luni, 30 iunie 2008

Mulţumim Asociaţiei Biblioteci pentru Sate-ABS şi Asociaţiei Române pentru Patrimoniu- ARP.



Dragă Domnule
Artur Silvestri.


Cu bucurie rar întâlnită am primit azi 30 Iunie 2008 cele 9 colete cu cărţi şi reviste, circa 500, dimpreună cu actul de donaţie. Operativ şi, ceea ce m-a surprins, fără nici un cost, nici măcar un bănuţ, până şi firma de curierat rapid a fost platită la expediere!

Copiii sunt primii care s-au bucurat: strânşi în grupuleţe pe la umbră din cauza caniculei au primit cu multă plăcere
Vulpea Academiciană, carte şi joc a doamnei Mariana Brăescu. Har Domnului, avem copii! Suntem 2300 de locuitori, în creştere! Mult tineret şi copii.

Cu drag ne-am împărtăşit şi noi la deschiderea pachetelor de acest gest frăţesc din partea Asociaţiei Biblioteci pentru Sate-ABS şi Asociaţiei Române pentru Patrimoniu- ARP.

Nu vom uita să mulţumim lui Dumnezeu, cerând pentru Domniile voastre tot binele din lume şi sănătate ca să mai puteţi produce, nouă şi altora dornici, mângâierea solidarităţii conaţionale.

Mulţumim tuturor românilor cu suflete deschise care au donat, sau o vor face desigur, măcar o carte.

" Biblioteci pentru Sate " a ajuns cu donaţie în Judeţul Alba, la Bucerdea Grânoasă!


Teolog, preşedinte Cerc Cultural, Mihai C. Szilagy/Târnăveanu.


sâmbătă, 28 iunie 2008

FRUCT



Cheamă-te

într-un târziu

s-o guşti

cu zeamă plină

forma coacerii

slova rugii rotundă


de unde s-o apuci!?

atât de rotundă!

e facerea-n cercuri

închisă

cu oprelişti

doar vineri şi miercuri


calm tresar

bogate limpeziri

plinite-n Duminici

chematele firi

la rugă de îngeri

superluminici


cu ele, cu ei,

aprins, în jarul rugii

mă cufund;

trebuie făcut!

şi-l vreau

al Voii întregul rotund.


Bucerdea Grânoasă,

28/29 Iunie 2008

Privegherea (de obicei) a Sf. Ap. Petru şi Pavel.


vineri, 27 iunie 2008

Arderile crezului meu

26 Iunie 2008

Draga Domnule Mihai Tarnaveanu ,
Cartile promise pleaca maine catre Dumneavoastra . Am trimis cam cinci sute si ceva de exemplare dintre care o treime- carti pentru copii . Restul sunt de tot felul , intre care si vreo cateva zeci din cartile editate de editurile noastre .
Am adaugat si 50 de exemplare din cartea de copii " Vulpea Academiciana ", daruita de dna Mariana Braescu copiilor din comunca; aceasta va rog sa ajunga gratuit la copiii care o doresc.
Va fi trimis si un act de donatie din partea Asociatiei " Biblioteci pentru sate", o organizatie fondata in anul 2003 de dna Braescu si de mine ; www.biblioteci-pentru-sate.ro

Textul pentru cartea de " depozitii colective" a ajuns exact cand se incheia volumul ; a intrat imediat . Nota despre autor are insa numai cateva randuri si este pura informatie , asa cum este in toate cazurile (la 80 de autori , nici nu se putea altfel ) .
Sper sa fiti bine.
Cu drag


26 Iunie 2008

Sunt multumit sa va incunostiintez despre incheierea cartii " Marturisirea de credinta literara ", volumul al doilea , care cuprinde , intre multe alte texte , si o " depozitie " venita de la Dumneavoastra . Trag nadejdea ca si aceasta aparitie sa poata avea un ecou tot atat de prelung pe cat l-a avut cel dintai volum , aparut cu doi ani in urma .
Sa dea Dumnezeu sa ne bucuram inca multa vreme de cartile ce le vom incheia .
Cu multumiri si doriri de bine



Dr.Artur Silvestri
www.artur-silvestri.com
www.monitor-imobiliar.com




SCHIT LUMINOS

Atunci,

ţi-am surprins

privirea speculativă

prin gaura cheii

sufletului meu...

Ia cheia

universal statornicită

în Cuvânt,

şi negrul din îngustime

fi-ţi-va lumină

în pragul uşii

veşniciei schit.

Te ştiu,

o jinduieşti.

Ia-o acum.

Pasionat de literatură şi istorie, de trecutul şi prezentul cultural, scrisul meu este ca o descărcare de sarcini, utile-inutile, în urma unei campanii electorale prin care refuz să trec dezinteresat.

