BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Mărturii scrise

Scrisori document

(relative la Bucerdea Grânoasă, din George Bariţiu-„Părţi alese din istoria Transilvaniei”, vol.II, ediţia a II-a, Braşov 1993. Traducerea a fost făcută de Al. Papiu Ilarian)

Relaţiunea Judelui primar Fosztó Menyhárt şi vicecomitelui Miksa János despre adunarea de la duminica Tomii către comitele suprem al comitatului Albei de Jos, baron Bánfy Miklós (textul românesc al documentului, tradus din limba maghiară, e reprodus aici din „Documente privind Revoluţia de la 1848 din Ţările Române”. C. Transilvania, vol.III, 30 Aprilie-14 Mai 1848. Sub redacţia acad. Ştefan Pascu, Bucureşti 1982, pag.67-69).
I.
Excelenţa voastră domnule comite suprem!
Am primit dispoziţia excelenţei voastre cu numărul prezidial 190, pe care aţi emis-o la 19 Mai anul curgător, în urma ordonanţei măritului Scaun gubernial regesc suprem nr. 5245 din 17 Mai (corect este 17 şi 19 Aprilie nu Mai. Notă editorială) anul curgător şi aţi binevoit să ne-o trimiteţi în copie. Prin ea ne-aţi trasat sarcina de a ne deplasa la Blaj înainte de ţinerea proiectatei adunări populare româneşti pentru prima duminică de după paştile, care a trecut. Scopul nostru trebuie să fie, pe de o parte, de a avea grijă de cazarea şi aprovizionarea cu alimente a armatei trimise în apropierea locului, iar pe de altă parte de a ne conforma dispoziţiei date şi pomenite anterior a Scaunului gubernial suprem, privind liniştirea spiritelor care eventual se vor exalta acolo. Ne-am deplasat în 28 Aprilie anul curgător la Blaj. Aici ne-am informat unde a sosit sau v-a sosi armata. Ne-a convins că în aceeaşi zi în care am ajuns noi la Alba Iulia a venit la Bucerdea Grânoasă o unitate de infanterişti. În ziua următoare, în 29, trebuia să mai vină la Sîncel o companie de dragoni Savoia. În alte locuri din preajma Blajului nu au sosit unităţi militare. De aceea mi-a fost teamă că nu voi putea întreprinde măsurile necesare pentru a împiedica ţinerea adunării. Cu toate dispoziţiile date de eminenţa sa domnul episcop de Făgăraş şi de Scaunul gubernial regesc suprem prin ordonanţa trimisă în această chestiune pe baza dispoziţiei ilustrităţii voastre, în pomenita zi m-am aşteptat să aibă loc o adunare numeroasă. Iată de ce n-am omis să-l somez, atât pe comandantul unităţii sosite la Bucerdea Grânoasă, cât şi pe cei de la Sîncel, pentru ca primul să se deplaseze la Blaj în seara din ajunul adunării, iar al doilea în dimineaţa următoare, cu scopul de a fi văzuţi de public. Chiar dacă nu s-ar fi împiedicat în întregime ţinerea adunării promise, numărul poporului ce ar fi urmat să se adune acolo, ar fi fost cel puţin mai scăzut.
După ce poporul s-ar fi adunat şi ar fi început să se sfătuiască ar fi fost tardiv să mai aduc armata, întrucât până ce ar fi sosit aici, consfătuirea s-ar fi terminat şi astfel nu s-ar fi atins scopul urmărit. În urma somaţiei noastre armata a sosit. Întrucât în dimineaţa din ajunul adunării am văzut că a apărut o mulţime de popor de rând şi că oamenii continuau să vină din diferite părţi ale ţării, am detaşat armata în piaţa din Blaj. Acolo s-a şi desfăşurat adunarea. Pe pridvorul bisericii s-a urcat un cancelist de la Tabla regească, cu numele Alexandru Pop [Papiu-Ilarian]. El a enumerat în faţa catedralei şi a Institutului teologic mizeriile pe care poporul român le-a suportat până acum. Printre altele a spus că naţiunea română, cea mai veche, băştinaşe a acestei ţări, a fost secole de-a rândul sub jugul clasei nobililor, că numai ea a întreţinut armata şi nobilimea; că a fost lipsită de toate drepturile cetăţeneşti şi de beneficii, deşi membrii ei erau tot oameni creeaţi după chipul lui Dumnezeu; că, la o inspiraţie divină, spiritul constituţionalismului a cuprins toată Europa, ajungând până aici; că potrivit acestui spirit toate naţiunile, printre care şi cea românească, asuprită până acum, au posibilitatea să-şi cucerească drepturile cetăţeneşti; că nici o putere pământescă nu va fi în stare să le stea împotrivă; că s-au adunat conform planului elaborat acum cinci săptamâni, pentru a formula doleanţele şi a elabora petiţiile ce vor fi prezentate în faţa dietei, care se v-a deschide în luna viitoare; că înaintarea petiţiilor la dietă nu suferă amânare, deoarece astfel se vor prezenta ca robi la dieta ungară; că până atunci robotele să se mai presteze, cu excepţia restanţelor din iarnă; că gubernul l-a arestat şi-l ţine şi azi în detenţie pe un avocat, care s-a ridicat în favoarea cauzei naţiunii române; de asemenea că un teolog a fost exmatriculat ieri din institut pentru motive similare; în consecinţă a chemat poporul adunat să nu se împrăştie până nu se vor obţine