joi, 27 noiembrie 2014

ANASTASIA DICESCU, COMEMORARE APROPIATĂ LA BUCERDEA GRÂNOASĂ


Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni

Congresul-Spiritualitatii
Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni, reuniune ce se află la cea de-a XVIII-a ediţie, are drept loc de desfăşurare începând cu anul 2002, municipiul Alba Iulia, oraş-simbol al istoriei românilor. A fost dorinţa celor care în 1993 s-au reunit în primul Congres, iniţiat de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, atunci când s-au sărbătorit 75 de ani de la Marea Unire.
Primele cinci congrese s-au desfăşurat, cu întrerupere, la Băile Herculane. Acestui forum, care adună laolaltă deopotrivă românii din zona etnogenezei noastre aflaţi dincolo de hotarele României de azi, dar şi din cele patru vânturi, unde i-a purtat soarta, îi lipsea ceva pentru a deveni reprezentativ: un simbol.
Prin Congresul Spiritualităţii Româneşti, Alba Iulia a fost onorată în decursul celor 12 ediţii, prin prezenţa unor personalităţi de prim rang ale ştiinţei, culturii, spiritualităţii româneşti, venite din Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Ungaria, dar şi din Rusia, SUA, Germania, Franţa, Italia, Canada, Kazahstan şamd. Organizarea „Congresului Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni” şi în acest an la Alba Iulia precum şi alte activităţi desfăşurate de către Asociaţie, constituie cadrul favorabil pentru reafirmarea identităţii naţionale a românilor din toate colţurile lumii. Precizăm totodată că, din anul 2006, Consiliului Judeţean Alba este membru al Asociaţiei „Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni”, calitate care presupune susţinerea şi implicarea activă în proiectele şi activităţile derulate de acest organism.
Cea de-a XVIII-a ediție a Congresului Spiritualității Românești a avut loc la Alba Iulia, în perioada 1-3 decembrie 2014, fiind organizată de Consiliul Județean Alba.
Programul Congresului Spiritualității Românești:
Luni, 1 Decembrie
-orele 9.00 – Alba Iulia, participarea delegaților la Serbările Marii Uniri și Ziua Națională a României.
-orele 12.00 – 14.00 – Alba Iulia – Zlatna: Inaugurarea traseului feroviar Mocănița
-orele 14.00 – Bucerdea Grânoasă – Dezvelirea monumentului dedicat sopranei Anastasia Dicescu, artistă născută în Basarabia
Marți, 2 decembrie
-orele 10.00 – Deschiderea lucrărilor în plen – Casa de Cultură a Studenților – cu dezbaterea generală „Aniversarea centenarului Maii UNiri. Acţiunile etapei 2015-2018, hotărâtoare pentru celebrarea împlinirii a 100 ani de la înfăptuirea unităţii de neam”
-orele 12.30 – expoziție de artă și carte – Sala oglinzilor, Sala mică a Casei Studenților – Alba Iulia
-orele 13.30 dezvelirea bustului poetului Ioan Alexandru – Aleea Scriitorilor, Alba Iulia
orele 17.00 – Desfăşurarea lucrărilor în secţiuni:
  1. Neamul traco- daco- get şi destinul său istoric– Sala Ampelum din Zlatna.
  2. Vodă Constatin Brâncoveanu Basarab şi Dimitrie Cantemir Antemir, martiri şi cărturari- Sala mică a Casei Studenților – Alba Iulia.
  3. Mihai Eminescu – erou naţionalFapte dovedite cu prilejul împlinirii a 125 de ani de nemurire (15 iunie 2014) și 165 de la nașterea (15 ianuarie 2015) „a acestui Luceafăr”, cum îl numea Simion Bărnuțiu – Sala mică din Zlatna.
  4. Slujitori ai românităţii – Personalităţi contemporane la vârsta senectuţii active în promovarea intereselor şi valorilor neamului – Sala mare a Casei Studenților – Alba Iulia.
-Zlatna – Dezvelirea Plăcii Memoriale pe clădirea Primăriei recent renovată.
 Miercuri, 3 decembrie
-orele 9.00 – Continuarea lucrărilor pe secțiuni la Alba Iulia și Zlatna.
-orele 11.00 – Plecarea de la Alba Iulia la Zlatna.
-orele 12.30 – Desfăşurarea lucrărilor în plen – Zlatna.
Discutarea și adoptarea documentelor: Rezoluția Congresului– Acţiuni ale românilor de pretutindeni pentru pregătirea şi desfăşurarea centenarului Unirii – 2018; Apelul și Declarația.
Decernarea Trofeului și medaliilor
Prof.univ. asoc. Pompiliu COMŞA, Universitatea „APOLLONIA” 
Iaşihttp://novaapollonia.ro/2014/12/04/congresul-spiritualitatii-romanesti-de-pretutindeni/