Aleg personal, şlefuiesc cu încăpăţânarea maestrului zidar fiecare piatră vorbitoare cu încredinţarea, de care aş vrea să mă bucur, că nu săpunesc baloane ci, clădesc cu fiecare zi rămânerile-n urmă, trezite delăsări nesănătoase, fără grabă, fără înghesuială.

Întrebările...? Nu pleacă de la mine; doar dacă mă slăbesc puţin, altfel sunt sub continuul lor asediu. Chinuit sunt de întrebări, dar mai mult de impusul impuls de a afla răspunsuri. Şi atunci... caut. Scormonesc mereu, doar-doar voi afla stâmpărul setei. De multe, multe ori mă adăp, până să crăp, da... tot mi-i sete.

Versurile mele – cu ele, când le aflu, îmi lecuiesc arşiţa – sunt închinate; mai toate provin din închinăciune. Mă plec, optimizez prezenţa din adâncul păcii, nu mă opun armoniei mişcării, nutrindu-mă cu înţelegerea dominantei, a minunilor celeste neîncetat revărsate tainic.

Dacă ar fi lămurită nevoia de a curge – Târnavele, Mureşul, Oltul – străvechile şi mereu tinere curgeri, probabil s-ar secătui de conţinut, s-ar goli în albii, s-ar hodini în lipsa de sensuri. Că nu sunt seci este dovada că există, îşi au sieşi, deopotrivă altora, izvor, şi bucură mângâind prezentul clipei cu trecutul lor nestatornic, hrănitor, ţiitor.

Am curs şi eu şi am stătut. M-am născut şi-apoi, voluntar, am adormit. Sub imperiul curgerilor îmi petrec renaşterea căci, da, sunt fericitul beneficiar al ei încă din cuibul de lumină cald al Blajului cărturăresc, spre care concurs-au materie primă copiii de pălmaşi, truditori ai pământului, de care (vai mie!) cum şi de ce m-aş dezice!? Am călcat pe urmele lor!

În naşterea-mi din nou, crezul meu, şi vorbim aici de un întreg buchet de implicaţii, este strâns legat de planul divin, ancorat cu seninătatea ţăranului din mine deoarece,

...În Doamne Ajută

e puternică apologia

sacrul, misterul şi înţelepciunea,

astă descoperire-i ruralului

theologia

ce-nvăluie-n totalitatea Sa

superbă-i goliciunea.

Lăuntric, nu este om, din ţărână făcut şi în ţărână dovedit a se întoarce, precum o arată şi Sfânta Scriptură, să nu se întrebe:

ce este viaţa,

ce este lumea,

care este întocmirea cerurilor,

care-i este destinul propriu…?

Toate răspunsurile par a pleca din natural, însă supranaturalul pare adeseori mai plauzibil.

Pe ce se reazămă Lumea?

Dar necuprinsul cerurilor?

Până unde poate merge înţelegerea umană scrutând necunoscutul ?

Care sunt capacităţile creierului uman?

De unde vine şi spre ce se îndreaptă spiţa omenească?

...În toate căutările sale omul va afla îndeosebi semne de întrebare, mai degrabă decât răspunsuri, asta nu numai datorită faptului că fiecare răspuns naşte noi alte întrebări, cât mai ales capcanei necunoaşterii esenţiale, fie ea voită, nevoită, răuvoitoare, ori inocentă.

Cum este posibilă cunoaşterea esenţială, se întreabă oare mult norod? Dacă s-ar întreba chiar, acest lucru este făcut spre aprofundare, sau pur interogator autostopat din comoditate?

La urma urmei, fără a se întreba măcar despre izvoare, omului care cu credinţă face pasul esenţial pe calea cunoaşterii, înţelepciunea va fi cuvântul care îi va orândui şi schimba destinul vieţii.

Înţelepciune drepţi să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, care Adevăr este, ne îndeamnă Biserica, spre cucernică aplecare întru cele sfinte date nouă prin Cartea Cărţilor – Sfânta Scriptură.

Se pregăteşte omul din tot felul de filozofii umane, dar din filosofia Fiului Omului se îngrijeşte oare a se pregăti el suficient? Această întrebare ar trebui să genereze Îndemnul. Aici, în cea mai veche carte, dumnezeieşte dată nouă, pe piatră mai întâi, cu putere tronează Cuvântul care, nesmitit ne arată Calea, Adevărul şi Viaţa.

Abia apoi te poţi considera omule, oricine, orice ai fi tu pe lumea asta! Fiind în Cuvânt, Cuvântul îmbrăţişând. Ei, atunci maestre, îi vedea vrednicia ta. A ta, a ta maestre, multă... cât a ucenicului în debut. Chiar şi aşa, mare eşti, maestre!

