Aurel. Este cel care, nu de puţine ori, ne amintea despre Ioan Trifu Maiorescu, fiind şi cel care a acordat interviul profesorului dr. Vasile Frăţilă din Sâncel, cadru didactic superior al Universităţii de Vest din Timişoara; este cel care a fost bucuros când o delegaţie a liceului „Ioan Maiorescu” din Craiova a venit la Bucerdea Grânoasă şi a discutat cu ei despre cel care pentru Oltenia şi olteni a însemnat foarte mult în planul iluminării.
În viaţă, de pe latura neamului „adămeştilor”, mai sunt: fratele meu Mircea, subsemnatul Sebastean Aurel (Relu), Ion Mihu, Mihu Paraschiva, Riţa, căsătorită Oarga, şi urmaşii noştri.
Bucerzenii nu trebuie să uite să-şi respecte înaintaşii, să nu uite că din satul lor a plecat să lucreze pentru Ţara Românească şi România, şi a lucrat bine, Ioan Trifu Maiorescu. Fie şi aceast articol un semn de respect şi de aducere aminte a celui care a făcut şi face cinste neamului, ca apărător al drepturilor de limbă şi naţionalitate, lucrând el îndeosebi pentru Ţară.
„Să lucraţi!
Am lucrat şi noi, dar voi încă mai mult să lucraţi!”.
Prof. Aurel Sebastean TRIFU


sâmbătă, 17 mai 2014

IOAN SALCUDEAN NU A TRECUT IN NEFIINTA

Ziarul Unirea în 1 mai 2014, http://www.ziarulunirea.ro/prof-ioan-salcudean-din-biia-a-trecut-la-cele-vesnice-261618.html

Cu regret anunțăm trecerea în neființă a domnului Ioan Sălcudean, un om cu fecunde inițiative culturale, un inimos fiu al satului Biia, cetățean de onoare al municipiului Blaj, un economist remarcabil, un om între oameni.



Suntem anuntati cu aceste cuvinte scrise in pagina ziarului judetean, insa mai potrivit este TITLUL ARTICOLULUI...

"Prof. Ioan Sălcudean din Biia a trecut la cele veșnice"


.
..si adaugam noi, cele vesnice ale lui Dumnezeu cu

sfintii Lui!

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN LATURA CELOR

 DREPTI!




FOTOGRAFII LA FIII SATULUI GLOGOVET