vineri, 27 februarie 2009

Prietenia paleriana




TOTU-I ÎN PRIMIRE



Urcam sfiit îngânduratul cu aripi...
Să bat...? Să nu bat...? stam în faţa uşii
Şi am bătut; şi n-am considerat a mă pripi!

Bucuros că exist arar am ezitat
Cu bunul simţ în frunte am îndrăznit
Simfonic percutând mereu am penetrat.

Mi-era cumva sfiitul dintr-un simţ
Şi se adeveri atunci acut întâia-şi oară
Din lemnul tău sări în inimă-mi un zimţ

A-n van dogitei vorovire!
Pe-aproapelui primire n-o-mplinişi
La ce ne mai filozofezi despre iubire!?

O, carte multă! Când denaturezi
Pe om din firea-i cum ar trebui să fie
Nu poţi ca să mă-mpaci, nu poţi să nu şochezi!

Esenţa toată-i în primire!


Blaj, Bucerdea Grânoasă, Coşlariu,
26/27 Februarie 2009.

marți, 24 februarie 2009

ATÂT ERAM DE GOL...



În anticamera capelei

Pe-un pat de visare

Neprosternându-mă stelei

Sunt frământat fără cruţare


Şi poate că de-aş consimţi

(Să fiu adopt materiei stelare!?)

De-aş fi de-un neam m-ar mai slăbi

Cu atractiv insistele-i plenare.


Ce-am eu cu tine steauo!?

Sau poate am? De pământ de mă scutur...

Întreagă strălucirea-mi vei da-o?

Şi-mi reda-vei uşurimea de vultur?


Nu-s eu de vină luminândo

Că nu-ncapi tu în al capelei hol

Că aura-ţi prin praf n-ai vrut s-o vezi târând-o

Că poate te primeam, atât eram de gol...


Şi când eram mai prăbuşit

Din lupta cu rudele-mi telurice, stelare,

Am fost răpit în adânc la desticăloşit

Din nou făcutu-s-a-mi cruţare.



Bucerdea Grânoasă,

23 Februarie 2009.




luni, 23 februarie 2009

Cristos izvorăşte


“Dumnezeu este iubire”: numai El poate dărui lumii bucuria, frumuseţea, plinătatea vieţii, adevărata libertate. Nu este vorba de o ideologie sau de o morală ci de Dumnezeul cel viu care a luat chip omenesc din iubire faţă de creaturile sale. “La baza creştinismului”, scrie Pontiful în enciclica Deus caritas est, “nu există o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o Persoană” care ne transformă viaţa. Din această întâlnire cu Cristos izvorăşte urgenţa pentru misiune: “Cel care l-a descoperit pe Cristos trebuie să conducă şi pe alţii către El. O bucurie mare nu se poate ţine pentru sine. Trebuie transmisă.”

Nu e ciudat?




1. nu e ciudat

cum o bancnota

de 20 de $

pare o suma mare

cand trebuie sa o dai

la biserica,

dar e o suma

atat de mica

cand mergi la cumparaturi?


2. nu e ciudat cum

2 ore

par atat de lungi

atunci cand esti

intr-o la biserica,
dar trec

asa de repede

cand te uiti

la un film

bun?

3. nu e ciudat

ca atunci

cand trebuie

sa te rogi,

nu iti vine

nici un cuvant
sau

nu ai nimic de spus..., dar nu ai

nici o problema

atunci
cand e vorba

sa vorbesti cu un prieten?

4. nu e ciudat,

cat de dificil

si plictisitor

pare sa citesti

un capitol din
BIBLIE,

dar cat de usor

e sa citesti

100 de pagini

dintr-un roman

preferat?

5. nu e ciudat

ca fiecare vrea

locuri in fata

atunci cand merge

la un concert sau
un meci,

dar face tot posibilul

sa stea

pe ultima banca

in Biserica?

6. nu e ciudat

ca vrem sa stim

despre un anumit eveniment din Biserica, inainte
cu 2-3 saptamani,

ca sa-l putem pune

in agenda noastra,

dar...
daca e vorba de altceva - alt eveniment,

in ultimul minut

e suficient....

daca stim?