Anastasia Dicescu 


se stinge din viaţă, în anul 1945, 
în comuna Bucerdea Grânoasa, din apropierea Blajului.

Alăturat ne aducem aminte, cu recunoştinţă, de oameni mari
din dar dumnezeiesc rânduiţi nouă a ne ruga pentru ei
dimpreună cu veşnicia sufletelor,
a viilor, a celor adormiţi:

Ioan Maiorescu,
Titu Maiorescu,
Mihai Eminescu,
Anastasia Dicescu,

Cercetând crucile de pe mormintele din cimitirul vechi românesc am aflat numele Drăgoi respectiv Drăgoiu, care azi nu se mai regăseşte în localitate. Pe una dintre cruci stă scris: „Drăgoi Sorica, n. 1871, m. 1962”, iar pe altă cruce scrie: „Mihaiu Drăgoiu, rep. la 25 nov. 1892 în etate de 42 ani. Această cruce sau ridicat prin soţia lui Paraschiva”
           Crucile vechi sunt, cele ce s-au păstrat, din piatră, din păcate un tip mai moale, pe care timpul le-a fărâmiţat în stratul lor superficial, destul cât să le facă ilizibile. Mai puţine sunt din marmură care a rezistat cel mai bine timpului şi intemperiilor. După mine însă, evaluând movilele de pământ, cele mai multe morminte au rămas fără cruci, semn că au fost de lemn care rezistă şi mai puţin în timp. Am cercetat cimitirul acoperit cu zăpadă, care a copiat fidel orice moviliţă cât de puţin ridicată, lucru mai greu de identificat atunci când vegetaţia acoperă totul. Am avut astfel o mai reală imagine a mulţimii  mormintelor, înfiorându-mă.
           Pe o inscripţie comună am găsit chiar un erou al celui de-al doilea război mondial: „Eroul Mihu Traian, n. 1922, m. 1944” alături de „Mihu Izidor, n. 1888, m. 1948”.
           Din cele relatate de Trif Melintie (n. 1895 – m. 1985) în anii celui de-al doilea război mondial zburau mult prin zonă avioane militare, astfel încât la moartea soţului său nu au putut aprinde lumânare, sau să alcătuiască cortegiu funerar pe timpul zilei de teamă să nu fie mitraliaţi. În acest fel Toader Trif al lui Adam a fost înhumat pe întuneric, în crângul de acăţi unde au putut săpa groapa fără să atragă atenţia. Mai apoi vegetaţia a năpădit locul, bătrâna Melintie când mergea primăvara cu sălcii plângătoare le împlânta „cam pe-aici” la marginea micii liziere de mereu tineri acăţi. Acolo a şi cerut să fie înmormântată, din bună vreme, înainte de-a muri.
           În cimitirul de la biserica ortodoxă, am aflat de pe înscrisurile de pe cruci următoarele: Demetriu Metea – protopop mort în 1913, în etate de 71 de ani şi soţia Veronica Gherasim, moartă în 1915 în etate de 66 de ani.
          Marian Peculea – preotul Bucerzii Grânoase, născut la 5 Martie 1861, mort la 13 Maiu 1914
           Dintre numele care azi nu se mai regăsesc în sat aflu doi Meseşian, George şi Aurelia, astfel scrişi pe cruci, pe care le identific cu fostul preot Gr. Catolic şi soţia sa.
Va trebui să mai petrec în cimitirele satului, ca şi ele să-mi vorbească, în rugăciune, despre vii sufletele celor adomiţi, dincolo de timp şi anotimp! 

