BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Geografia

Geografia Bucerzii Grânoase

Relieful

Morfologia reliefului aparţinând satului Bucerdea Grânoasă, prezintă, în general, aceleaşi trăsături cu relieful din subunitatea Podişul Târnavelor care, în literatura de specialitate, este cunoscută cu numele de „Dealurile Târnavei Mici”. În general aspectul este de relief puternic fragmentat de reţeaua de pâraie, rezultând microforme cum ar fi: văile, interfluviile, terasele, luncile, precum şi forme de relief structural cum ar fi cuertele. Ca elemente specifice, amintim dezvoltarea cea mai mare de pe cursul Târnavei a terasei a III-a (30-35 metri) şi lipsa domurilor gazeifere. Spre sud, zona este limitată de Valea Târnavei, la vest de Culoarul Mureşului, iar spre nord şi est relieful prezintă continuitate pe teritoriul satelor vecine, respectiv Ocnişoara, Odverem, Pănade, Biia, Iclod, Petrisat.
În evoluţia sa, relieful a cunoscut două etape:
1. Etapa lacustră care se sfârşeşte în ponţian;
2. Etapa modelării subaeriene, cu două faze:
a) Faza modelării nivelelor de eroziune
b) Faza adâncirii reţelei hidrografice şi formării văilor.
Ca rezultat al activităţii agenţilor subaerieni din prima fază, în relieful satului se pot desprinde două nivele de eroziune:
- nivelul Proştea Mare, concretizat în teren prin prezenţa Dealului Şoimuşului (526 m), local Dealul Cornului sau Coasta Cornului; Dealul Căpudului, Dealul Ocnişoarei, toate racordându-se cam la aceleaşi altitudini.
- Nivelul Secaşelor, la care se racordează Dealul Măgura, dealul Sechelheghi, Dealul Peri, Dealul Pădurii.
În faza a doua, prin adâncirea reţelei hidrografice s-a produs fragmentarea nivelelor de eroziune şi apariţia interfluviilor şi a văilor cu formele specifice acestora: luncile şi terasele, precum şi a cuertelor ca forme structurale datorate prezenţei monoclimelor.
Văile, deşi sunt rezultatul unor pâraie cu debite mici, sunt largi, cu lunci bine dezvoltate, cu fragmente de terase iar pe porţiunile unde reţeaua hidrografică retează straturile monoclimelor, au versanţii asimetrici. În general versanţii sunt afectaţi de procese actuale de eroziune: ravene, torenţi, alunecări de teren. Exemplificăm prezenţa unor ravene tipice pe păşunea din Bungard, torenţi pe păşunile din Sechelheghi şi Peri, iar alunecările de teren, mai ales pe fronturile de cuertă din locul numit „În Faţă”, Dealul Peri, Dealurile lui Hălmadi, locul numit „Grochile”.