7. nu e ciudat

cat de dificil e sa invatam

ceva despre

Dumnezeu
si cum e EL

si sa impartasim

si altora, dar...

cat de usor

e sa inveti,

sa intelegi,
sa extinzi

si sa repeti barfa?


8. nu e ciudat

cum credem

tot ce scriu revistele

si ziarele,

dar...
punem

la indoiala

Cuvantul lui Dumnezeu?

9. nu e ciudat,

cum fiecare vrea

un loc in Rai,

dar...nu vrea

sa creada,

sa faca

sau sa spuna

ceva
pentru

a ajunge acolo?

10. nu e ciudat

ca trimitem bancuri

prin e-mail
care sunt forward-ate

imediat,
dar cand e vorba

sa trimitem

mail-uri despre Dumnezeu,
ne gandim

de doua ori

inainte

sa o facem?


E CIUDAT

NU-I ASA?
acum

ca ai citit acest mesaj,

te rog sa-l trimiti

mai departe

oricarei persoane

pe care o consideri un prieten,

membru al familiei

sau

de ce nu?

dusman...
daca nu o faci

nu ti se va intampla nimic,

dar daca

il vei trimite..., nu numai ca vei fi

binecuvantat,

dar poate

ii vei pune si pe altii

pe ganduri, care....
desi nu stiu

poate,

dar - SIGUR -

au nevoie de DUMNEZEU

in viata lor.
DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE! AMIN!


vineri, 20 februarie 2009

Coperta cărţii în curs de apariţie.


Mai vrei vreo dovadă că nu am secrete?!
Iată, noua copertă a cărţii de versuri în curs de apariţie la Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lapuş.

Trebuie doar să o doreşti şi o vei avea, la timpul cuvenit.

miercuri, 18 februarie 2009

Evenimentul benefic al exerciţiilor spirituale













Cu ocazia începutului de semestru doi al anului universitar 2008/2009, notăm evenimentul benefic al exerciţiilor spirituale care şi-a făcut loc cu măiestrie către sufletele tinereşti ale studenţilor teologi, fiind susţinute (timp de o zi plină) la Blaj de către acelaşi zelos pr. dr. Coriolan C. Mureşan.
Părintele spritual pr. dr. Anton Rus, rectorul Seminarului Major Pr. dr. Călin Daniel Paţulea, cu toţii, prin ambianţa creată, au făcut ziua deplin reuşită.


Profit de ocazie să notez viitoarele, apropiatele exerciţii spirituale cu ocazia Postului Mare, pe care comunitatea studenţilor teologi blăjeni le va trăi în perioada 16-19 Martie 2009 la Centrul Manresa al fraţilor călugări iezuiţi din Cluj-Napoca.
Predicator pr. dr. Jurek.


Dă-mi Doamne răgazul necesar



Dă-mi Doamne răgazul necesar
să sorb esenţele tuturor cărţilor
de care gem rafturile!


marți, 17 februarie 2009

Totul e să nu fi trist!



De netăgăduit Dreptatea Poetului când afirma:


„Nu-i nici filozofia multă de folos,

Nici sihăstria multă nu-i folositoare,

Să te laşi dus, e bine să fi Duh,

Acolo, unde-i izvor de sărbătoare.”


Am fost azi şocat de acest adevăr!

Am stat în faţa unui specialist. (Aş putea spune că în faţa unei specialiste, dar las aşa din stimă pentru restul femeilor care îşi văd de cratiţă spre cinstea lor şi a familiilor sau dacă cumva iau doctorat ori devin academiciene rămân ele însele într-un mod fericit şi firesc).

Să te ferească Dumnezeu însă de minte multă nefolosită corespunzător!

Băi, frate, sau soro, să cauţi doar urâtul cu tot dinadinsul şi să treci pe lângă frumos doar de dragul unei anumite technicităţi, metodologii etc.!!!!!

De aceea sper să ne mai vedem, dar tare mi-aş dori o schimbare, căci, nu-i aşa, omul este schimbător.

