sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Exerciţiul unui tânăr spiritual




Iubiţi fraţi în Cristos Isus,


am simţit potrivit ca acum înainte de plecarea voastră în vacanţă, să fac câţiva paşi cu voi, să ne apropriem împreună de Crăciun şi să vă scriu din inimă către inimile voastre ce clocotesc, acum în plină tinereţe, prinse între dorinţe şi vise... unele înălţătoare, altele, cu durere în suflet scriu, pline de venin şi vrednice de dispreţul unui creştin autentic.
Cât de plăcută este ninsoarea de afară! Natura acoperită cu plapuma sa specifică acestui anotimp, pregătită fiind de primirea Aceluia ce a fost, este şi va fi: „Calea, Adevărul şi Viaţa ”. Îmbrăcată curat, natura, este bucuroasă să-l primească pe Cel curat!
Vedeţi voi fii mei, aşa cum natura se-mpodobeşte spre a-l primi pe Isus, la fel şi voi, dragii mei, trebuie să vă pregătiţi curăţind inimile voastre ca mai apoi să pulseze cu putere şi bucurie fiind emoţionaţi şi vrednici de a-l primi în sălaşul sufletului vostru. Vă spun: Ca într-un basm ce surprinde fericirea şi veşnicia, la fel îl veţi simţi pe Fiul lui Dumnezeu umplând inimile voastre cu haruri şi bună dispoziţie.
Basmul e basm, dar realitatea întâlnirii cu El nu se poate povesti...
Vă veţi aminti cu siguranţă de povestea celor trei magi în umblarea şi căutarea lor, cum înaintau călăuziţi de stea spre Cristos, cu păţaniile lor: dispariţia stelei, întâlnirea cu Irod, dar şi de cel mai viu şi luminos moment: întâlnirea cu Mântuitorul lumii ce în vremea lor avea doar câţiva anişori. Cum în semn de preţuire şi bucurie împărtăşită cu Maria şi Iosif, i-au adus cadouri scumpe: aur, smirnă şi tămâie. Atâta fericire era atunci încât cerul şi pământul, într-un glas, îl preamăreau pe Pruncuţ. Voi, iubiţi seminarişti, nu dispuneţi de acele frumoase clipe, nici nu aveţi daruri atât de valoroase pentru a-l sărbători pe Isus, mai mult, voi nu aveţi plăcuta bucurie, ca a magilor, să-l vedeţi, dar cu toate acestea, puteţi să-i dăruiţi ceva... inima voastră în semn de apreciere şi devotament. O, şi câtă bucurie îi va produce Domnului acest dar! Să dăruiţi inima voastră iubitoare Iubirii! Să fiţi a Aceluia ce v-a creat din iubire pentru a fi şi dărui iubire. Minunat, vă spun: - minunat!
În acelaşi mod vă veţi aminti că este vremea cadourilor, când oamenii îşi oferă unul altuia daruri spre a se simţi apropiaţi şi în acelaşi timp, spre a-şi împărtăşi sentimentele de bucurie. Sigur şi voi, ajunşi acasă, veţi proceda la fel în familia voastră, în cercul de prieteni, cu fiecare în parte..., frumos! Dar dacă vreţi ca această privelişte să fie şi mai frumos împodobită, vă propun ca din iubire faţă de aproapele să vă dăruiţi tuturor, învăţându-i lucrurile cele bine plăcute Domnului. Învăţaţ-i să fie creştini după cuvântul apostolului Pavel: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că altceva faceţi: toate să le faceţi spre mai mare mărirea lui Dumnezeu ”. Să nu ocoliţi sărmanul om ce stă în stradă, pe cel sărac trupeşte sau spiritual, pe toţi să-i ajutaţi cu ce şi cât puteţi, căci spune Isus: „Mie mi le-aţi făcut ”. Câtă bucurie îi faceţi astfel Pruncuţului.
În familie fiţi mereu cei cu iniţiativa cea bună şi creştină, învăţaţi să trăiţi împreună ca familia din Nazaret. Petreceţi în armonie şi bucurie această perioadă, fără supărări şi descurajări. Învăţaţi să vă rugaţi împreună; rozarul este cel mai indicat. Când eram copil, mama ne învăţa să ne rugăm, ne spunea poveşti cu Isus, iar când am ajuns mai voinic, ne rugam toţi în jurul mesei la vremea cinei. Seara mama stătea cu noi, iar noi ne împreunam mânuţele aşa cum ne-a învăţat ea, şi la rândul nostru, îi învăţam pe cei mai mici, aşa ne rugam împreună la Maica Sfântă. Ce frumos era... Azi s-a pierdut tradiţia dar prin voi ea poate renaşte fiindcă oamenii din vremea mea erau mai buni şi ştiau de Dumnezeu.
