miercuri, 28 octombrie 2009
Ludwig Steil zicea ca
luni, 26 octombrie 2009
HOTĂRÂT
Am hotărât de azi să intru-n bucurii
Cu trup şi suflet plin de binecuvântare
E timp de har în fiecare sfântă unică zi
Nimic nu e lăsat a fi la întâmplare
Atunci de ce eu/tu/noi toate fiind în Plan
Ne tot scădem în ochi-ne precum uscatul ram
Sau până când ne-om trece clipele-n van
De unde atâta conştiinţă a nonvalorii habar n-am
Sau poate ştiu, asta să fie?
Pământul e pământ şi apa apă
Sunt bune toate… puse la un loc însă se ştie
Se face-o tină ce natura ne-ngroapă
Am hotărât să iau din ploaie spălare
Altfel decât pare simţi-voi Pământul
În suflet voi pune a florii suavă cântare
A veseliei seminţe sădi-le-va bărbătos vântul
Îmi cântă floarea sufletului pacea
Zbucneşte-mi al bucuriei sprinţar izvor
Întreagă scepticia se-nfrânge harcea-parcea
Atotprezent mă năpăde-nţelepţia cu spor.
21 Octombrie 2009,
Coşlariu.
duminică, 18 octombrie 2009
DINSPRE VECHIME FERICIREA
Părintelui Traian
Fierbe omenimea
muncită cu sau fără ştire
de la ieşirea din Grădini este-i vechimea
nesaţului de fericire
Plină făr-de vină
în netrup e odihna
grădină dincol de cortină
cu tot urcuşul remarc tihna
Prieten bun recoltei făurar
pământului tu nu te-nchini
din hărnicie îţi răsar
la a trupului întunecimi lumini.
Coşlariu, Bucerdea Grânoasă.
14 Octombrie 2009,
Sf. Cuv Paraschiva.
ARMONICA
Cuminte-nfiptă în pământ
la ţară
Albă-dalbă
floricică mă uni-i cu tine
Se derulară scene roze
în prăguş de vară
O muză – mariană –
dezvăluia cortine
Erai
iubita mea de printre cărţi
Al dulce miezului
cuprins între coperţi
Strânse la un loc
pe la cotoare părţi
Cu ele fuseserăm al înţelegerii
experţi
Apoi am tot plecat
tu m-ai condus
Venind
în poartă negreşit mă aşteptai
De când înainte consimţământul
ambii am pus
Una suntem în Domnul
Adonai
Comunio
în toate şi-ntru tot
Smulgeam vâltorii un clip
senin
Ca…
strugurii-ntr-acelaşi compot
Aveam
viaţa un nobil vin
Am plecat apoi
tu iarăşi m-ai condus
Deşi de-ntors de ştire n-ai
Pe veci
rămâne vorba ce am spus
Una fiind
în Domnul
Adonai.
Bucerdea Grânoasă,
23 August 2009.
„SALCÂMILOR”, nr. 342
Copilărit-am (ce-am mai copilărit!)
pe strada ce-i dădurăm nume
„Salcâmilor” o am năşit
trăgându-şi sevele din hume
şi i-am iubit
(de mă întrebi)
comparativ? Chiar neasemuit.
Suită
(şi furnica s-a suit!)
merge-n zigzag
atât de ameţită
pe cât de tare-i floarea de salcâm
te trage-afar din conduită
aşa de albă cu parfumu-i drag.
Pe pai de ierbi
melcii suiţi
se-ndeamnă şi ei prospectând
din coarne bete orbecăind
îşi lasă urmele în obicei cuminţi
poftind salcâmi spre-nalt trudind
de esenţe momiţi uşoare scoborând.
Bucerdea Grânoasă,
în pragul verii 2009.
CENTRUL LUMII
E musai vie amintirea
Deşi nucul e mut demult
Ci-i pun aicea pomenirea
Ce-mi vine-n fiinţa una copiluţ-adult
Avea şcoala din sat un unic nuc
Prin preajma lui senini hălăduiam
Cu toţi prietenii mei ştiam de ce apuc
Centru fiind el cât lumea hoinăream
Ioane, Ionel, Neluţu, Ianoş şi Mihai
Cu tremur frunza s-apleca când chiuiam
Ştefan şi Pavel, Carol, Liviu şi Dorin
În tot felul de şotii colorate ne-ntreceam
Viaţă pe mii de iugăre tărâm de vis
Întreg hotarul ba şi cele trei cimitire
Că nici peste adormiţi nu-i pământul închis
Însufleţeam înscrisul de pe crucile lemne-n citire
Din veacul veacului copilăria
Se pripăşi la noi cu ani buni fericiţi
În centru fiind părinţii, nucul, unică frăţia
În inima adultei ortăcii stă sumedenia copiilor pitiţi.
Bucerdea Grânoasă, August, 2009.
ALES AŞ VREA
Tânăr destul, aproape copil
Bătrân să pot fi şi-nţelept
Aş vrea să fiu la un loc şi umil
Ales al cerului între pământeni drept
A bradului răşini tămâie şi verde busuioc
Defectele-mi sufletului să le dreagă
Miros simpatic de-al veşniciei joc
Să umple singuratecă-mi lumea întreagă.
Să ies din reguli şi să spun
Grăbit, sfios, cu sfântă teamă,
În Decalog trei-patru generaţii să adun:
Ostaşi vieţii. Împăratul ne cheamă!
Ales al Cerului considerat drept
Tânăr încă destul de copil
Aş vrea la un loc să fiu şi-nţelept
De-o vârstă cu umilul umil.
Coşlariu,
16 Octombrie 2009.
TOAMNA DINCOLO
Nici chiar în şoapte
nu e de admirat
boem rural
neprăfuit
din după păduri iţit
în brume, ceţi şi ploi
desprihănit tomnatic fruct
s-ar vrea el imitat.
Ce-i mai trebuincios
în astă lume cronic fremătând
scăldată-n valuri tulburi
nervoase epicentric departe
decât o oază de linişti
de a fi chiar dacă desparte
dincolo de frumos?!
…şi chiar şi de şoapte.
Coşlariu,
16 Octombrie 2009.
joi, 15 octombrie 2009
Evanghelia si crucea
”Omnia mea mecum porto” (“Toata averea mea o port cu mine”), vorba filosofului.
Eu o inteleg astfel: doar Evanghelia si Crucea...
miercuri, 14 octombrie 2009
Rasplata cauzei nobile
Intamplator v-am gasit blog-ul pe internet si vroiam sa va felicit pentru activitatea pe care o faceti.
Cu stima,
Pr. Chris Terhes
President
Romanian Greek-Catholic Association
www.greco-catolica.org
www.rogca.org
duminică, 11 octombrie 2009
FEROVIARII
Vă scriu din pensionul
unor oameni de drum.
Camera trei.
Iar oamenii-s ai drumului
de fier
atât de căliţi
încât mai nu dorm
oamenii de fier
ai drumului întins
din oţel paralel.
Coşlariu, August 20009.
vineri, 2 octombrie 2009
Se intreaba Poetul:
Prea multi sunt cei ce nu-ti dau Pace! (la Roma, la oras)