Pişcă gerul ca o-mbrăţişare de ultim(e) moment(e). Se simte vlaga lui, stors ca o lămâie de zăpezile venite şi duse orânduite să mai omoare microbul lumii ăsteia. Până una alta scapă cine poate... Când omul deasupra, când boala - răul dintre noi. De murit însă nu moare nimeni! Toate se dau firii acesteia, desfacerea făcutului din ceea cea a fost croit şi asamblat la un loc în marea descoasere cea de neînţeles. Descoasere cu coasa guturalei şi hidoasei sorţi(?) sau chemarea Ziditorului înspre înţelesul lucrării Sale?
Depinde prin ce ochi priveşti, cu ce inimă pusă-n cuget primeşti cele de taină ale credinţei, speranţei, sacramentele iubirii de oameni, planul divin în ansamblul lui, dar mai ales cel încropit particular pentru Tine, pentru fiecare Mine din Noi-Poporul lui Dumnezeu.
Deschide-te floare a vieţii! Poate fi un ultim sezon, şi poate fi prolific, când ai ocazia să primeşti darul vieţii veşnice al mântuirii prin Unul Născut Mântuitorul Isus Hristos.
Poate fi o ultimă fragedă clipă, zdrobită deja de greutatea celor trecute. De atunci, rămâne doar întinderea veciei celei cu un singur început şi fără sfârşit.
Fă ceva pentru Dumnezeu! Fă ceva, până în ultima clipă măcar, pentru Tine. În mare grabă şi multă discernere că nu ştie nimeni clipa. Ceasul se tot întoarce, nimeni nu-şi ştie însă ceasul său.
Dincolo de ultimul ceas... deie Domnul odihnă, tihna Lui cea dinainte gătită drepţilor celor ce au îmbrăţişat ca-ntr-un ultim moment Viaţa, credinţa Adevărului, perspectivica de urmat a Căii.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu