miercuri, 28 octombrie 2009

Ludwig Steil zicea ca

„Viaţa noastră are atâta valoare, doar câtă mulţumire este în ea. Dumnezeu trimite suspinul ca el să devină mulţumire”.

luni, 26 octombrie 2009

HOTĂRÂT




Am hotărât de azi să intru-n bucurii

Cu trup şi suflet plin de binecuvântare

E timp de har în fiecare sfântă unică zi

Nimic nu e lăsat a fi la întâmplare


Atunci de ce eu/tu/noi toate fiind în Plan

Ne tot scădem în ochi-ne precum uscatul ram

Sau până când ne-om trece clipele-n van

De unde atâta conştiinţă a nonvalorii habar n-am


Sau poate ştiu, asta să fie?

Pământul e pământ şi apa apă

Sunt bune toate… puse la un loc însă se ştie

Se face-o tină ce natura ne-ngroapă


Am hotărât să iau din ploaie spălare

Altfel decât pare simţi-voi Pământul

În suflet voi pune a florii suavă cântare

A veseliei seminţe sădi-le-va bărbătos vântul


Îmi cântă floarea sufletului pacea

Zbucneşte-mi al bucuriei sprinţar izvor

Întreagă scepticia se-nfrânge harcea-parcea

Atotprezent mă năpăde-nţelepţia cu spor.


21 Octombrie 2009,

Coşlariu.



duminică, 18 octombrie 2009

DINSPRE VECHIME FERICIREA


Părintelui Traian

Fierbe omenimea

muncită cu sau fără ştire
de la ieşirea din Grădini este-i vechimea
nesaţului de fericire


Plină făr-de vină
în netrup e odihna
grădină dincol de cortină
cu tot urcuşul remarc tihna


Prieten bun recoltei făurar
pământului tu nu te-nchini
din hărnicie îţi răsar
la a trupului întunecimi lumini.


Coşlariu, Bucerdea Grânoasă.
14 Octombrie 2009,
Sf. Cuv Paraschiva.

ARMONICA


Cuminte-nfiptă în pământ

la ţară

Albă-dalbă

floricică mă uni-i cu tine

Se derulară scene roze

în prăguş de vară

O muză – mariană –

dezvăluia cortine


Erai

iubita mea de printre cărţi

Al dulce miezului

cuprins între coperţi

Strânse la un loc

pe la cotoare părţi

Cu ele fuseserăm al înţelegerii

experţi


Apoi am tot plecat

tu m-ai condus

Venind

în poartă negreşit mă aşteptai

De când înainte consimţământul

ambii am pus

Una suntem în Domnul

Adonai


Comunio

în toate şi-ntru tot

Smulgeam vâltorii un clip

senin

Ca…

strugurii-ntr-acelaşi compot

Aveam

viaţa un nobil vin


Am plecat apoi

tu iarăşi m-ai condus

Deşi de-ntors de ştire n-ai

Pe veci

rămâne vorba ce am spus

Una fiind

în Domnul

Adonai.



Bucerdea Grânoasă,

23 August 2009.



„SALCÂMILOR”, nr. 342




Copilărit-am (ce-am mai copilărit!)
pe strada ce-i dădurăm nume
„Salcâmilor” o am năşit
trăgându-şi sevele din hume
şi i-am iubit
(de mă întrebi)
comparativ? Chiar neasemuit.


Suită
(şi furnica s-a suit!)
merge-n zigzag
atât de ameţită
pe cât de tare-i floarea de salcâm
te trage-afar din conduită
aşa de albă cu parfumu-i drag.


Pe pai de ierbi
melcii suiţi
se-ndeamnă şi ei prospectând
din coarne bete orbecăind
îşi lasă urmele în obicei cuminţi
poftind salcâmi spre-nalt trudind
de esenţe momiţi uşoare scoborând.



Bucerdea Grânoasă,
în pragul verii 2009.

CENTRUL LUMII

E musai vie amintirea

Deşi nucul e mut demult

Ci-i pun aicea pomenirea

Ce-mi vine-n fiinţa una copiluţ-adult


Avea şcoala din sat un unic nuc

Prin preajma lui senini hălăduiam

Cu toţi prietenii mei ştiam de ce apuc

Centru fiind el cât lumea hoinăream


Ioane, Ionel, Neluţu, Ianoş şi Mihai

Cu tremur frunza s-apleca când chiuiam

Ştefan şi Pavel, Carol, Liviu şi Dorin

În tot felul de şotii colorate ne-ntreceam


Viaţă pe mii de iugăre tărâm de vis

Întreg hotarul ba şi cele trei cimitire

Că nici peste adormiţi nu-i pământul închis

Însufleţeam înscrisul de pe crucile lemne-n citire


Din veacul veacului copilăria

Se pripăşi la noi cu ani buni fericiţi

În centru fiind părinţii, nucul, unică frăţia

În inima adultei ortăcii stă sumedenia copiilor pitiţi.



Bucerdea Grânoasă, August, 2009.




ALES AŞ VREA



Tânăr destul, aproape copil
Bătrân să pot fi şi-nţelept
Aş vrea să fiu la un loc şi umil
Ales al cerului între pământeni drept

A bradului răşini tămâie şi verde busuioc
Defectele-mi sufletului să le dreagă
Miros simpatic de-al veşniciei joc
Să umple singuratecă-mi lumea întreagă.

Să ies din reguli şi să spun
Grăbit, sfios, cu sfântă teamă,
În Decalog trei-patru generaţii să adun:
Ostaşi vieţii. Împăratul ne cheamă!

Ales al Cerului considerat drept
Tânăr încă destul de copil
Aş vrea la un loc să fiu şi-nţelept
De-o vârstă cu umilul umil.


Coşlariu,
16 Octombrie 2009.

TOAMNA DINCOLO


Nici chiar în şoapte


nu e de admirat

boem rural

neprăfuit

din după păduri iţit

în brume, ceţi şi ploi

desprihănit tomnatic fruct

s-ar vrea el imitat.


Ce-i mai trebuincios

în astă lume cronic fremătând

scăldată-n valuri tulburi

nervoase epicentric departe

decât o oază de linişti

de a fi chiar dacă desparte

dincolo de frumos?!


…şi chiar şi de şoapte.


Coşlariu,

16 Octombrie 2009.




joi, 15 octombrie 2009

Evanghelia si crucea



”Omnia mea mecum porto” (“Toata averea mea o port cu mine”), vorba filosofului.
Eu o inteleg astfel: doar Evanghelia si Crucea...


miercuri, 14 octombrie 2009

Arta italiana


Bucuria ochiului încă viu! Ce bine că suntem!







Foto Ian si Roa

Rasplata cauzei nobile

Stimate Domnule Mihai,

Intamplator v-am gasit blog-ul pe internet si vroiam sa va felicit pentru activitatea pe care o faceti.

Cu stima,
Pr. Chris Terhes
President
Romanian Greek-Catholic Association
www.greco-catolica.org
www.rogca.org

duminică, 11 octombrie 2009

FEROVIARII




Vă scriu din pensionul

unor oameni de drum.

Camera trei.

Iar oamenii-s ai drumului

de fier

atât de căliţi

încât mai nu dorm

oamenii de fier

ai drumului întins

din oţel paralel.



Coşlariu, August 20009.