Evrika! Aşa am reuşit să-mi văd micimea şi ţin de ea ca de cel mai mare Adevăr şi, se verifică, sunt liber(!) în căutarea de-a nu supăra pe nimeni pe calea care ar trebui să fie cea mai firească din respect pentru Cuvânt şi pentru slujirea Cuvântului: a iubirii.

Însăşi tânărul Mihai Eminescu, poetul nostru naţional, în vara anului 1866 vizitează satul meu natal, Bucerdea Grânoasă (Jud. Alba), fascinat fiind de personalitatea Maioreştilor, dorind să le cunoască rădăcinile, care realmente au cutremurat şi stabilizat în multiple domenii naţionalitatea română. Iată cum se conturează ipoteza pe care o susţin şi lansez aici că la data vizitei în Bucerdea Grânoasă, deşi avea doar 16 ani, tânărul Eminescu avea cunoştinţă despre originea şi locul important ocupat de Ioan Maiorescu în istoricul vremii, vizita nefiind pur întâmplătoare. Eminescu studiase în biblioteca română clandestină alcătuită în casa lui de către profesorul Aron Pumnul, autorul faimosului Leturariu în care se regăseşte şi o notiţă biografică despre Ioan Maiorescu. În plus tipăriturile ocupate de numele lui Ioan Maiorescu în publicistica vremii, trezind curiozitatea poetului în devenire, care aşa cum ne-o mărturiseşte însuşi avea „o memorie fenomenală” şi obiceiul de a colecţiona notiţe, ne sugerează ipoteza că vizita lui la Bucerdea Grânoasă făcea parte din arzătorul plan de cunoaştere ce l-a mânat mereu... şi ne mână mereu; ne obligă şi pe noi la ruperea tăcerii.

Mulţumesc soţiei, Monica, pentru nesfârşita răbdare şi îngăduinţă complice, precum şi părinţilor mei care încă din copilărie m-au aprobat, tata în mod tacit, iar mama mai gălăgios: „ce tăt citeşti tătă zua că doar nu te faci poiet...”. Ei nu, uite că da! Prezenţa mea aici şi motivaţia de a creşte frumos şi continuu o datorez însă unui mare om, el însuşi un Patrimoniu, spiritus rector.

În rest, ca o cunună a toate, răspuns tuturor întrebărilor, deoarece aşa a binevoit, al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-ânsa. Mărit fie Domnul: Tatăl, Fiul şi Mângâietorul!

Mihai TÂRNĂVEANU,

Bucerdea Grânoasă,

24 Iunie 2008,

Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzâienele)

duminică, 22 iunie 2008

Libertatea de expresie



Procedând în termenii constituţionali ai
libertăţii de conştiinţă şi recunoscând în spirit roman primatul
legii, vom spune şi noi, în conformitate cu legea, că
fiecare om are dreptul de a-şi exprima liber părerea asupra
oricărui subiect.
Cu o precizare, datorată
aceluiaşi spirit roman justiţiar: „ceea ce permite legea, nu
permite bunul simţ” (Cicero).
Legea ne permite să spunem

ceea ce credem fără nici o cenzură exterioară, însă bunul
simţ, asociat raţiunii, ne cere obiectivitate, competenţă,
onestitate.


VIGILITATE



Nechează caii adâncurilor mele

şi nu mă lasă ca s-adorm

s-adorm al somnurilor rele

să dorm să nu mă mai întorn


un somn al moleşelii

înc-un pic

se-apropiu lipirii geană pe geană

statornic tinde-n mult acela tic


ci pe strada visurilor mele

de strajă larg stau ochi deschişi

din moale pat într-a tăriei stele

se mişcă-n cuget neînvinşi.


Bucerdea Grânoasă,

22 Iunie 2008

Duminica Tuturor Sfinţilor.




Victoriţa Duţu - Cuvânt în slove şi culori





Am intins mana mea in fata soarelui
Si se desfaceau mugurii in flori
Flori plouau peste tot pamantul

Si cerul se desfacea , se deschidea,

Si cerul cobora in inima mea,

In sufletul meu,
Se desfacea cerul in flori

Si curgea lumina in mugur,
Curgea lumina in mugur

Speranţa



www.victoritadutu.wordpress.com


vineri, 20 iunie 2008

PRIMITOARE VATRA SATULUI



Se aşează totul pe izvoare

Cu zelul de a prinde rădăcini

Din paie se-ncropeau odată coperişuri

Întârziau bunicii verile sub streaşini

Dorind nepoţi ca pe-a ulciorului răcoare.


Ce lume pare-a fi acum în sat

se miră şi bătrânii serioşi

cu capu-n jos e totul ancorat

în ochi-mi cei micuţi copilăroşi

ce lume e! fost-a odat!


În dinlăuntru-nvolburat

pieptul lui milenar

clopote-l bat

cu larga-i pace pe icoane de stejar

cufundată-i biserica-n sat.