Să auzim de Bine şi Frumos... Acolo, unde-i izvor de sărbătoare.

Vorba unui vecin de-al meu: Totul e să nu fi trist!




luni, 16 februarie 2009

Reacţia Poetului la un buchet de trandafiri



Prietene,
printre trandafirii tăi
mi-am prelungit frumuseţea inimii
cu încă o naştere.

Cu ea te îmbrăţişez
pentru că are forma surâsului
candid al trandafirilor.

Ion Mărgineanu


sâmbătă, 14 februarie 2009

Cercetaşii români întâlniţi la Blaj!



Am fost azi printre cercetaşii români întâlniţi la Blaj!



Au venit "tineri" şi "tinere", o singură categorie între 8 ani şi vârsta pensionării cuprinşi, din Bacău, Călăraşi, Cluj, Sebeş, Ploieşti, Dumbrăveni, şi evident din Blaj.

Mă întăresc în convingerea că lumea este bună fiindcă a fost creată de Dumnezeu. Noi, omenirea, suntem cei care, cu păcatele noastre, ne abatem de la planul originar al lui Dumnezeu şi facem din lumea aceasta un loc ostil.

Cercetaşul urmăreşte să lase o lume mai bună decât a aflat-o însuşi!


Papa Benedict al XVI - lea lauda cercetasia la celebrarea centenarului

Image Papa Benedict al XVI-lea laudă roadele oferite lumii şi Bisericii de către Mişcarea Cercetaşilor, în cinstea celei a 100-a aniversări a înfiinţării acesteia.

Papa a făcut acest lucru într-o scrisoare adresată Cardinalului Jean-Pierre Ricard, Arhiepiscop de Bordeaux şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Franceze. Ziua de 1 august 2007 va marca centenarul primei tabere de cercetaşi, desfăşurate pe insula Brownsea, în Anglia, şi organizate de Sir Baden-Powell (1857-1941), fondatorul Mişcării Mondiale a Cercetaşilor.

"De un secol, prin joc, acţiune, aventură, contact cu natura,viaţa în echipă şi în slujirea celorlalţi, voi oferiţi o formare integrală celor care se alătură cercetaşilor", a spus Sfântul Părinte în scrisoarea sa în limba franceză.

El a continuat: "Inspirată de Evanghelie, cercetăşia nu este doar un loc de autentică creştere umană, ci şi un loc de puternice valori creştine şi reală creştere morală şi spirituală, o cale autentică spre sfinţenie.

Simţul responsabilităţii care pătrunde educaţia cercetaşilor conduce la o viaţă de caritate şi la dorinţa de a sluji aproapele, după imaginea lui Cristos slujitorul, bazându-se pe harul oferit de Cristos, într-un mod special prin Sacramentele Euharistiei şi iertării". "Îi mulţumesc Domnului pentru toate roadele pe care, în decursul acestor ultimi 100 de ani, le-au oferit cercetaşii", a spus Pontiful.

El i-a încurajat pe cercetaşii catolici să meargă mai departe pe drumul lor, oferind "băieţilor şi fetelor de astăzi o educaţie care le formează o personalitate puternică, bazată pe Cristos şi dornică de a trăi pentru idealurile înalte ale credinţei şi solidarităţii umane". Mesajul Papei Benedict al XVI-lea se încheie cu sfatul lui Baden-Powell:

"Fiţi fideli promisiunii voastre cercetăşeşti, chiar şi când nu mai sunteţi tineri, şi Dumnezeu să vă ajute să faceţi acest lucru!" "Când omul caută să fie fidel promisiunilor lui, Domnul însuşi îi întăreşte paşii".

sursa: www.catholica.ro

vineri, 13 februarie 2009

Bucerdea când e subt troiene!!



A nins în sfârşit! un strătuleţ cât să-mi amintească de iernile copilăriei...