Ca microforme aparţinând văilor sunt terasele. Pe teritoriul satului Bucerdea Grânoasă, este localizată terasa a III-a a Târnavei care aşa după cum aminteam este cel mai bine dezvoltată aici, podul terasei fiind cunoscut local sub denumirile de Dărvaş, Iepad, Vaşarpod. Terenul este foarte propice pentru cultura plantelor. După al doilea război mondial, pe o parte a terasei numită Cânepi s-a extins vatra nouă a satului. Terasa a IV-a este prezentă prin unele resturi ca cele din Podvechi care se racordează cu cele din POD şi Dealul Şcolii. Se poate remarca cum toponimia locală s-a adaptat la aspectul morfologic al teraselor: PODvechi, VaşarPOD, POD, PODereu, toate făcând referire la PODUL TERASELOR. Un fragment din terasa a II-a s-a format pe pârâul Bucerzii în locul numit Sub Vii.
Luncile reprezintă o altă microformă de relief caracteristică văilor, fiind bine reprezentată în peisaj. În toponimia locală, acestea sunt numite „râturi” şi sunt folosite eficient ca fâneţe. S-au dezvoltat în lungul pâraielor, mai extinse fiind cele din Râtul Tonorog , Râtul Beţii, etc.
Prezent şi bine reprezentat este relieful structural datorat prezenţei monoclimelor în care pâraiele au tăiat văi subsecvente dând naştere unor forme numite cuerte.
Acute forme se prezintă în teren ca un interfluviu cu o parte având panta accentuată numită frontul cuertei, este partea unde straturile monoclimului au fost retezate prin adâncirea reţelei hidrografice şi caracterizată prin procese de versant active şi o parte mai domoală numită spinarea cuertei. Exemplificăm cu următoarele cuerte bine conturate în teren:
1. cuerta cu frontul spre pârâul Şoimuş numită În Faţă, iar spinarea numită Sub Corn;
2. cuerta formată în monoclimul din Peri, prin retezarea stratelor de către pârâul Harast;
3. cuerta formată în monoclimul din Dealul Pădurii cu frontul în locul numit Grochile (de la gropi) şi cu spinarea în Meledvechi;
4. cuerta din dealul Viilor fiind mai complexă, formată prin activitatea a două pâraie, pârâul Bucerzii şi pârâul Cornului care se unesc sub un unghi de aproximativ 90 de grade ca de altfel şi fronturile care se întretaie sub acelaşi unghi, de unde şi denumirea de cuertă unghiulară.
Frontul dinspre pârâul Cornului local poartă numele de Rupturi, cel dinspre pârâul Bucerzii cu numele de Dealurile lui Hălmadi, iar spinarea cuertei cunoscută cu numele de Sogman.
Dacă fronturile cuertelor se caracterizează prin procese active de versant care nu permit folosirea lor în circuitul agricol, spinările acestora oferă condiţii excelente pentru practicile agricole.
Ca elemente ce pot fi considerate interesante amintim prezenţa a doi vulcani noroioşi, cunoscuţi pe plan local cu numele de „ochiuri fără fund”, unul în Râtul Beţii şi al doilea în lunca pârâului Harast, lângă „Hodaia lui Măriuca”. Activitatea antropică nu a produs schimbări majore în relief. Se poate aminti doar că în Dealul Viilor prin încetarea practicării viticulturii s-au declanşat procese de versant viguroase, iar în Râtul Beţii se păstrează resturile unor mici baraje de pământ care probabil erau folosite pentru a opri apa în anii mai secetoşi.