E greu bunul pământ de grâne

deplin îşi leagănă şi cucuruzul ştiuleţii maturi

izvorât-a hotarul mai întâi de lipsurile mămăligii

diamante pe doisprezece rânduri în de aur monturi

apa, întâi de toate Botezul, sare şi pâne.


Coşlariu-Bucerdea Grânoasă,

19, 20 Iunie 2008.




OMUL ÎNCĂ SE ÎNTREABĂ....


47. Poate te prinzi Globe! | scris de Intrusul | 31/03/2008 13:48:52
Omul nu are nici o „natură" , nici o existenţă simplă sau omogenă, ci este un amestec straniu de existenţă şi non-existenţă. Locul său se află între aceşti doi poli opuşi. Există, prin urmare, numai o cale de acces către secretul naturii umane: cea a religiei. Religia ne arată că există un om dublu - omul de dinainte si cel de după cădere. Omul a fost destinat scopului cel mai înalt, dar el şi-a pierdut poziţia. Prin cădere si-a pierdut puterea iar raţiunea si voinţa lui au fost corupte.

48. Intrusule, m-am prins ! | scris de Globe trotter | 31/03/2008 14:02:19
Intrusule, eu ce mananc, ce beau, ce fumez ? Este vorba de Mihai Tarnaveanu ("Antropologia teologica"). Toate cele bune

49. Intrusule, ia seama ! | scris de Globe trotter | 31/03/2008 14:16:04
Secole întregi filosofia s-a oprit la întrebarea: Ce este materia? O soluţie facilă era de a se ocoli întrebarea şi a se considera materia având un sens în sine şi existând dintotdeauna, sau să se spună că a fost creată de Dumnezeu, fără să se explice cum a rezultat materialul din nematerial, cum din nestricăcios şi atemporal s-a ajuns la stricăcios şi temporal. În ambele cazuri (atât cel al existenţei de sine cât şi cel al creaţiei ei de către Dumnezeu), materia a rămas la fel de neexplicată. A fost cu adevărat tragică disputa dintre materialişti şi idealişti (dispute plătite uneori cu mult sânge), din moment ce ambele tabere susţineau o poziţie metafizică la fel de arbitrară, dându-i numai nume diferit.

50. Globe, mai sapa ! | scris de Intrusul | 31/03/2008 14:22:18
Ai dat cu nuca in pereti, dar nu e rau.

51. Iti recomand | scris de Intrusul | 31/03/2008 14:42:17
INTELIGENTA MATERIEI(Dumitru Constantin-Dulcan).

53. Intrusule, ce-i cu tine ? Esti confuz... | scris de Globe trotter | 31/03/2008 14:57:44
Intrusule, esti putzintel strain.... Tarnaveanu si-a bazat afirmatiile pe "ganditorul' Pascal care a dat acestei antropologii interpretari noi.... Textul postat de tine apartine lui Tarnoveanu..."""Există, prin urmare, numai o cale de acces către secretul naturii umane: cea a religiei. Religia ne arată că există un om dublu – omul de dinainte şi cel de după cădere. Omul a fost destinat scopului celui mai înalt, dar el şi-a pierdut poziţia. Prin cădere şi-a pierdut puterea iar raţiunea şi voinţa lui au fost corupte. Maxima clasică Cunoaşte-te pe tine însuţi, înţeleasă în sensul ei filozofic, în sensul lui Socrate, Epictet sau Marcus Aurelius, este de aceea nu numai inutilă, ea este amăgitoare şi eronată"

54. Globe, | scris de Intrusul | 31/03/2008 15:03:23
Dumnezeu se impune " constrângator" în stari de o factura cu totul deosebita, cum este extazul(mistic) stare(superioara a contiintei) însotita de sentimentul unei certitudini superioare, de iluminare.


55. Intrusul | scris de Globe trotter | 31/03/2008 15:16:49
Blaise Pascal, în „ Cugetari”, supune totul riscului unui pariu cu sanse egale de câstig sau de pierdere cu privire la ideea de existenta sau inexistenta a unui Dumnezeu, într-un comentariu usor ironic, pentru ca în „ Memorial” sa gasim un text cu o marturisire ce se încadreaza în gândirea mistica, adeptii acestei viziuni afirmând ca existenta lui Dumnezeu se impune constrângator în stari de o factura cu totul deosebita, cum este extazul, stare însotita de sentimentul unei certitudini superioare, de iluminare. De acest concept de Dumnezeu se leaga si moralitatea, legata aici mai puternic de religie, dând nastere unui Judecator Suprem a tot ceea ce întreprindem si, în afara religiei ca judecator suprem al propriei constiinte (Immanuel Kant – „Metafizica moravurilor”).