E vremea bucuriei, a curăţirii, a sărbătorii şi dăruirii, deci nu vă lăsaţi induşi în eroare de capcanele larg deschise ce duc spre pierzare. Fiţi cumpătaţi în toate! Să nu credeţi că o petrecere înecată în băuturi spumoase şi ameţitoare vă vor face să vă simţiţi „bărbaţi”! E doar o vicleană iluzie adolescentină, toţi am trecut prin această perioadă, de aceea vă sfătuiesc să fiţi precauţi ferindu-vă de ocazii şi excese. S-a văzut nu odată cum prea multă băutură a dus la fapte necontrolate, daune şi motive multe de plâns. Mulţi în acest mod şi-au pierdut credibilitatea şi statutul de „om bun”. Atâta energie aruncată în şanţurile nebuniei tinereşti... Atenţie dragii mei seminarişti că este foarte uşor să cădeţi în aceste vicii şi în dispreţul oamenilor; e doar un pas, care mai apoi vă va costa; este atât de „largă calea” încât „mulţi sunt cei ce apucă pe ea” de aceea voi, cei ce sunteţi de acum reprezentanţii lui Cristos în lume trebuie să vă conformaţi unei ordini şi moralităţi pentru a fi repere în ochii tuturor. Voi veţi fi ca un far pentru ei în întunecata lor viaţă căutătoare de plăceri, toate având la bază un scop: umplerea golului imens ce îl au în inimă. Acest gol nu poate fi umplut decât de Pruncuţ! Câţi oameni dar nu-şi pierd tinereţea în astfel de distracţii şi dorinţe iluzorii crezând cu toată fiinţa lor că acestea sunt dătătoare de fericire şi împlinire personală; dar se înşală amarnic, căci după ce le trece efectul, şi acela scurt, vine întristarea şi durerea care-i surprinde, căci conştiinţa le va răspunde la fiecare fărădelege comisă... Unde le va fi atunci fericirea?! Acestea nu sunt fapte inventate, sunt reale, palpabile şi... considerate „fireşti” de către unii membrii din societate. În acele momente, Biserica să o vedeţi ca pe un loc de refugiu, ca pe o corabie ce duce spre portul mântuirii. Pe parohul vostru, care conduce această ambarcaţiune, printre valurile spumegânde ale acestei lumi, să-l vedeţi ca pe un păstor al vostru, al tuturor; asigurăţi-vă că sunteţi nişte oi ascultătoare, de real ajutor în căutarea şi aducerea în staul a oilor „negre” şi rătăcite de turmă.
V-am vorbit mult despre aceste „apucături” tinereşti ce merg până la cele mai „cărunte” zile ale lor, pentru a fi prudenţi şi rezervaţi. Apostoli vă voi numi dacă veţi simţi că inima voastră doreşte să fie curată şi îi veţi îndemna şi pe alţii la această frumoasă îndeletnicire menită să aducă fericirea autentică şi nesfârşită. „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit ”.
Ca furnicile cutreieră lumea oamenii, dar nu la fel de organizaţi, şi cu toate că beneficează de raţiune, puţine sunt momentele în care uită de sine spre a se dărui aproapelui, făcându-i numai ce este bine. Să vă faceţi un obicei în a căuta şi practica binele din iubire faţă de aproapele vostru. Cea dintâi formă a binelui, să ţineţi minte, va fi rugăciunea din adâncul inimii pentru aceştia la toţi sfinţii pe care Sfânta Biserică Catolică ne învaţă să ne rugăm; rugaţi-vă Sfintei Treimi şi Maicii Vergure Maria.
Nu vă pierdeţi prea mult vremea cu cele trecătoare ale lumii ci mereu să vă orientaţi spre cele cu adevărat valoroase şi veşnice, spre cele spirituale. De aceea vă propun să vă organizaţi un program zilnic pe care, pe cât se poate, să-l începeţi cu o Sfântă Liturghie, ori cu rugăciunile de dimineaţă din Orologhion (pe care sper că nu îl veţi uita în banca din Capela seminarială) urmate, bineînţeles, de o meditaţie pe care o puteţi procura ori dintr-o revistă sau carte de spiritualitate sănătoasă ori chiar din Sfânta Scriptură. Începeţi şi finalizaţi totul cu rugăciuni: dimineaţa, la masă, după, înainte de a lucra şi după, seara... în acest mod ziua vă va fi o continuă rugăciune, un „ora et labora”, sau mai frumos spus: veţi fi în continuu dialog cu Sfânta Treime.
Dacă se opreşte rugăciunea... piere sufletul!