Erau ierni de nu se ducea zăpada de la sfârşitul toamnei până primăvara. Prin vară şi încă mai găseai zăpadă prin pădure pe după vre-un dos.
Dacă scăpai o schiură din Dealul Pădurii nu o mai prindeai până jos. Erai fericit dacă o mai găseai deoarece nu lăsa nici o urmă încotro s-ar fi îndreptat. Nici cu patina saniei încărcate nu se tăia zăpada aşa era de îngheţată.
Dădeau lupii târcoale satului şi chiar se aventurau mai pe de lături, pe la casele mărginaşe, printre animalele gospodăriei, lihniţi fiind de foame.
Ierni, ierni, ce mai...! Se punea câte un strat... până în brâu; dacă făceai cărare stivuind-o stânga-dreapta se făcea de-un stat de om.
A nins acum maxim cât bocancul, o zăpadă moale care s-a mai şi tasat de apătoasă ce era.
E atât de frumoasă Bucerdea când e subt troiene!! Dealurile sunt toate albe roata-roata. Te dor ochii, abia încap o aşa bucurie a sufletului. Şi soarele râde altfel şi altfel eşti pişcat în obraji. Şi copiilor le sticlesc altfel ochii, le râd glasurile veseloase.
În sfârşit! Iarnă peste ghiocei! Duminica trecută am primit la altar ghiocei, după ce a fost o perioadă bună de timp căldură prielnică, mai ales zilele. dar nici nopţile nu erau prea reci.
Februarie 13! Bucuria de a lopăta zăpada, amintea de feciorie, de copilărie, de prietenii prunciei, părinţii tineri şi sănătoşi, de satul vechi cu bătrânii lui longevivi, de parcul neasemuit din perioada lui de glorie (strălucit îngrijit de dascălii şi elevii şcolii), de pădurea şi chiar După Pădurea pe care o băteam toată cu piciorul sau cu schiurile, toate explorările înfăptuite revin în gând luminoase, ca-ntr-o oglindă puţin, puţin aburită.

marți, 10 februarie 2009

CÂNTĂRI LA ÎNMORMÂNTARE. MÂNGÂIETOARE.


LA TINE LA TINE

ISUSE CÂND VOI VENI!


Isuse, Isuse, primeşte-mă la Tine

Căci eu vin din dureri şi suspin

La Tine, la Tine, Isuse când voi veni

Pe braţul Tău mă voi odihni.


Vin dar încrezător scumpul meu Mântuitor

Să-mi legi rănile care mă dor

La Tine, la Tine, Isuse când voi veni

Pe braţul Tău mă voi odihni.


Isuse, Isuse, pieptul Tău fă-l căpătâi

Şi cu mâna Ta să mă mângâi

La Tine, la Tine, Isuse când voi veni

Pe braţul Tău mă voi odihni.


Iartă-mă, iartă-mă, Isuse al meu iubit

Iartă-mă căci eu mult am greşit

La Tine, la Tine, Isuse când voi veni

Pe braţul Tău mă voi odihni.



CU LACRIMI ŞI FIORI


Cu lacrimi şi fiori

Sicriu-ţi salutăm

Cântări şi triste flori

Acum îţi aducem.


Mereu cu noi fiind

Un suflet credincios

Rămâi acum privind

La noi cu ochi duioşi.


Azi când ne despărţim

Îţi facem legământ

În suflet te-om păstra mereu

Cât fi-vom pe pământ.



VEŞNICA POMENIRE


Veşnica lui (ei) pomenire

Sus în Cer la nemurire

Unde-i somnul dulce lin

Odihnească-n veci Amin.




Isus Hristos, aprofundarea misterului. Spatialitatea. Harti. Schite, Planuri.

DOMNUL MEU ŞI DUMNEZEUL MEU!







luni, 9 februarie 2009

Un maestru blăjean al penelului – HOREA CUCERZAN

HOREA CUCERZAN


La împlinirea celor 70 de ani de viaţă, pictorului blăjean Horea Cucerzan, sâmbată 9 august 2008, în sala mare a Primăriei Municipiului Blaj i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al Blajului, având totodată loc şi lansarea albumului omagial „CUCERZAN”, retrospectivă a întregii opere a mestrului, un album care merită vizualizat şi savurat în toată splendoarea lui.

