luni, 20 decembrie 2010

ADÂNC ASCUNS


 

De n-am acum o bucurie…

că stau uimit, n-o are lumea, nu o ştie,

un peşte-s luciu-n elementul lui

un lupişor hălăduind hai-hui

 

Nici un deranj, nimica nu mai doare

văz din Cer cum mângâie pământul întâia ninsoare

săpatu-s adânc de un gând la cerebel

cum şi-n maturitate copilărit-am rebel

 

Adânc ascunsă-mi este ruga-n firesc

ospăţ în sine cu alai regesc

rupt de o seamă de-nşirate porniri

îndrăgostit de-ale Fecioarei în lumină iubiri

 

Rostesc acela „Da” de odinioară

concret Adevărul flori albe de vară

se arată ucenicului în profunzime necopt

culcat nefinitul în simbolul (opt).

 

Coşlariu, 16 Decembrie 2010.

PLECARE


 

 Spre o Stea la sud

ce-am tot ochit

de-a lungu-ntregii vieţi

am apucat-o dus de val

peste macazul acela ascuţit

 

Voi scoborî din nou

din dragu-mi sat de deal

şi-l las – o drag de el –

cu oameni scumpi

troiţei ce-mplântat-am într-un mal

 

Să vezi Tu Doamne

de-o creştere-i faină

din mii în mii să propăşească

şi-n toamne ce ne dai a fi

din Tine să culegem faimă

 

Sfinte Dumitre mucenice tare

seninul celor fire amărâte slabe

să pui o vorbă bună Vergurei – Fecioarei –

ca Tatăl şi cu Fiul în buna

cea mângâietoare pază să ne aibă

 

Trec de Târnave deşi am zis

„de-aicea sediul nu mi-l mut”

pe-a inimei creneluri calc, le surp,

de-o mică oaste cucerit

castelul acela blând, smerit, e hodinit, umplut.

 

20 Noiembrie 2010,

Bucerdea Grânoasă, Coşlariu.

PLECARE


 

 Spre o Stea la sud

ce-am tot ochit

de-a lungu-ntregii vieţi

am apucat-o dus de val

peste macazul acela ascuţit

 

Voi scoborî din nou

din dragu-mi sat de deal

şi-l las – o drag de el –

cu oameni scumpi

troiţei ce-mplântat-am într-un mal

 

Să vezi Tu Doamne

de-o creştere-i faină

din mii în mii să propăşească

şi-n toamne ce ne dai a fi

din Tine să culegem faimă

 

Sfinte Dumitre mucenice tare

seninul celor fire amărâte slabe

să pui o vorbă bună Vergurei – Fecioarei –

ca Tatăl şi cu Fiul în buna

cea mângâietoare pază să ne aibă

 

Trec de Târnave deşi am zis

„de-aicea sediul nu mi-l mut”

pe-a inimei creneluri calc, le surp,

de-o mică oaste cucerit

castelul acela blând, smerit, e hodinit, umplut.

 

20 Noiembrie 2010,

Bucerdea Grânoasă, Coşlariu.

SFANTUL ÎN PRAG


 

    Lucru să trăiesc

 

nu pot sta ca sfântu'

ăla pe părete

ci-n spini şi pălămidă

şi cu sudoarea feţei

cu dureri cât chinurile facerii

poruncă-i să lucru cu drag

 

şi nu m-oi pierde

altele rele făcând

că-s numai natural

totuşi atât de aproape

de spiritual

de mult doritul prag.

 

Bucerdea Grânoasă,

Vara, 2010.

marți, 7 decembrie 2010

CIPRIAN VESTEMEAN - VREAU, SE POATE, VOI REUSI!

CUGETĂRI ZILNICE ÎNSOŢITE DE GRAFICA ARTISTULUI DANIEL VOINA,
BAIA MARE, ED. SURORILOR LAURETANE, 2010, NOIEMBRIE.
http://cipriandeblaj.blogspot.com/

FIAT LUX

Ceea ce este esenţial scapă ochiului (observaţia aparţinând lui Antoine de Saint-Exupéry), de aceea căutarea lui Dumnezeu, care neîncetat este Iubire, făcută de tânărul explorator al acestui tărâm, folosindu-se de înţelepciunea sufletului, de ochii inimii, de oglinda care primeşte şi răspândeşte în lume nemincinoasa iubire a întregii esenţe a unicei divinităţi, nefiind făcută doar cu ochiul, precum această multilaterală sondare a ceea ce poate fi cunoscut nu o face doar pentru sine, ci caută să împlinească vise, atâtea vise cât generaţiile umane la un loc căutând un bun sfârşit, adevăratul fericit.

Cântare a lui Sfânt, Sfânt, Sfânt, călătorie a fiinţei întregi înspre suprafaţă este fiecare rând aşternut de, râvnitor al celor înalte, dăruitorul acestei cărţi provocatoare la meditaţii zilnice, neîncetate, deschizând câmp gata semănat cultivării celor bune şi de folos sufletelor noastre.

Din ceea ce este, din ceea ce face, dar mai ales din ceea ce dăruieşte, însuşi dăruindu-se, lucrul cel mai important, cunoaştem omul, cunoaştem teologul, felul lui de-a fi - precum copiii, acei copii evanghelici - cunoaştem, cei care nu vedem doar cu ochii atât de înşelători, cei care şi dorim să acceptăm acest truism, pe adevăratul Ciprian Vestemean ca pe adevăratul teolog, acela care vrea, crede că poate şi va reuşi schimbarea coordonatelor lumii pe traiectoria bucuriei regăsirii divinului şi petrecerii paradisiace.

Sunt adevăruri prea târziu înţelese, iar pentru ca ochiul să nu plângă, autorul, pe câmpul de litere al bunătăţii şi generozităţii, hrană netrupească propune, întreg binele: Fiat lux în viaţa ta!

Personal, văzând cele necesare, simt imboldul să îi mulţumesc lui Ciprian Vestemean pentru îndrumarul acesta util unei game largi de receptori, până şi omului dintre vârste, spicuind doar câteva cugetări:

„Luaţi decizii coapte la focul raţiunii morale, sănătoase”;

„Dumnezeu a creat doar binele, răul este o manifestare liberă în afara dorinţei Sale divine”;

„Prin cultura autentică, testată în timp, care este cernută pentru a rămâne doar valorile morale și spirituale, omul devine OM”;

„O nouă prietenie e ca un nou răsărit de soare, unică”;

„Cucereşte pacea îngerilor”;

„Orice zi este bună dacă este începută cu o rugăciune și cu ideea: „vreau să fac azi ceva bun pentru Dumnezeu, aproapele și pentru mine însumi din iubire”. Vreau, se poate, voi reuși!”

Cu bucuria unei astfel de prietenii – Domnul fie lăudat! – nouă, ca un nou răsărit de soare, în felul ei unică şi sublimă, am primit spre lectură şi o recomand spre folos această carte a preocupatului frate Ciprian Vestemean ca pe o nouă dovadă de iubire pe care nu o înţelege altfel decât multiplicată şi împărtăşită exemplar.

Teolog Mihai C. Szilagy/Târnăveanu

luni, 6 decembrie 2010

MOARTEA ADEVARATA

Moartea este dură, fără milă, tăcută dar în primul rând Adevărată! Este ceva despre care putem afirma fără să ezităm că există, ca dăinuie și nu poate fi în nici un fel contestată.
Paradoxal, acest sfârșit inexorabil este un lucru pe care viața, curgerea existenței se poate sprijini ca de un punct fix.