DESCHIDE-TE PĂMÂNT
CĂCI VINE DOMNUL SFÂNT!
 Celor adormiţi Înviere!

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

PASTORATIE SANITARA. FII INVINGATOR!



Puiu-gheorghe Budau a scris în cronologia lui.
PASTORATIE SANITARA.
 FII INVINGATOR!
2. Iubeşte
3. Zâmbeşte
4. Exprimă-te
5. Relaxează-te
6. Ajută un bătrân
7. Acceptă un compliment
8. Ascultă-ţi prietenii
9. Reia un proiect abandonat
10. Fii înţelegător cu tine şi cu alţii
11. Uită-te la albumul cu fotografii
12. Pictează un tablou, ascultă tăcerea
13. Aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti singur
14. Spune celor dragi căt de mult îi iubeşti
15. Imaginează-ţi că astăzi nu ai nici o grijă
16. Joacă-te cu un copil, citeşte o carte bună
17. Alege-ţi o stea de pe cer.
18. Fii copil încă o dată
19. Sună-ţi prietenii cu care n-ai vorbit de mult
20. Dă-ţi voie să mai şi greşeşti.
21. Lasă-i pe alţii să te ajute
22. Renunţă la ce nu-ţi place.
23. Îndeplineşte-ţi promisiunile
24. Închide ochii şi imaginează-ţi că eşti pe o plajă
25. Priveşte atent o floare.
26. Cumpără-ţi ceva ce îţi doreşti de mult
27. Speră că ceea ce îţi doreşti se va împlini.
28. Ajută-i pe alţii.
29. Respiră profound.
30. Fă-ţi un cadou
31. Iubeşte.