De-a lungul timpului a avut o activitate profesională prestigioasă materializată prin:

- participarea la 18 expoziţii personale în ţară;

- participarea la 21 de expoziţii personale în străinătate (Italia, Franţa, Germania, Austria…);

- 13 expoziţii de grup în ţară şi străinătate (Belgia, Suedia, Italia şi Serbia);

- participări la 19 tabere de creaţie (Valea Doftanei, Blaj, Bechet, Italia, Ungaria);

- călătorii de studii şi documentare (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda şi SUA);

- prezenţa cu lucrări de artă în colecţii de stat şi particulare din peste 16 ţări;

- lucrări de artă monumentală (Staţiunea Venus, Palatul Lippomano – Padova, Palatul Uniri – Alba Iulia);

- apariţia în 16 publicaţii şi albume de artă;

- donaţii în ţară şi străinătate.

Cu această ocazie, maestrul a avut amabilitatea de a-şi exprima câteva gânduri despre viaţa şi activitatea sa, din care reţinem: „acest album este adevărata mea carte de vizită, care mă reprezintă în totalitate, munca desfăşurată de-a lungul a 45 ani de activitate, cu care mă prezint oriunde mă duc în lume”.

Născut şi educat la Blaj pâna în clasa a VIII-a, apoi la Aiud, urmând Liceul Mixt Român (deoarece la Blaj se desfiinţase Liceul Sf. Vasile cel Mare în perioada anilor 1950, ani de grele încercări pentru pentru Şcolile Blajului). Urmează apoi la Cluj-Napoca cursurile Institutului de Arte Frumoase „Ion Andreescu”, şase ani la secţia Pictură, promoţia 1963, dar în acest răstimp s-a reîntors de nenumărate ori la Blaj, în vacanţe, unde îşi avea părinţii, neamurile şi prietenii...

După terminarea studiilor a fost repartizat la Bucureşti ca profesor la o Şcoală generală şi apoi la Palatul Pionierilor – Cotroceni, timp de 8 ani, unde a lucrat cu elevii selecţionaţi şi studenţii în practică şi apoi la Liceul Cervantes unde a predat Istoria artelor şi Desenul tehnic.

În toată această perioadă a pictat, s-a ocupat de artă, dar a şi lucrat, deoarece din artă nu se putea trăi, nici atunci, ca şi acum. Chiar dacă vinzi astăzi un tablou, vinzi mâine trei, poate mai vinzi peste trei luni încă unul, dar dacă nu ai o continuitate în obţinerea de venituri..., cheltuielile fiind lunare, trebuind cumpărate materiale, culori, pânza pentru lucru, de aceea trebuia şi un alt angajament, certitudinea unui venit lunar.

A făcut în acest mod, expoziţii personale, de grup, republicane, ca să poată deveni, la început, membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu anumite drepturi şi obligaţii: să poată poseda propriul atelier de lucru, dreptul de a expune în galerii de artă sau să participe la excursiile de documentare cu anumite facilităţi, ca apoi în 1980 să devină membru definitiv. La intrarea în Uniune erau 50 de candidaţi/loc; s-a luptat cu toţi 50, deci a avut valoare, căci fără valoare era aproape imposibil de intrat şi atunci ca şi azi.

În 1983 a ieşit prima dată în străinătate, o mare bucurie având la o expoziţie în parteneriat la Academia Româna din Roma, o expoziţie mare, timp de o lună, expunând împreună cu un artist italian, Carlo Fontana. Şirul expoziţiilor italiene aşa au început; acolo era un critic de artă, Sandra Giana da Natazio, care l-a remarcat dintre ceilalţi pictori deoarece lucrările sale exprimau originalitate, aveau forţă şi îl reprezentau în totalitate, aşa continuând apoi să expună la Padova, Milano, Manfredonia - Sicilia, Pescara ş.a.