Dezbateri pe pagina Jurnalul National, on line, legat de un seminar al meu publicat pe site -ul personal, un seminar la filosofie din vremea studentiei la teologie: http://www.jurnalul.ro/articole/121054/un-certificat-de-buna-purtare-nemeritat



miercuri, 18 iunie 2008

Perspective şi implicare într-o Europă unită



UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO-CATOLICĂ

DEPARTAMENTUL BLAJ

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE ALE STUDENŢILOR DIN 18-19 MAI 2007

BISERICA CATOLICĂ ÎN FAŢA NOILOR PROVOCĂRI SOCIALE, POLITICE ŞI CULTURALE

Perspective şi implicare într-o Europă unită

VOM DA CEZARULUI CE ESTE AL CEZARULUI


COORDONATOR:

Conf. Univ. Pr. Dr. Ioan MITROFAN

STUDENT:

Mihai C. SZILAGY, An II, Teologie Pastorală


BLAJ, 2007


VOM DA CEZARULUI CE ESTE AL CEZARULUI

Tema noastră de cercetare cu acest titlu, în prezenta lucrare de comunicare privind Biserica Catolică, perspectivele şi implicarea într-o Europă unită puse în faţa noilor provocări sociale, politice şi culturale va avea ca fundament observarea Constituţiei Europene, pentru o amendare ulterioară a ei, având la bază acte premergătoare acesteia, şi anume Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi Conciliul Vatican II, Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană – Gaudium et spes, refuzând a accepta ca pe ceva nou Carta europeană. Nimic nou sub soare, ne spune un dicton. Doar redactarea pretenţioasă şi anumite omisiuni şi adăugiri, precum şi unele extensii ale problematicilor de la micro la macro pe diverse planuri, nu aduc ceva neapărat revoluţionar, ci doar o altă latură umană de a vedea lucrurile.

Mai înainte de a fi Uniunea Europeană ceea ce este ea acum, dar şi privind spre o devenire a ei anunţată şi previzibilă a existat Instituţia drepturilor omului. Omul, fiinţă socială prin esenţă, se raportează în mod necesar la semeni, la societate în ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigură existenţa şi dezvoltarea prin aceea că fiecare are un statut al său în care se însumează totalitatea drepturilor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare. Prin urmare, date fiind implicaţiile şi consecinţele deosebite ale acesteia pentru însăşi existenţa umană, necesitatea creării şi menţinerii echilibrului în societate, legătura strânsă de interese individ - societate a determinat reglementarea juridică a acesteia. Prin norme de drept s-a fundamentat astfel status libertatis al persoanei, noţiune care în timp a avut ca rezultat cristalizarea instituţiei numită a drepturilor omului, ce reprezintă o garanţie solidă a desfăşurării în condiţii optime a relaţiilor arătate.

Forţa coercitivă a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a acestora. Această idee şi-a găsit consacrarea şi în art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia fiecare persoană este supusă în exercitarea drepturilor sale unor îngrădiri prevăzute de lege în scopul recunoaşterii şi respectării drepturilor şi libertăţilor altora şi în scopul satisfacerii exigenţelor juste, cerute de morală, de ordinea publică şi de bunăstarea generală într-o societate democratică.

Generaţiile drepturilor omului. Apariţia conceptului de drepturi ale omului a fost rezultat al evoluţiei ideilor umaniste şi a receptării acestora din ce în ce mai intense. Debutul, din punct de vedere cronologic poate fi poziţionat în antichitatea preocupată de definirea omului şi a poziţiei sale în societate şi de formularea înaltelor principii morale, a ideii de justiţie. În timp, concepţii noi au fost cristalizate, datorită în principal evoluţiei societăţii, a mutaţiilor produse în plan politic şi juridic, a teoriilor filosofice reflectate pregnant în acte şi documente ale vremurilor. Se poate aprecia deci că elaborarea conceptului de drepturi ale omului a fost rezultanta unor acte juridice cu un bogat conţinut moral şi politic, a consacrării sub forma unor documente redactate de jurişti de mare prestigiu, a unor principii de organizare politică, fundamentate în opere teoretice de valoare universală, care au rezistat timpului. Conceptul în sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteză a tot ceea ce gândirea umană a avut mai bun, ridicând pe trepte noi principiile umaniste, reluând elemente din gândirea religioasă şi din năzuinţele generale de libertate care se făcuseră cunoscute cu atâta vigoare în secolele XVII şi XVIII. Iniţial drepturile omului s-au afirmat în domeniul civil şi politic, ulterior în plan economic şi social, aceste etape fiind înregistrate în doctrină ca prime generaţii ale drepturilor omului, între care exista o interdependenţă evidentă. În prezent, dată fiind dimensiunea internaţională dobândită de necesitatea garantării drepturilor omului, cooperarea statelor pentru realizarea dezideratului enunţat, s-a conturat o a treia generaţie a drepturilor omului, rezultat al definirii în plan teoretic şi transpunerea practică a conceptelor noi de drept la dezvoltare, drept la viaţă, drept la pace, dreptul la un mediu sănătos de viaţă, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanităţii.