DR. BUDAU P. GHEORGHE
Filiala Medicilor Catolici Deva 

IOAN MAIORESCU - UN CARACTER ÎNSUFLEŢIT DE UN IDEAL

PREFAŢĂ

Canonicul Augustin Bunea, marele istoric blăjean, recomanda teologilor, viitori preoţi, ca atunci când vor fi în parohie să aibă pe masa de lucru pe lângă ceaslov şi cărţile liturgice şi cărţi de istoria, limba şi literatura neamului. Când am recitit această recomandare consemnată de Alexandru Lupeanu-Melin în frumoasa carte de Evocări din viaţa Blajului mi-a venit în minte truda cărturărească a părintelui Mihai C. Szilagy, care păstoreşte acum obştea greco-catolică din satul Cistei, comuna Mihalţ, judeţul Alba. Dar sfinţia sa este originar din satul Bucerdea Grânoasă, unde s-a născut Ioan Maiorescu, unul din cei mai înflăcăraţi de idealul libertăţii naţionale şi dreptăţii sociale paşoptişti ai noştri, căci a fi paşoptist înseamnă în istoria noastră să te ridici printr-o existenţă nu lipsită de jertfe la altitudinea la care e dat piscurilor celor mai înalte să dăinuie.
Trăind cu emoţie profundă adevărul rostit cu nostalgie de Ion Creangă despre tresărirea sufletească atunci când vorbim despre casa părintească şi despre satul natal, a alcătuit monografia satului, acum în rang de comună, Bucerdea Grânoasă, ale cărei pagini sunt, toate, o mărturisire de recunoştinţă şi preţuire pentru locurile unde a văzut lumina zilei. Şi, ca o consecinţă firească a acestei cărţi este monografia despre Ioan Maiorescu, de a cărui viaţă şi activitate s-a ocupat cu temeinicie câţiva ani, citind aproape tot ce a scris cărturarul ardelean şi aproape tot ce s-a scris despre el.
 Îl numeşte în prima ediţie a monografiei ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, pentru a sugera această relaţie între monografia satului şi monografia literară. De data aceasta lărgeşte raza portretului numindu-l atât de potrivit un caracter însufleţit de un ideal. O caracterizare succintă, dar care în conciziunea ei rezumă biografia exemplară a unui cărturar paşoptist.
 Mai întâi un caracter: Ioan Maiorescu, nepotul altui dascăl al Blajului, Petru Maior, unul dintre corifeii Şcolii Ardelene, a fost elev al Şcolilor Blajului, din care generaţii de-a rândul, de la întemeirea lor din anul 1754, au ieşit caractere, căci instrucția şi educaţia - spune Episcopul Iuliu Hossu, -  erau întemeiate pe stânca tare a credinţei şi tocmai ca la omul înţelept din Evanghelia după Matei, care şi-a clădit casa pe stâncă, au putut să vină ploi şi furtuni, dar n-au reuşit să o dărâme.
 A fost apoi însufleţit de un ideal, ca toţi paşoptiştii noştri. Pentru a ilustra această dominantă a vieţii sale, autorul prezintă momente esenţiale ale activităţii lui.  Renunţând la cariera preoţească pentru care - aşa cum spune Eugen Lovinescu - nu avea o chemare deosebită, se dedică învăţământului, crezând că prin carte şi învăţătură se poate ridica neamul românesc. Este convingerea iluminiştilor români şi a Şcolii Ardelene în primul rând, al cărei continuator se consideră Ioan Maiorescu. La Cerneţi, la Craiova şi la Bucureşti, Ioan Maiorescu a fost profesor, unul despre care Nicolae Iorga în cartea de portrete literare Oameni cari au fost, ne spune că a ilustrat sensul patriotic şi apostolic al acestei profesiuni, căci a fost profesor şi dincolo de cancelarie şi de clasă..., un profesor care a înţeles că viaţa întreagă e o largă şcoală şi că oricine, să vrea sau să nu vrea, prin faptele sale publice ca şi prin celelalte, e profesor şi elev în acelaşi timp. Citatele bine alese, despre rostul şcolii, despre educaţia creştină în şcoală, despre cultivarea limbii, despre studiul limbilor clasice sunt şi astăzi de o netăgăduită actualitate.
La dimensiunea pedagogică a cărturarului se adaugă aceea a omului de ştiinţă, a lingvistului, Ioan Maiorescu fiind primul dialectolog român, în înţelesul propriu al cuvântului, studiind prin anchete pe teren şi prin culegeri de texte, graiul fraţilor noştri istroromâni. Nu este uitată nici activitatea lui revoluţionară din zilele de lumină, de mărire şi de libertate română ale anului 1848, şi, ca un corolar al acestei vieţi, însufleţite de un ideal, se transcrie îndemnul testamentar adresat viitorimii: Să lucraţi! Am lucrat, frate, şi noi, dar voi încă mai mult să lucraţi!
Interesantă este relaţia pe care autorul o stabileşte între Ioan Maiorescu şi Mihai Eminescu. Considerând, în acord cu toţi biografii poetului naţional, că Eminescu este de neconceput fără  Transilvania, arată că un reper important al itinerarului transilvan din 1866 şi al popasului blăjean al poetului este satul Bucerdea Grânoasă, pe care a dorit  să-l vadă şi să-l cunoască pentru că în biblioteca magistrului său Aron Pumnul din Cernăuţi citise despre Ioan Maiorescu şi articole ale cărturarului ardelean din publicaţia braşoveană Foaie pentru minte, inimă şi literatură.

În anul când s-au împlinit 150 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Ioan Maiorescu, monografia alcătuită de Pr. Mihai C. Szilagy împlineşte îndemnul apostolic: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit cuvântul lui Dumnezeu; şi, luând aminte la sfârşitul vieţii lor, urmaţi-le credinţa.  

Ion Buzaşi

luni, 17 noiembrie 2014

CENTRUL DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE MAIORESCU ÎN CADRUL ŞCOLII GENERALE IOAN MAIORESCU DIN COMUNA BUCERDEA GRÂNOASĂ, JUDEŢUL ALBA.