Clima

Se încadrează în zona mai extinsă a climatului temperat-continental. Poziţionarea satului şi a teritoriului acestuia la extremitatea vestică a dealurilor Târnavei Mici, în apropiere de Munţii Apuseni, de Valea Târnavei, Culoarul Mureşului, face ca elementele climatice să fie uşor nuanţate faţă de restul podişului, imprimându-li-se trăsături specifice. În acest sens, apropierea de Munţii Apuseni diminuează într-o oarecare măsură influenţa vestică declanşând totodată procesul de foenizare, ceea ce duce la creşterea temperaturii medii multianuale şi reducerea cantităţii de precipitaţii.
Culoarul Mureşului, cu orientare de la sud vest spre nord est, influenţează direcţia predominantă a vântului şi în acelaşi timp facilitează pătrunderea influenţelor subtropicale dinspre Marea Mediterană.
Valea Târnavei dezvoltată de la confluenţa celor două Târnave, la Blaj, până la unirea cu Mureşul şi având aspectul unui adevărat „golf” al Mureşului, permite prin lărgimea ei pătrunderea uşoară a influenţelor dinspre Munţii Apuseni şi culoarul Mureşului.
Redăm în continuare valorile principalelor elemente climatologice:

Temperatura

- media multianuală, plus 9,1 grade C;
- media multianuală a lunii mai reci (ianuarie), minus 3,8 grade C;
- media multianuală a lunii mai calde (iulie), plus 20, 3 grade C.
Încălzirea aerului la trecerea peste Munţii Apuseni prin procesul de foenizare, determină o medie multianuală a temperaturii în lunile de vară mai ridicată decât în restul podişului. În podiş, temperatura lunii iulie este între 16-20 grade C, temperatura multianuală în iulie, în zonă, fiind de 20,3 grade C. Tot ca urmare a fenomenului amintit, numărul zilelor de vară este 75,6 (se consideră zile de vară, cele cu temperaturi maxime mai mari sau egale cu 25 grade C) iar numărul zilelor tropicale, în medie de 15, 3 (temperatura maximă egală sau mai mare de 30 grade C).
Temperatura medie multianuală:
Ianuarie -3,8oC; Februarie -1,3oC; Martie 4,2oC; Aprilie 10,1oC; Mai 15,1oC; Iunie 18,0 oC; Iulie 20,3 oC; August 19,1 oC; Septembrie 14,9 oC; Octombrie 9,1 oC; Noiembrie 3,6 oC; Decembrie 0,9 oC.
Din statistica de mai sus reiese că luna cea mai rece este ianuarie şi cea mai caldă iulie.

Precipitaţiile

Bariera climatică a Munţilor Apuseni care sărăcesc masele încărcate cu umezeală dinspre vest, determină ca în zonă să avem un regim pluviometric deficitar. Astfel dacă media multianuală la precipitaţii în Podişul Târnavelor este peste 600 mm/an, aici se înregistrează doar 533, 7 mm/an.
Schema cu valoarea multianuală la precipitaţii:
Ianuarie - 24,5 mm/lună; Februarie - 20,6 mm/lună; Martie - 22,2 mm/lună; Aprilie – 30,4 mm/lună; Mai – 78,1 mm/lună; Iunie – 78,4 mm/lună; Iulie – 86,2 mm/lună; August – 63,5 mm/lună; Septembrie - 44 mm/lună; Octombrie – 36,5 mm/lună; Noiembrie – 36,7 mm/lună; Decembrie – 25,7 mm/lună.
Din tabel reiese că lunile cele mai ploioase sunt: mai , iunie şi iulie. Faţă de media multianuală s-au înregistrat abateri, cum au fost în 1970 şi 1974, când cantitatea anuală de precipitaţii a fost excedentară, provocând inundaţiile din aceşti ani. Dar au fost ani, cum s-a întâmplat în 1961, când au căzut doar 444,9 mm/an, sub media multianuală.

Vântul

Direcţia principală este dinspre sud vest, urmată de direcţia dinspre nord est.
Tabel cu procentele de direcţii principale:
DIRECŢIA SV NE Alte direcţii Calm
% 13,3 9,5 21,2 56,0
Se poate deduce numărul mare de zile cu calm atmosferic.
Ca element climatic caracteristic în acest areal amintim ceaţa, care se formează într-un număr mare de zile, cam 64,1 pe an. De interes este şi fenomenul de brumă care de obicei dispare după 15 martie primăvara şi nu apare mai repede de 15 octombrie, toamna. Şi aici există unele abateri, când provoacă mari daune culturilor agricole.
Modificările care apar în ultimul timp în manifestarea proceselor climatice la nivel global se resimt şi în zona noastră, dintre care mai vizibile sunt oscilaţiile de temperatură în perioade scurte de timp, trecerile bruşte de la un anotimp la altul, cantităţi mari de precipitaţii în intervale scurte de timp, etc.

Reţeaua hidrografică

Se constituie dintr-o reţea de pâraie din straturile freatice şi din o serie de bălţi cu apă permanentă, formate în spaţiul proceselor de alunecare.
Alimentarea se face în mică măsură din izvoare şi predominant din precipitaţii, motiv pentru care se constată o variaţie sezonieră a debitelor în funcţie de precipitaţiile căzute. Toate pâraiele izvorăsc pe teritoriul satului, unindu-se într-un singur pârâu (Dunăriţa) care se varsă la est de Cistei în Târnava.