Managerul care s-a ocupat de întreaga sa activitate artistică, a fost la început un cunoscător italian în vârstă acum de 90 ani, care avea reprezentanţă, era o persoană cunoscută în domeniu, care să-ţi facă relaţii, să înţeleagă pictura, făcând aprope totul ca artistul să se poată concentra, ocupa de artă, să lucreze. În prezent îl are ca manager pentru Franţa pe Paul, care înţelege arta, care îi organizează expoziţii: la Saint Tropez cu 90 de lucrări, Paris apoi la Montpeliere şi Strasbourg.

Muzica se ascultă, iar pictura se priveşte, aşa că nu este nevoie de traducător, este un limbaj comun pentru toţi oamenii predispuşi la artă.

„Eu întodeauna am gândit pozitiv – mărturiseşte artistul –, mai ales în privinţa tinerilor, mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei, să îi pun la treabă, să înveţe, iar eu aş vedea, la Blaj, înfiinţarea unei Şcoli de artă, pusă la punct cu burse interne pentru studenţi, atât tineri români cât şi străini, care să studieze anumite teme de lucru; să restaureze diferite icoane, tablouri vechi etc., pentru a se orienta în activitatea viitoare, în cariera pe care o vor alege şi vor urma: artă monumentală, pictură, sculptură, …începând astfel să se integreze în bresla artiştilor. Proiecte de viitor pe care doresc să le realizez, ar fi următoarele: expoziţie la Dej, la galeria „Frezia”; pictarea noii Biserici Greco-Catolice din Mihalţ; în mai-iunie 2009, la Muzeul de artă din Braşov, o retrospectivă; la Drobeta Turnu Severin o expoziţie. Doresc totodată să fac, în 2009, o expoziţie retrospectivă în Italia (ţara mea de adopţie) şi totodată să-mi cumpăr o casă în Blaj ( sufletul locului recheamă ) unde să-mi deschid un Atelier de lucru”.

Noi, admiratorii şi iubitorii de frumos, de artă veritabilă, îi dorim maestrului Horea Cucerzan multă putere de muncă, aceiaşi deschidere spre Dumnezeul tuturor, seninătate şi La mulţi ani!

Ing. Ioan MIHĂLŢAN PĂNĂZANUL

sâmbătă, 7 februarie 2009

Veşnicia satului ardelean – Alexandru Mureşan la 80 ani








Ajuns la vârsta senectuţii, la 80 de ani, Alexandru Mureşan a ridicat arta prelucrării lemnului la rang de măiestrie; din mintea şi mâinile sale a izvorât un tezaur, o comoară în miniatură, satul său cel drag, Valea Sasului numit, precum şi versurile zic:


Doamne cât era de bine

Când eram în sat la mine

Că eram cu toţi acasă

Şi ne aşezam la masă

………………………..

Aşa-mi vine câte-un dor

Să mă duc în sat să mor

Să mă duc la mine acasă

Unde-i vatra stămoşească.


Satul apare tăcut şi oarecum rece, veşnicia lui surprinsă fiind pe lemn cu crâmpeie din viaţa satului de odinioară: de la munca câmpului, aratul de primăvară, săpatul, cositul ierbii şi până la recoltat, treieratul cu batoza, oameni îmbrăcaţi în straie ţărăneşti surprinşi în plină mişcare şi efort.

În alt loc se vede un alai de nuntă, cu nuntaşi în veselie, cu muzicanţi, nuntaşi călare sau în căruţe, parcă toate în mişcare, dând ton de viaţă şi voie bună. Se văd bărbaţii îmbrăcaţi în cioareci, în chimeşi lungi, încinşi la brâu cu şerpar, alături de femei gătite cu ie, bluză şi cătrinţă, antrenaţi în horă şi la joc. Negrul şi albul, firul auriu, cruciuliţele, motivele florale, tricolorate însemnele naţionale, podobind inundă straiele nuntaşilor specifice zonei văii Târnavei Mici.

Satul este imortalizat cu uliţele sale, cu casele prinse în forfotă, cu biserica plină de evlavie, şcoala cea care ne-a iluminat minţile, moara satului în care ţăranii îşi macină recolta de cereale de peste an, cu oameni în diferite ipostaze ale vieţii, copii la joacă pe un tăpşan, ş.a.