NU CELE ÎNVĂŢATE ÎN ŞCOALĂ NE STRICĂ  INTELIGENŢA, CI MODUL NEMETODIC ÎN CARE LE-AM ÎNVĂŢAT.
(ION AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI, 1868-1946)

CENTRUL DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE MAIORESCU ÎN CADRUL ŞCOLII GENERALE IOAN MAIORESCU DIN COMUNA BUCERDEA GRÂNOASĂ, JUDEŢUL ALBA.


Se deschide acest punct de informare şi documentare cu privire la personalităţile  IOAN MAIORESCU şi TITU MAIORESCU, din amabilitatea domnilor:
IOAN ALDEA, primar,
VASILE BARBULEŢ, director
MIHAI C. SZILAGY, preot, iniţiator de proiect.

La data de 14 octombrie 2014, la ziua comunei Bucerdea Grânoasă, Sf. Cuvioasa Paraschiva, la comemorarea a 150 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Ioan Maiorescu, se lansează şi se agreează ideea de a se constitui în cadrul bibliotecii şcolii din localitate un raft cu unităţi biobibliografice privitoare la viaţa şi activitatea maioreştilor, tată şi fiu, erudiţi patrioţi cu obarşia la Bucerdea.

Cu intenţia uitarii de sine, deşi ţine foarte mult la această sumă de cărţi, cu trudă acumulate, Mihai C. Szilagy înţelege să doneze spre păstrare bună şi bun folos doritorilor de cultură izvoarele următoarelor titluri:

Ca început, la aceiaşi dată se pune cartea de căpătâi cu titlul IOAN MAIORESCU, de N. Bănescu şi V. Mihăilescu, scriere comemorativă cu prilejul centenarului naşterii lui (1811-1911), apărută la Bucureşti, Tipografia Românească, 1912.

La data de astăzi sunt alăturate următoarele cărţi:

TITU MAIORESCU ŞI PRIMA GENERAŢIE DE MAIORESCIENI, CORESPONDENŢA, antologie, note şi prefaţă de Z. Ornea, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pp. 782.

ANTOLOGIA IDEOLOGIEI JUNIMISTE, culegere de studii neadunate până acum în volum, de E. Lovinescu, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1943, pp. 461.

CRITICE . I, de Titu Maiorescu, prefaţa de Paul Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice şi bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1967, pp. 270.

CRITICE . II, de Titu Maiorescu, prefaţa de Paul Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice şi bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu, Ed. pentru Literatura, Bucureşti, 1967, pp. 570.

TÂNĂRUL MAIORESCU, de Domnica Filimon, Ed. Albatros, Bucureşti,  1974, pp.247.

AMINTIRI DESPRE TITU MAIORESCU, antologie şi prefaţă de Ion Popescu-Sireteanu, Ed. Junimea, Iaşi, 1973, pp.217.

MAIORESCU, de Eugen Todoran, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977,  pp.415.

TITU MAIORESCU, din CRITICE, ediţie îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon şi Eugen Todoran, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1978, pp. 359.

DE LA  TITU MAIORESCU LA GEORGE CĂLINESCU, antologia criticilor români, întocmită de Eugen Simion, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pp. 511.

DE LA  TITU MAIORESCU LA GEORGE CĂLINESCU, antologia criticilor români, vol. 1,întocmita de Eugen Simion, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pp. 511.

DE LA  TITU MAIORESCU LA GEORGE CĂLINESCU, antologia criticilor români, vol. 2,  întocmită de Eugen Simion, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1971, pp. 693.

TITU MAIORESCU, de Simion Mehedinţi, Soveja, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, pp. 145.

TITU MAIORESCU (1840-1917), de Ion Petrovici, Ed. Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, pp.129.

TITU MAIORESCU, de George Ivaşcu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1972, pp.175.