În demersul nostru va trebui să observăm, şi numai în mare, Partea a II-a a Constituţiei Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Preambulul, pentru a constata o dezvoltare a conceptelor de la om la naţiuni şi, ca finalitate, uniunea lor ca scop declarat.

Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotarât să aibă un viitor paşnic bazat pe valori comune. Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea se întemeiază pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; Uniunea se spijină pe principiul statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie. Uniunea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi a identităţii naţionale a statelor membre şi a organizaţiilor puterilor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire pe teritoriul ei. În acest scop, este necesar ca evidenţiindu-le printr-o Cartă să fie întărită protecţia drepturilor fundamentale în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.

Carta reafirmă, prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din cartele sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretată de către instanţele Uniunii şi ale statelor membre luând în considerare în întregime explicaţiile stabilite sub autoritatea preşedinţiei Convenţiei care a elaborat Carta. Faptul de a beneficia de aceste drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare. În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enumerate în continuare (care sunt şi enunţate în textul aferent lor din Constituţie):

Demnitatea umana: Demnitatea umana este inviolabila. Ea trebuie respectată şi protejată. Dreptul la viaţă; Dreptul la integritatea persoanei; Interzicerea sclaviei şi muncii forţate; Dreptul la libertate şi la securitate; Respectarea vieţii particulare şi de familie; Protecţia datelor cu caracter personal; Dreptul la căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii; Libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă; Libertatea de exprimare şi de informare; Libertatea de întrunire şi de asociere; Libertatea artelor şi ştiinţelor; Dreptul la educaţie; Libertatea profesională şi dreptul la muncă; Libertatea de a desfăşura o activitate comercială; Dreptul de proprietate; Dreptul la azil; Protecţia în caz de evacuare, expulzare sau extrădare; Egalitatea în drepturi; Nediscriminarea; Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică; Egalitatea între bărbaţi şi femei; Drepturile copilului; Drepturile persoanelor în vârstă; Integrarea persoanelor cu handicap; Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii; Dreptul la negociere şi la acţiuni colective; Dreptul de acces la serviciile de plasament; Condiţii de lucru corecte şi echitabile; Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă; Viaţa de familie şi viaţa profesională; Securitatea socială şi asistenţa socială; Asistenţa medicală; Accesul la serviciile de interes economic general; Protecţia mediului; Protecţia consumatorilor; Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European; Dreptul de a vota şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale; Dreptul la buna administrare; Dreptul de acces la documente; Mediatorul European; Libertatea de circulaţie şi de şedere; Protecţia diplomatică şi consulară; Dreptul de a apela efectiv şi de acces la o instanţă imparţială; Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare; Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor; Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru aceeaşi infracţiune; etc.

Precum se ştie, Bisericile creştine din Vest şi din Est nu i-au putut convinge pe făptuitorii Constituţiei Europene să includă în textul acestui document istoric o referire expresă la rolul major jucat de creştinism în istoria Europei la formarea spiritului european şi la cristalizarea scării lui de valori. Mai mult decât atât, forurile constituante ale Europei Unite au respins şi cererea unei referiri la Dumnezeu. Eşecul demersurilor Bisericilor şi al aşteptărilor nu numai ale clerului, ci şi ale unor cercuri largi ale laicatului, inclusiv un număr însemnat de membrii ai Parlamentului European, în privinţa revendicării unei referiri limpezi la religia concretă şi la Dumnezeu în Preambulul Constituţiei Europene prin invocarea principiului separării dintre stat şi Biserică pentru a respinge menţionarea creştinismului, reprezintă de fapt o manifestare flagrantă de reducţionism politic aplicat religiei creştine şi rolului ei spiritual şi istoric.

Fiind vorba de legea fundamentală a Uniunii Europene, acest act normativ oglindind cel mai îndrăzneţ proiect comunitar din istoria Europei, nu se poate trece cu uşurinţă peste lipsirea lui de raportarea la esenţialul izvor formator pe care îl reprezintă creştinismul pentru Europa şi la ceea ce credinţa înrădăcinată a omului îi spune că este dincolo şi mai presus de orice inechitate istorică şi manipulare omenească, Dumnezeu.

Imaginea prin toate acestea ale Uniunii astfel intrând în istorie se face mai degrabă ca un nou Turn, o construcţie clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei şi vrându-se mai înaltă decât celelalte construcţii. Pare o ridicare nouă, diferind doar locaţia şi succesiunea epocilor de ruinatul Turn Babel, asemănându-se printr-o complexitate a problematicilor sociale, politice şi culturale, cuprinzând un teritoriu vast, fiind vorba de aproape întreg continentul european cu întreaga paletă a multilingvismului şi a diversităţii de la o naţiune la alta în încercarea de unitate. Dar, Succesul a fost întotdeauna un fiu al îndrăznelii”, spunea pentru posteritateVoltaire.

Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în Carta Drepturilor Fundamentale. Uniunea va adera la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Drepturile fundamentale, garantate prin Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi care rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.

Revăzând care este una din cele mai importante rezultante a actelor juridice privitoare la drepturile omului cu cel mai bogat conţinut moral, vom vedea că Uniunea Europeană nu le poate nega, ea aderând la ele în totalitatea lor: „Conceptul în sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteză a tot ceea ce gândirea umană a avut mai bun, ridicând pe trepte noi principiile umaniste, reluând elemente din gândirea religioasă şi din năzuinţele generale de libertate”. Prin urmare deşi a respins a face referire la acest fapt în documentul fondator, Uniunea nu poate face abstracţie de la ceea ce însuşeşte când reafirmă, prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale , care nu s-au ferit de a face referirile precizând în ce anume îşi au rădăcinile, precizându-le ca fiind adânc înfipte în gândirea religioasă.

Desigur în faţa unor lucruri împlinite aşa cum sunt, perspectivele trebuie să fie clare şi implicarea într-o Europă Unită a Bisericii Catolice, cu toate şi noile ei provocări sociale, politice şi culturale, având în vedere că structura Uniunii este implementată peste un teritoriu şi o populaţie majoritar catolică în cele al credinţei, va trebui să fie una majoră, cu atât mai mult cu cât este îndoielnică acoperirea tuturor decalajelor la aceste nivele precum şi atingerea standardelor enunţate, dat fiind că procesul de extindere încă se continuă iar ţările aderente nu sunt dintre cele fără probleme, la toate capitolele.

Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană – Gaudium et spes – ne precizează în mod vizionar şi indubitabil legătura strânsă pe care Biserica o are cu întreaga familie umană: „Bucuria şi speranţa, tristeţea şi angoasa oamenilor de azi, mai ales ale săracilor şi ale tuturor celor care suferă, sunt şi bucuria şi speranţa, tristeţea şi angoasa ucenicilor lui Cristos şi nu există nimic cu adevărat omenesc care să nu aibă ecou în inimile lor. Într-adevăr, comunitatea lor este alcătuită din oameni care, adunaţi laolaltă în Cristos, sunt călăuziţi de Duhul Sfânt în peregrinarea spre Împărăţia Tatălui şi cu mesajul de mântuire ce trebuie vestit tuturor. Prin urmare, această comunitate se recunoaşte intim solidară cu neamul omenesc şi cu istoria lui (GS nr.1) ”. Biserica este în slujba omului, precum bine se ştie, fiind precizat acest lucru în aceiaşi Constituţie pastorală a Conciliului Vatican al II- lea: „În zilele noastre, neamul omenesc, entuziasmat de propriile descoperiri şi de puterea proprie, se întreabă totuşi cu anxietate, adesea, asupra evoluţiei actuale a lumii, asupra locului şi rolului pe care îl are omul în univers, asupra sensului eforturilor individuale şi colective şi, în sfârşit, asupra destinului ultim al lucrurilor şi al oamenilor. De aceea , Conciliul, mărturisind şi proclamând credinţa întregului Popor al lui Dumnezeu adunat laolaltă de Cristos, nu poate oferi o dovadă mai grăitoare a solidarităţii, a respectului şi a iubirii sale faţă de întreaga familie a oamenilor, în care este inserat, decât instituind cu ea un dialog despre aceste variate probleme, aducând asupra lor lumina Evangheliei şi punând la dispoziţia neamului omenesc energiile mântuitoare pe care Biserica, sub călăuzirea Duhului Sfânt, le primeşte de la Întemeietorul său. Persoana omului este cea care trebuie mântuită, societatea umană – cea care trebuie refăcută. Aşadar omul, şi anume omul privit în unitatea şi integralitatea sa, omul cu trupul şi sufletul, cu inima şi conştiinţa, cu mintea şi voinţa sa, va constitui axul întregii expuneri. De aceea, Sfântul Conciliu, proclamând înalta chemare a omului şi afirmând prezenţa seminţei divine în el, oferă neamului omenesc colaborarea sinceră a Bisericii pentru a instaura fraternitatea universală ce răspunde acestei chemări. Biserica nu este mânată de nici o ambiţie pământească; ea urmăreşte un singur scop: sub călăuzirea Duhului Sfătuitor şi Mângâietor, să continue lucrarea lui Cristos, care a venit în lume pentru a da mărturie adevărului (Cf. In 18, 37), pentru a mântui şi nu pentru a judeca, pentru a sluji şi nu pentru a fi slujit (Cf. In 3, 7; Mt 20, 28; Mc 10, 45)”. Acestea ne şi sugerează titlul pe care l-am pus comunicării: Vom da Cezarului ce este al Cezarului.

