sâmbătă, 4 octombrie 2014

Casă veche...


E BINE UNEORI 
când nu ne dă mâna, 
rămânem atunci frate-sora cu natura,
 cu  rezonabilul care ne inconjoară, 
de care tot mai mult facem nota discordantă.


VENI
VIDI
 ...VICI?

RASPUNS PROVOCARII DE A NE SCUFUNDA IN NOI

Am crescut descult,
am framantat caramida,
la locul numit LA CARAMIZI, LA HUSUIAPA,
LA BUCERDEA GRANOASA,
copil mic fiind, in loc cu bun pamant pentru asa ceva,
langa niste izvoare iesind din dealuri...
Devale, imediat aproape curgea Dunarita, mai inainte de a se varsa in Tarnave...
Fascinant insa era cand asezam cu mestesug  caramida in cuptoare ale caror locasuri lasate pentru ars le alimentam cu lemne vreo doua zile si doua nopti...
mirifice vremi...
am stat fugind de ploi iuti de vara sau reci de toamna la streasini de paie sau trestii,
sau
daca vreti
 am fugit stand...
si acum ma bucur cu mintea plecata dincolo de gardul de nuiele de alun, gandind la copilaria de basm, acum vorbind doar despre
APA, PAMANT SI FOC,
principii primordiale slujind Vietii la porunca SA FIE!

Si asa a fost...

ASA A FOST: TRECUT, PREZENT SI VIITOR,
NEDEZLEGAT DE STRAMOSI, PARINTI, FRATI SI SURORI, FII SI FIICE...
STA IN FIREA NOASTRA A FACE ORICAND UN PAS INAINTE SAU INAPOI...
CU AMBE VALENTE,
 DE PREFERINTA PAS BUN...



PROVOCAT DE
https://www.facebook.com/alexandru.petarlecean?fref=nf