garanţii pentru eliberarea primului şi rechemarea celuilalt. Mi-am dat seama că, în acest fel, sufletul poporului credul mai curând va fi exacerbat. De aceea nu am ocolit nici un prilej de a sta de vorbă cu poporul de rând pentru a-l linişti şi a-l calma, ceea ce a fost destul de greu. Apoi, pe pridvorul bisericii s-au urcat: un avocat cu numele de Ion Buteanu din Abrud, Avram Iancu din Vidra şi un teolog cu numele Nemeş din Poiana, scaunul Arieşului. Ei au dat lămuriri despre actualele împrejurări favorabile naţiunii române, cu o reţinere ceva mai mare decât cel anterior. La urmă a făcut declaraţia asemănătoare în sensul că scopul prezentei adunări este de a elabora petiţiile ce vor fi înaintate dietei, care se v-a deschide luna viitoare, iar până atunci, atât aici, cât şi după plecare să se comporte cu toţii liniştit. După discursurile oratorilor mai susu pomeniţi, eminenţa sa domnul episcop a rostit o cuvântare părintească adaptată la înţelesul poporului, pentru a-l calma – în măsura în care a reuşit să vorbească. În timp ce vorbea, a fost întrerupt de mai multe ori de Alexandru Pop, care l-a batjocorit, spunând poporului să nu dea crezământ episcopului şi dregătorilor comitatensi (în acest loc, în ediţia lui Papiu Ilarian este adăugată următoarea notă: „nu este adevărat cum că Alexandru Papiu ar fi împiedicat pe episcopi în vorbă, ci chiar din contră, dânsul provoca pe popor mai de multe ori ca să asculte pe episcop; dar poporul nu-l asculta bucuros pentru că-l mâna de la adunare, cu care raţiune un bătrân din popor răspunde episcopului: „nu mergem încă acasă că am venit şi noi la sfat şi sfatul cu mulţi se face”. Mai încolo comisarii ungureşti zic că A. Papiu ar fi batjocorit pe episcop zicând: să n-asculte poporul de sfatul episcopului şi al domnilor ungureşti într-aceea comisarii greşesc pentru că vorbele acestea nu cuprind în sine nici batjocură nici sunt zise nici cu scopul de a detrage cât de puţin autorităţii episcopeşti; din contră, Papiu stima pe episcop şi acum îi pare foarte rău, că constrâns fiind de adevăr, el căuta adesea să scrie unele lucruri urâte episcopilor, însă nu e culpa lui.).
Poporul a deshămat caii de la trăsura numitului Simion Bărnuţiu, care locuieşte actualmente la Sibiu, trăgând-o în curtea Institutului teologic. De acolo poporul l-a scos şi l-a dus la adunare pe amintitul Simion Bărnuţiu. Acesta s-a urcat de asemenea pe pridvorul bisericii de unde a rostit un discurs împăciuitor, conceput într-un spirit legal, prin care s-a străduit să determine poporul la linişte, ceea ce se pare că a produs o adâncă impresie. În fine, după aceste repetate strădanii de liniştire şi lămurire a poporului, ne-au exprimat dezideratul de a le garanta, în scris, că după plecarea mulţimii nu vor păţi nimic, nici astăzi, nici mai târziu pentru cele întâmplate la Blaj, întrucât s-au supus ordonanţei măritului Scaun gubernial regesc suprem. Au garantat, în schimb, că poporul se va dispersa imediat şi ne-au asigurat că din partea naţiunii lor va fi linişte deplină, până ce chestiunile se vor clarifica la dietă în mod legal. În caz contrar, nu se vor împrăştia, ci vor aştepta şi se vor folosi de toate mijloacele pentru salvgardarea poporului, chiar dacă armata detaşată îi va supune la orice fel de schingiuiri. Mi-am dat seama de realitate. Am văzut că poporul e ataşat foarte mult de aceşti oratori şi că este gata să înfrunte orice pericol cu cea mai mare temeritate. Masele populare erau în continuă creştere iar iritarea lor se accentua din minut în minut. Armata prezentă se găsea şi aşa în disproporţie cu masele populare prezente, care putea de altfel spori. Împrăştierea efectuată prin forţa armată ar fi provocat nemulţumiri si ar fi produs incendierea ţării. În plus, atât oratorii cât şi poporul însuşi ne-au asigurat că, dacă le vom satisface dezideratele în această privinţă, atunci se vor dispersa şi se vor comporta liniştit până când chestiunea se va hotărî pe cale legală. Am fost nevoiţi astfel să le eliberăm certificatul solicitat. Originalul îl anexăm aici. În acest fel ne-am atins scopul; poporul nu a influenţat elaborarea petiţiilor ce se vor înainta dietei şi nici n-a aflat de la oratori despre ele. După masă pe la trei şi jumătate s-au împrăştiat. S-a îndeplinit astfel în această chestiune onorata ordonanţă a măritului scaun gubernial regesc suprem. Armata s-a reîntors şi ea la locurile amintite de staţionare. Seara oraşul a fost iluminat. Teologii şi tineretul studios au sărbătorit această zi în sunetele muzicii şi ale voioşiei.
De altminteri rămânem umili servi ai excelenţei voastre cu supus respect.
Fosztó Menyhárt m[anu] p[ropria], prim-jude.
Miksa János m[anu] p[ropria], vicecomite.