Teolog Mihai C. Szilagy, Mai 2007.

„Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea creştinismului“. Einstein


marți, 17 iunie 2008

Iulian Mezei - arta este un dar divin



Scrisoare deschisă, cu vederi frumoase..












Buna ziua!


De curand v-am descoperit prin intermediul cautarilor mele mult indelungate cu privire la istoria Blajului (pe internet, prin reviste, prin carti).

V-am vazut activitatiile dumneavoastra, asa ca am decis sa va scriu.

Ca sa intelegeti de ce va scriu, trebuie sa va spun cate ceva despre mine.

Numele meu este Mezei Iulian, sunt din Blaj, sunt elev al Liceului de Arte Plastice din Alba-Iulia, clasa
a X-a.
Vocatia pentru arta mi-am descoperit-o inca din clasele primare. Acum cativa ani mi-am descoperit vocatia si pentru religie, dar ca sa nu dau cu piciorul la atatia ani mi-am ales "mireasa" potrivita (arta).

Arta este, prin esenta ei, credinta, religie. Caci arta este un dar divin.

Si Dumnezeu este un artist (in toate felurile). Noi trebuie neaparat sa fim succesorii talentului Sau.

"Daca nu te-as fi gasit nu te-as fi cautat" (B. Pascal).

Artistul este ca si preotul. El nu are viata personala : idee imprumutata de la Nichita Stanescu ("...poetul e ca si soldatul - nu are viata personala").

As mai spune ca artistul ca si preotul este un intermediar intre spatiul divin, mistic si spatiul lumesc. Caci el transmite oamenilor ceva ce natura i-a incredintat in secret numai lui.

Iar acum permiteti-mi sa va spun: imi plac poeziile dumneavoastra; si eu scriu.

Va trimit cateva fotografii cu picturile mele. Prima fotografie (cu Catedrala Catolica de la Blaj) am facut-o direct in atelierul Liceului iar a doua pentru concursul dedicat poetului Lucian Blaga (inspirata din poezia "Oras vechi",de acelasi poet).

As vrea sa inchei cu sloganul compus de mine la concursul "Zlilele cartii", faza nationala:

Cartea deschide vibratia eterna,
Cunoaste implinirea profunda,

Respecta taina iubirii ideale,

Simbolizeaza minunea creatiei umane,

Intr-o logica libera fara dogma.


Va doresc numai bine!
Cu stima,
Iulian Mezei

Iar eu nu pot decât să te felicit, dragă tinere!
Succes pe mai departe şi... niciodată să nu te încrezi!
Eşti un băiat de talent, de viitor, dar mai ales de Prezent. Să nu uiţi prezentul: Clipa să nu o uiţi!
Fi Tu însuţi totdeauna. Nimic nu e de la noi, Totul de la El!
Lui să-I mulţumim pentru tot, totdeauna, oriunde!

Cu drag şi plăcută surpriză, al tău prieten Mihai!

PS De obiceiul meu promovez în acest fel tinerii de talent.

Să-mi mai scri şi să-mi mai pictezi. Trebuie să ne pătrundem de frumos, că e destul cenuşiu în rest... Precum ai observat şi eu public totul. Aşa suntem noi făcuţi: deschişi spre ceilalţi.

Trebuie să vorbim, însă şi despre religie! Nu da cu piciorul chemării!

Contactează-mă, te rog.





luni, 16 iunie 2008

VIAŢA DIN OCHI


Căuşul frunzei

peste frunză

un ochi de apă

vieţii întreţine

sorbit din cer

ca o ventuză

clorofilial puterniceşte

musculoase vine.


Poartă albastrul pe nespuse

graiuri

în muta navigare vaporoase caravele

se reazemă

de sus cele senine plaiuri

colo în greul norilor

cercate pasarele.


Cum nu vedem

al tăriei pacific cufund

pierdute

cărările geoidalului pelerin

e zarea mititică cuprinsă

pe-a ochiului rotund

cunoaşterea-i afară

de-a trupului suspin.


Coşlariu,

12 Iunie 2008.

duminică, 15 iunie 2008

ROADA PE CURAT


Nu arareori, serios,

mă reazem de măr

şi-ncerc să fiu vertical.


Cu mâinile mele, parte din joc,

izbit-am fiecare rău

de-a flacărei zid

primăvăratic foc.


Din mugur frunză

din floare rod

a jăratecului spuză

fugăreşte pârlit miriapod.


În pauzele mele, dese,

(doar îs om), cu pântecele alb

m-ajută rândunele ciripese

asalt din cer cu ţinte-n pom.


Buneţea rodului roduţ

contemplu-i oglindirea

ca o mănuşă pe-a inimii ruguţ.


Coşlariu,

09 Iunie 2008.