În Târgul săptămânal, astfel ilustrat, se adună oameni din tot ţinutul, din Alecuş până la Fărău, de la Biia până la Feisa, îşi procură cele necesare traiului, de la cereale şi animale, până la buţi şi ciubere de mocani meşteşugite şi scoborâte din Munţii Apuseni. Aici se întâlnesc târgoveţii, se leagă şi desleagă tranzacţii, se înnoadă poveşti la un pahar de beutură la birt, după care fiecare se întoarce la sălaşul lui continuând-şi viaţa cea de toate zilele.

Pereţii Muzeului, frumos împodobiţi, cuprind costume populare de bărbaţi şi femei, ştergare şi covoare populare, obiecte gospodăreşti, de la blide şi căni din lut până la unelte tradiţionale folosite în activitatea cotidiană a gospodăriei, obiecte de artizanat precum şi albume de familie.

Ceea ce atrage în mod deosebit atenţia sunt motivele populare încrustate pe porţi, stâlpi, streaşini şi turnuri, specifice caselor de la sate, precum şi coloritul lor, remarcat fiind, cu farmecul său, acel albastru Mândră-mărie. Un ajutor nepreţuit a primit din partea soţiei, o iscusită ţesătoare, care i-a îmbrăcat pe copii, pe ţărani.

Un dialog se poartă spontan cu meşterul nostru popular, care prin vorba lui molcomă şi limpede te introduce în atmosfera vremii, îţi deapănă amintiri din tinereţe cu obiceiuri tradiţionale din lumea ţăranului român.

Lemnul, prelucrat cu suflet şi migală de către Alexandru Mureşan, oferă satului o imortalitate de-un neam cu veşnicia sufletului ce-a fost pus în operă, ca şi în versurile:


Cu lemnul voi mai povesti

De-acum încolo, o veşnicie...

Eu n-oi mai fi, voi veţi privi

Străvechiul sat în simfonie...


Merită văzut acest Muzeu în miniatură al satului, al ţăranului român, situat sus pe Hula Blajului, lângă lacul Chereteu, mai ales de cei tineri, ca o evocare a tradiţiei, a neamului românesc, a perpetuării vieţii românilor pe aceste meleaguri, precum poftesc versurile a zice:


Nu-i nimic aşa frumos

Aşa cum a fost satul nost'

Acolo eu m-am nascut

Şi îl iubesc aşa de mult.


Pentru asta am cioplit,

Am cusut şi am muncit

Acest sat aşa de mic

Să nu rămâie părăsit


Şi l-am pus la mine acasă

Cine vrea acum să-l vadă,

Copii, tineri şi bătrâni

Satul nostru din străbuni.


Ing. Ioan MIHĂLŢAN PĂNĂZANUL

vineri, 6 februarie 2009

PE FIR DE FAPTĂ ŞI SIMŢIRE LA FIII SATULUI BUCERDEA GRÂNOASĂ


Este cea mai mare Sărbătoare când se reunesc membrii unei familii! Este bucurie, este armonie, este voinţă dumnezeiască. Nu-i sărbătoare mai mare ca totul să revină la matcă, la origine, la mărturisirea rădăcinilor, la frăţietate, la părinţi şi locuri părinteşti, strămoşeşti. Vă invit să ne bucurăm împreună la Sărbătoarea Fiii Satului Bucerdea Grânoasă – ediţia 11-12 Octombrie 2008!

La mulţi ani de Sărbătoarea Fiii Satului Bucerdea Grânoasă!

Cu astfel de sufleteşti trăiri a unui emoţionant moment, pe cât de inspirat şi restaurator, ne-a îmbrăţişat fruntaşul ales al satului, primarul nostru, domnul Ioan Aldea, un căutător de sensuri neabătute – iar cel ce caută, cu siguranţă se va bucura de roada ostenelilor – ţintind bunăstarea şi prosperitatea cetăţenilor unei tinere comune cu înalte aspiraţii.