II. Relaţiunea comitelui suprem al Albei de Jos despre Adunarea de la Duminica Tomii către guberniul [guvernul] din Cluj.

Onorat Consiliu directoral regal principal,

Pe baza ordinului nr. 5245 din 17 a lunii precedente a onoratului Consiliu directoral principal s-a prevăzut a se împiedeca adunarea populară românească de la Blaj. Pentru aceasta s-a dispus dislocarea unor forţe armate; în acest sens am luat, în prealabil, toate măsurile de aprovizionare cu alimente a acestora. [De asemenea] am trimis la faţa locului, pe domnii Fosztó Menyhárt judecător districtual, şi pe Miksa János, vicecomite, ca, pe de o parte,msă se îngrijească de unităţile militare sosite acolo [iar] pe de altă parte, să împiedice ţinerea adunării populare în sensul ordinului dat de onoratul Consiliul directoral regal principal. Pentru aceea ofiţerii din garnizoană s-au şi deplasat, la 28 Aprilie, şi în ziua următoare, în baza ordinului excelenţei sale locţiitorul regal, dat în 26 Aprilie, şi eu personal m-am dus la Blaj. Acolo în aceeaşi zi încă nu se întrevedea a fi luată nici o măsură în legătură cu ţinerea adunării populare în duminica Tomii. Acest fapt reiese din raportul ofiţerilor din garnizoană, înaintat onoratului Consiliu directoral regal principal, din care se epot vedea mai cuprinzător cele de mai jos. După ce fiul preotului român Alexandru Pop din comuna Mezö-Bodoni [Papiu Ilarian], avocatul lui Ioan Buteanu din Abrud şi Avram Iancu din Vidra de Sus au sosit şi au început să adune, în jurul lor, masele de oameni ei au ţinut, pe rând, cuvântări. S-au format, în timpul discursurilor, grupuri de români în faţa bisericii din piaţă, aşa cum reiese din raportul amintit. Din partea mea aş dori să remarc că, după ce masele au fost sfătuite a se dizolva în linişte, acestea, însă, pe fiecare minut ce trecea, se înmulţeau. Ofiţerii garnizoanei n-au putut nici cu frumosul şi nici cu citirea ordinului anexat să-i determine [a se împrăştia]. Am considerat că intervenţia armatei pentru a împiedica adunarea populară nu este potrivită scopului. Dar chiar dacă i-aşi soma eu [să intervină], căpitanii armatei disocate la Blaj din Buzás-Bocsárdrol şi Szancsalbol [Bucerdea Grânoasă şi din Sâncel], formată dintr-un număr restrâns de câte un batalion şi de infanterie şi de cavalerie, au declarat, faţă de mine, că ordin, în acest sens, nu pot primi decât de la ofiţerul stabilit, care trebuie să sosească, dar nu a ajuns încă. Am acceptat aceasta pentru că numărul soldaţilor era mic faţă de masele populare adunate şi, nu în final, pentru că mi-am data osteneala ca poporulu să se împrăştie în linişte şi nu iritat şi, ca atare, să nu ducă cu sine, în diferite alte localităţi ale ţării, iritarea.