SCRIERI DIN TINEREŢE (1858-1862), de Titu Maiorescu, ediţie îngrijită, prefaţa şi note de Simion Ghiţă, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1981, pp.435.

CUGETĂRI ŞI AFORISME, de Titu Maiorescu, selecţie, introducere, note şi comentarii, indice tematic de Simion Ghiţa, Ed. Albatros, Bucureşti, 1986, pp. 198.

FLACĂRA, LITERARĂ, ARTISTICĂ, SOCIALĂ, Anul II, Nr. 13 - 12 Ianuarie 1913, Director C. Banu, revista Institutului de editură şi arte grafice Flacăra, Bucureşti, pp. 97-104. Pe coperta I apare Monumentul lui Ioan Maiorescu de la Craiova, iar în primele două pagini ale acestui număr al revistei articolul Ioan Maiorescu, cu prilejul inaugurării monumentului său de la Craiova, semnat Const Paul.

BLAJUL, Anul III, Iunie- Octombrie, 1936, fotocopie după O scrisoare a lui Titu Maiorescu către Timotei Cipariu din 1857.

PLIC TIMBRAT cu data postei 27.12 2011 şi a primirii cu data de 28.12.2011, destinatar Mihai C. Szilagy, conţinând una serie filatelică de 3 (trei) timbre cu chipul bust al lui Titu Maiorescu, autor intelectual, emise de Poşta Română, în beneficiul prizonierilor de război.

JURNALUL, complet, volumele I-IX, după cum urmează:

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. I, (noiembrie 1855-martie 1859), studiu introductiv de Liviu Rusu, ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, pp. 750.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. II, (martie 1859-17 iulie 1860), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pp. 485.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. III, (18 iulie1860-10 iulie 1862), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1980, pp. 547.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. IV, (22 iulie1862-30  iunie/12 iulie 1864), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983, pp. 445.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. V, (10/22 iulie1864-7/19 noiembrie 1866, ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984, pp. 597.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. VI, (8/20 noiembrie 1866-17 april 1870), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1986, pp. 651.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. VII, (18 aprilie 1870-28 aprilie 1872), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Ed. Minerva, Bucureşti, 1987, pp. 651.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. VIII, (sfârşitul lui aprilie 1872-sfârşitul lui aprilie 1876), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, pp. 279.

JURNAL ŞI EPISTOLAR, TITU MAIORESCU, vol. IX, (sfârşitul lui aprilie 1876-începutul lui ianuarie 1879), ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, pp. 345.

Primite au fost toate acestea în cadrul Cercului Pedagogic, de faţă cu cadrele didactice  fiind domnul Director şi responsabilul Centrului de documentare şi informare, domnul Mezei Ştefan Zolti.


Domnul Virgil Şerbu Cisteianu, directorul editurii Gens Latina din Alba Iulia şi al Asociaţiei culturale Gând Românesc, Gând European, a revistei Gând Românesc, revistă lunară de cultură, ştiinţă şi artă de la Alba Iulia, în calitate de invitat a susţinut un cuvânt de viaţă, de cultură şi istorie contemporană, însuşi făcând donaţie de carte aşa cum ştiu face oamenii buni.

Puterea Domnului este prezentă în creştinul care fuge de umilinţa de faţadă



„Fraţilor, noi avem o comoară: pe Isus Cristos Mântuitorul şi Crucea sa, acest tezaur cu care ne mândrim. Dar comoara noastră este conţinută într-un vas de lut, de aceea să avem curajul de a vorbi şi despre păcatele noastre. Făcând astfel, şi dialogul dintre noi va fi unul creştin şi autentic, asemenea mântuirii concrete aduse de Isus. Isus Cristos nu ne-a salvat printr-o idee, printr-un program intelectual. Nu, El ne-a salvat prin concreteţea propriului trup. Umilindu-se s-a făcut om, s-a făcut trup, fiind asemenea nouă până la capăt”.

http://www.e-communio.ro/stire416-puterea-domnului-este-prezenta-in-crestinul-care-fuge-de-umilinta-de-fatada
Sursa:ro.radiovaticana.va