Iubiţi fii spirituali, fiţi absorbiţi de Cuvântul lui Dumnezeu: Biblia. Rezervaţi-vă timp zilnic, chiar şi de mai multe ori în zi, pentru a vă „hrăni” cu literele ei fierbinţi şi pline de învăţătură dătătoare de fericire. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura Domnului ”. Datorită acestei „scrisori de iubire” pe care au citit-o generaţii de generaţii, s-au născut în inimi dorinţa de a cuceri culmile sfinţeniei: au apărut sfinţii! Mulţi la număr, cu vieţi, activităţi, misiuni şi obiceiuri diferite, însă toţi cu privirea adânc îndreptată spre Domnul Isus Cristos sau Maica Vergură Maria. Din plinătatea Bisericii de aceşti servitori autentici, vă puteţi alege exemple de viaţă morală, urmându-le în virtuţi, şi dacă se poate, să depăşiţi posibilul şi imposibilul, ajungând şi voi la fel ca ei sau...
În această perioadă binecuvântată fiţi buni fii mei, nu vă lăsaţi duşi de val spre a cădea în vicii ca lăcomia, lenea, ura, mânia, lauda, mândria, desfrânarea etc., ci meditaţi adânc la cât rău pot produce acestea unui suflet care îl caută pe Dumnezeu. Nici măcar în umbra lor să nu staţi, să nu daţi răgaz ispitei să se înfiripe în inima voastră, izgoniţi-o degrabă cu rugăciune către Cer. Mai lesne ar fi să alunecaţi în una din ele decât să vă abţineţi, dar nu vă daţi seama câtă bucurie vă va da faptul că aţi biruit iar.

E uşor să faci răul şi greu să repari, aşadar fă binele spre a avea timp să mai faci încă un bine!