Schema simplificata a reţelei de pâraie.

Aşa după cum reiese din observaţiile făcute în teren, pâraiele care compun reţeaua hidrografică sunt:
- Pârâul Beţii;
- Pârâul Pâncii;
- Pârâul Harastului, acestea unindu-se într-un adevărat nod hidrografic în apropierea dealului Sechelheghi ;
- Pârâul Bucerzii (format din cele de mai sus);
- Pârâul Cornului (afluent al pârâului Bucerzii, partea dreaptă);
- Pârâul Şipotului (afluent al pârâului Bucerzii, partea stângă);
- Pârâul Şoimuşului (afluent al pârâului Bucerzii, partea dreaptă);
- Pârâul Dunăriţa (format din toate cele de mai sus).
Din punctul „La Cosmescu”, unde Dunăriţa primeşte Şoimuşul, aceasta curge în continuare spre sud vest, fragmentează terasa a III-a, străbate lunca (Ghibarţ) vărsându-se în râul Târnava. Pe acest parcurs pârâul poartă numele de Dunăriţa.
Acest hidronim reprezintă diminutivul de la Dunăre, nume atribuit de localnici din respect pentru marele fluviu european care străbate teritoriul ţării.
Stratul freatic variază ca adâncime, fiind superficial în vatra veche a satului, unde apare sub formă de izvoare numite „Şipote”, cum este cel din centrul satului, şi fântâni de mare adâncime în vatra nouă a satului.
Bălţile cu apă permanentă sunt puţine şi apar în spaţiile cu alunecări de teren cum sunt cele din „Faţă” şi „Peri”.


Solurile

Prezintă o diversitate în funcţie de relief şi vegetaţia sub care s-au format:
În luncile din lungul pâraielor sau dezvoltat solurile aluvionale, pe terasele cernoziomale propice culturilor agricole, pe versanţii uşor înclinaţi cu strat freatic puţin adânc şi vegetaţie de fâneaţă s-au dezvoltat solurile negre de fâneaţă în Sogman, bogate în humus, solurile brune de pădure în Meledvechi, Cerea şi solurile argiloase în Pânca.
Procesele de versant au drept rezultat degradarea solurilor şi scoaterea lor din circuitul agricol.

Flora şi fauna

Vegetaţia spontană se înscrie în zona de silvostepă în aşa fel că vegetaţia ierboasă alternează cu petece de pădure.
Suprafeţele ocupate de vegetaţia spontană s-au redus în timp prin defrişări şi desţeleniri în scopuri agricole, astfel încât actual structura acestei vegetaţii se prezintă astfel:
- păşuni 697,94 ha
- păduri 303,34 ha
- fâneţe 664,45 ha
Pădurile sunt alcătuite din stejar, carpen, ulm, arţar, jugastru, alun, etc. Astfel de păduri apar în teritoriul satului în petece mai mari sau mai mici, cum ar fi: Stupini, Balta Barnii, Pădurea Pâncii, Pădurea Cigău, Sărături, Cozile Crăciunelului. Pe păşuni creşte păişul, spinul vântului, colilie, iar în fânaţe creşte coada calului, trifoiul, bica, coada şoricelului, sânzâienele, toporaşii, etc.
În jurul unor bălţi şi pâraie se dezvoltă trestia şi pipirigul.
Fauna este comună cu a întregului podiş.
Căpriorul, mistreţul, vulpea, dihorul, nevăstuica, iepurele de câmp fac parte din diversitatea de animale specifice zonei.
Rozătoarele sunt reprezentate prin şoareci de câmp şi popândăi.
Dintre păsări amintim: barza, cioara, coţofana, vrabia, cucul, gaiţa, uliul, ciocănitoarea, raţa sălbatica, guguştiucul, porumbelul sălbatic, bufniţa, cucuveaua, rândunica, ciocârlia, unele fiind de interes vânătoresc, altele fiind ocrotite.

Prof. Trif Aurel