În sărbătoare, remarcate ca fapte concrete, clădirea sediului administrativ al Primăriei şi Consiliului Local a fost reabilitată fiind adusă la un standard ridicat de confort, deservită fiind de un personal tânăr angajat. Şcoala este îmbrăcată în haină nouă, complet renovată, asigurând cadrul propice unei bune instruiri a tinerimii. Din generaţie în generaţie, la bucuriile şi supărările elevilor, sunt martori cei trei castani, care aprobă tacit şi liniştea orelor de curs, dar şi gălăgia recreaţiilor, “scăpând“ la fiecare început de toamnă câte o “lacrimă de frunză“, fericiţi de un nou început. De asemenea, grădiniţa, unde har Domnului avem copii, a fost recent modernizată. La fel, Căminul Cultural a fost adus la un grad sporit de utilitate şi capacitate de a satisface cerinţele. Drumurile comunale au fost pietruite în proporţie de peste 80 %; strada Bisericii fiind proaspăt asfaltată – în anul 2008 – pe lungime totală de 840 metri, în continuarea străzii principale Ioan Maiorescu, o buclă cât o mare inimă prăznuind cu ocazia centenarului bisericii româneşti purtătoarea hramului Sf. Cuv. Paraschiva complet restaurată şi din nou pictată.

Invitaţi şi fii ai comunei, localnici precum şi sosiţi de prin ţară, toţi câţi au îmbrăţişat ideea de comuniune, am fost bine primiţi la Sfat – vechea titulatură a Consiliului Local. Azi am profitat de ocazia uşilor deschise de-a intra în pielea primarului, a consilierului în sala de şedinţe, de a redeveni, clipe emoţionante, elevii de altădată. Ne-am simţit onoraţi să avem în mijlocul nostru la debutul manifestărilor pe însuşi prefectul judeţului Alba, domnul Dan Coriolan Simedru, care a oficializat deschiderea primei ediţii a întâlnirii fiilor adresând cuvinte de îmbărbătare pe care de fapt le şi aşteptam la început de drum. Voi nota remarca unui ochi avizat, vizionar, al domnului prefect: …iată-vă viitorul asigurat! Avere de nepreţuit: copiii, mult tineret...

Asociaţiunea culturală ASTRA, reprezentată azi aici de doamna prof. Silvia Pop, preşedinte al Despărţământului “Timotei Cipariu” Blaj, a ridicat la Bucerdea Grânoasă un frumos şi trainic monument eroilor satului care au luptat pentru apărarea pământului strămoşesc în primul război mondial(1914-1918). Aici au avut loc depunerile de coroane şi jerbe din partea oficialilor, partidelor politice, dar şi flori din mâini neprihănite ale elevilor şcolii cu clasele I-VIII “Ioan Maiorescu”, original costumaţi popular, prin care Asociaţiunea îşi urmăreşte idealul unic de slujire al poporului român fără de cusur. Pe uliţă, cuprinzătoarea piaţă publică din centrul vechi al satului de odinioară, a fost spaţiul generos de oficiere a Te Deum-ului de către pr. Paroh Dan Dulău şi pr. Petre Sârbu, fiu al satului. Lăudăm pe Domnul!

File din istoria localităţii frunzăreşte asistenţei interesate, în chip vizibil documentat şi cu multă discernere, pr. dr. Botond Gudor, pastor reformat, născut şi bine crescut în sat de care cu drag vorbeşte, îşi aminteşte...

Program artistic, expoziţie etnografică şi de poduse agroalimentare din recolta acestei toamne bogate, defilarea portului popular, lansare unei cărţi - lucrare monografică, foc de artificii, fac o zi şi o seară de neuitat.

A doua zi, duminică, 12 Octombrie 2008, Sfânta Liturghie Arhierească având la centru pe ÎPS Andrei al Alba Iuliei, celebrată cu ocazia centenarului bisericii Sf. Cuvioasa Paraschiva.

După masă are loc Adunarea membrilor Cercului Cultural Astra "Ioan Maiorescu" Bucerdea Grânoasă. Cu adevărat grânoasă şi deosebită în aceste zile splendide pentru care mulţumim lui Dumnezeu.