De altfel declar şi din partea mea că cei trei tineri aminiţi mai sus, la care poate fi adăugat şi numitul Simion Bărnuţ, se fac vinovaţi de faptul că, neluând în seamă dispoziţiile Consiliului directoral regal principal ca şi ale episcopului, au îndrăznit a aduna în jurul lor masele şi a le instiga. Sub nici un motiv a nu se neglija atât masele de oameni adunate cu această ocazie cât şi numărul mic de soldaţi concentaraţi în piaţa din Blaj. După părerea mea ei au influenţat [masele], dar nici n-au încercat a le duce pe un drum greşit. Dimpotrivă, în special Avram Iancu a spus că, până ce parlamentul ţării nu le va îmbunătăţii soarta lor, să-şi execute conştiincios serviciile lor. Dar cu toate acestea nu consider potrivit ca să se mai adune mase de oameni inculţi. Acum s-au împrăştiat în linişte şi fară pregătirea vreunei petiţii, dar cu condiţia ca pe 15 Mai, dată fixată de episcop, aceştia să se prezinte din nou. [Consider că], pe viitor, asemena adunări populare, mai ales mari, ar putea avea consecinţe grave. Acum însă, în urma dispoziţiilor chibzuite ale Consiliului directoral regal principal în afara locuitorilor comitatului Târnava, sau prezentat prea puţini din alte localităţi. Dar se poate aştepta ca, în ziua amintită, în urma unor instigări, să vină şi din alte locuri.
După raportul meu, cu cele două anexe, rămân cu deosebită stimă faţă de Consiliul directoral regal principal.
Aiud, 1 Mai 1848.
Al dumneavostră slujitor supus
B[aronul] Bánfy Nicolae
Comite suprem, m[anu] p[ropria].
III. Scrisoarea comitelui suprem Bánfy către guvernator în care cere ca la adunarea din Blaj să se trimită şi un comisar din sânul guvernului.

Prea Înaltul domn conte [şi] guvernator regal!
Am fost înştiinţat, prin ordinul nr.5897, emis la data de 5 a [acestei] luni, anul curent, de Consiliul directoral regal pincipal, că la adunarea populară ce se va ţine în ziua de 15 a lunii curente la Blaj, pentru prevenirea şi îngrădirea unor acţiuni îndreptate împotriva ordinii, am fost numit comisar principal gubernial cu asemenea dispoziţie ca, în ziua menţionată, să fiu prezent la Blaj şi să convoc ofiţerii din garnizoană şi comitat cu scopul de a supraveghea menţinerea ordinii şi liniştii din timpul adunării.
Eu însumi nu-mi voi neglija şi mă voi supune obligaţiilor prevăzute în ordinele emise, aşa cum mi-am exprimat aceasta verbal cu ocazia şederii mele la Cluj. Astfel îmi permit şi acum să rog din nou pe excelenţa voastră, în scris, că, după situaţia prezentă, aşa cum reiese şi din raportul nr. 229 al instanţei judecătoreşti, că, pe zi ce trece, putem să ne temem de masele româneşti amăgite. Liniştea ţării acum depinde de soarta adunării amintite, ca atare rog pe excelenţa să se delege la Blaj şi persoană cu prestigiu în baza poziţiei sale, în cadrul Consiliului directoral principal, deoarece eu, prezentându-mă singur acolo, am speranţa că, prin prezenţa comisarului din cadrul gubernului [guvernului], [acesta] va putea comunica conţinutul dispoziţiilor legate de acest obiect şi, cu ajutorul armatei, masele aduate se vor dispersa, în interesul ţării, fără cea mai mică iritare.
În consecinţă, rămân cu deosebită stimă faţă de excelenţa voastră.
Aiud, 10 Mai, 1848.
Al dumneavostră slujitor supus
B[aronul] Bánfy Nicolae
Comite suprem, m[anu] p[ropria].