Mintea şi sufletul vostru să fie mereu curate şi aţintite spre Dumnezeu. Spovada este bine venită în această perioadă. Vă spuneam despre distracţii şi cât pot fi de veninoase, dar nu numai ele prezintă un potenţial pericol, ci mai este unul grozav care vă paşte şi-l puteţi ocoli pentru a rămâne cu o conştiinţă curată. Aceasta din urmă este legată de virtutea curăţiei. Vedeţi voi dragii mei, televizorul, calculatorul, cărţile şi revistele, tablourile, statuile etc. etc., pot fi atât un bun educator cât şi un dascăl diabolic ce vă poate pierde curăţia inimii şi a minţii. Aşadar va trebui să fiţi atenţi în a selecta din toate ceea de ce aveţi nevoie pentru crescendo-ul vostru spiritual, dar în acelaşi timp să evitaţi acele imagini sau articole ce v-ar putea trezi simţurile, şi aşa sensibile. Domnul vă vrea curaţi, toate la vremea lor! Duşmanul vă veghează la tot pasul, e ca un leu ce vrea să-şi prindă prada; atent la detalii, mereu pregătit să atace, voi fiţi precauţi şi vă înarmaţi cu gânduri bune şi rugăciunii.
Voi ştiţi ce ne învaţă Isus, că: „ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric ”.
Ochii vor lumina sau întuneca inima voastră, de aceea, într-un limbaj mai greu, tot El ne spune:
„dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei ”.
Doar să meditaţi...
O poveste veche spune că erau într-o Mănăstire mai mulţi călugări ce trăiau o viaţă austeră îmbrăcată în rugăciuni, mortificaţii dar şi în posturi lungi şi grele. Inima lor se înălţa mereu spre Domnul prin intermediul Sfintelor Liturghii şi ale rugăciunilor rostite cu foarte mare evlavie. Într-o zi au trecut pe la Mănăstire nişte oameni ce-l urau pe Dumnezeu şi pe aceşti călugări ce îi erau atât de devotaţi, aşa că au dărâmat uşa de la intrare şi au dat buzna înăuntru tocmai în timpul utreniei cerându-le să se lepede de Dumnezeu, promiţându-le că dacă şi numai unul va face asta, ei îşi vor vedea în continuare de drumul lor şi vor pleca. Nici un călugăr nu s-a aflat să facă această fărădelege ceea ce i-a înfuriat pe răufăcători încât l-au prins pe stareţ şi l-au scos afară din Mănăstire. Aici i-au spus că dacă nu se leapădă de Cristos îi vor scoate ochii. El a refuzat... Au plecat acum acei atei bucuroşi de isprava lor lăsându-l pe sărmanul bătrân stareţ în drum. Atunci au venit confraţii săi şi, plângând, l-au dus în Mănăstire. S-au adunat în jurul său şi-l compătimeau pentru această pierdere valoroasă, însă el, luând cuvântul, le-a spus: - Fraţilor! Bucuraţi-vă împreună cu mine că am scăpat de doi duşmani...
Cu toate că frigul de afară v-ar descuraja, voi trebuie să vă mortificaţi şi să renunţaţi la confortul pe care vi-l poate oferi casa, pentru a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu.
Ridicaţi-vă pentru a fi apostoli!
Isus a spus: „Mergeţi şi vestiţi Evanghelia”. Evanghelia poate fi vestită sub două moduri: ori prin fapte, ori prin cuvânt; bine aţi face să le împreunaţi. Toţi trebuie să afle de Dumnezeu: familia, prietenii... toţi oamenii. Să aveţi grijă însă cu ce fel de oameni vă împrieteniţi, eu vă spun ca Apostolul neamurilor: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune ”. V-aş putea spune multe pe această temă, dar sunt sigur că dacă veţi fi prudenţi şi cu inima mereu sinceră, veţi înţelege ce vreau să vă spun; meditaţi doar la prietenia Mântuitorului cu Apostolii Săi!
Acum este momentul melancolic şi totodată îmbucurător în care vă veţi întâlni cu comunitatea, la Biserică, unde vă aşteaptă Pruncuţul. E sărbătoare după sărbătoare tocmai pentru a simţi mai adânc legatura cu cerul. Locul vostru va fi în strană de unde cu pricesne veţi mângâia sufletele acelor oameni ce s-au adunat să-l adore pe tainicul Om şi Dumnezeu: Isus Cristos. Îmi aduc aminte cum pe vremea mea mergeau liniştiţi, murmurând doar rugăciuni, oamenii cu câte o lumânare aprinsă în mână spre Biserica din sat ca spre peştera în care se născuse cu mult timp în urmă Pruncuţul. Era o atmosferă de vis, lumină cu lumină se aduna, om cu om, venind să adore Lumina ce le încălzea inima.
Mergeţi apoi de vestiţi în lung şi lat că Isus s-a născut, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, din Vergura Maria pentru a noastră mântuire, vestiţi cu colinda noastră strămoşească: Emanuel a venit iar printre noi şi a unit Cerul cu Pământul.
Cu părintele paroh, mai apoi să vă porniţi a călca pragul caselor creştinilor ce aşteaptă de Bobotează să fie stropiţi cu apă sfinţită, aducând în casa lor binecuvântarea şi pacea lui Dumnezeu. Fiţi buni mărturisitori al Bisericii noastre unite cu Roma.
Acum în încheiere, iubiţii mei seminarişti, vă urez să aveţi parte de nişte zile senine, pline de lumină şi în suflet, să vă încărcaţi inimile cu bucurie şi binecuvântări, umblaţi şi petreceţi în pace după placul Domnului şi să vă întoarceţi sănătoşi, plini de haruri, dar şi cu dorinţa vie de a vă adânci mai mult în studiile teologice pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu şi astfel să vă fie mai uşoară şi sinceră apropierea de El.

Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin .

Student teolog anul III: Ciprian Emil VESTEMEAN
Blaj, la cumpăna dintre anii 2007/2008,

Un comentariu:

  1. Mulţumim pentru toate aceste îndemnuri fratelui în Hristos Domnul nostru Ciprian Emil Vestemean, care se arată, precum îl ştim cu toţii, binevoitor şi interesat de aproapele său.
    Aşa l-am cunoscut: în gara Teiuş, venind pe tren, de la apostolat, din direcţia Târgu Mureş. Aproapele lui este semenul său oricât de departe ar fi el.
    Prieten bun şi drag! Le vede Domnul toate câte le facem, Slavă Lui!
    P. S. Scrisoarea a obţinut premiul I şi felicitările Părintelui spiritual Anton Rus.

    RăspundețiȘtergere