„Tăieturi” din presă despre Bucerdea Grânoasă

Ziarul „Unirea”, AN XX, nr.4925, de Duminică 10 Mai 1987, cu doar doi ani înainte de prăbuşirea regimului comunist din România, cu tot cu C.A.P.-uri şi I.A.S. -uri, în pagina Popas duminical, realizată de prof. Emil Voicu, sub titlul „Bucerdea Grânoasă, vatră a hărniciei şi bunăstării” consemna:
„Bucerdea Grânoasă poartă, ca pe o aleasă podoabă, pecetea marilor transformări revoluţionare petrecute în satul românesc contemporan în anii care au trecut de la cooperativizarea agriculturii. Uliţe largi, de-a lungul cărora se înşiră case frumoase şi anexe gospodăreşti încăpătoare ca nişte ferme, grădini pline cu viţă de vie şi pomi fructiferi, curţi animate de glasurile cristaline ale copiilor şi forfota neobosita a celor mari de a face ca totul să rodeasca cât mai bogat, şcoala mare şi luminoasă, dinspensarele uman şi veterinar bine utilate, blocurile de locuinţe pentru specialişti şi multe altele sunt însemnele generoase ale timpului pe care îl trăim.
Dorinţa nestrămutată pentru a-şi orândui cât mai bine viaţa, de a smulge pămîntului roade cât mai bogate este pusă în evidenţă şi de înfiinţarea, în urmă cu 36 de ani, a cooperativei agricole din localitate. Plecându-se la drum cu un inventar deosebit de modest, format doar din 4 boi, 3 vaci, 4 cai, 11 scroafe, 81 oi şi 16 familii de albine, s-a ajuns acum la fonduri fixe ce însumează 11,3 milioane lei. Pe de altă parte, pe cele 1547 ha pe care le deţine C.A.P. la aceasta dată se produc acum cantitaţi de cereale a căror cifre au depăşit orice speranţă de început. Numai în 1986, ne spunea Traian Micu, contabilul şef al cooperativei, au fost predate pe această bază la fondul de stat 1364 tone grâu, mai mult cu 1000 tone decât în urmă cu 15 ani, în condiţii egale de suprafaţă. De la 62 tone la 347 tone a crescut contribuţia cooperativelor de la Bucerdea Grânoasă în hambarul ţării la porumb. Producţii mari au fost obţinute la cultura cartofului, a sfeclei de zahăr şi la alte culturi. Toate acestea reprezintă un adevărat titlu de mândrie pentru oamenii vrednici ca Maria Cisteian, Maria Bălău, Şara Vasiu, Ioan Moşneag, Ghideon Fîntînă şi mulţi alţii, în fruntea cărora se află Emil Mihu, unul dintre cei mai vechi preşedinţi de C.A.P. din judeţ. Ca şi pentru specialiştii satului: Ioan Stoica, Tiberiu Teodorescu, sau mecanizatorii Gheorghe Sîrbu, Karol Szilagyi, Ioan Docolin ş.a.
Puterea localităţii, forţa sa economică este întregită şi de ferma zootehnică a I.A.S. Blaj, model de organizare şi eficienţă, precum şi de gospodăriile populaţiei, în care creşterea unui număr de 4-6 vite mari, câte 50 oi sau 10-12 porci constituie un fapt curent, ca să nu mai vorbim de păsări.
Bucurându-se dintotdeauna de tradiţia unor frumose datini şi obiceiuri, bucerzenii au muncit cu pasiune, au ştiut să se veselească atunci când timpurile le-a îngăduit. Satul a dat ţării oameni de nădejde, iar unor călători iluştri le-a fost bună gazdă. Un loc în care viaţa pulsează cu vigoare şi care este ilustră acum de preocupările multiple ale celor ce făptuiesc noua revoluţie agrară.”

Colecţie întocmită de Mihai C. Szilagy