DE CE-I E TATII DOR DE MINE?!

Dusu-m-am tată pe-a largului hotar
Ce te-a muncit atât de aprig îndelung
După modelu-ţi vieţii cu-n plaivaz să-l împung
Să-l sparg răzbunător să-l ar sprinţar

Cunosc pământul casnic ţie
Întorsu-l-ai pe faţă şi pe dos
Din joc ar vrea să mi te ştie scos
Ar vrea la urmă lui-şi să te ştie

De mic m-ai potrivit la cai putere
Şi jar mâncau, fumegau şi sforţau
Primăverile, veri şi toamne în colinde turnau
Deschisu-mi-ai de toate ale gliei sfere

Simţeam că merit a străiţii mâncare
Desfăcută-n poieni anume parcă pentru noi
Mă-năduşeau a cerului mare a pădurii străiţoi
Atât de crud în umbră n-aveam stare

Tată bun recoltei harnic făurar
Vraiştea pământului înstăpânind ai dres
Adus-ai dealul valoric la roada din şes
Pe-o mână cu Cerul pogărâtorul de dar

Calde pălmile tale-n zeci de ierni
Micuţilor o mare grozăvie
Topeau în geam a florii gheţărie
Trecutu-ne-au abile prin troieni

Şi-mi mai aduc aminte partitură dragă
Înaltu-ţi cântec oblojind încântător
Aburita cană de vin sticlind răcoritor
Picau în seara strâmtă armonie largă

De ce ţi tată năprasnic dor de mine
În serile cu întuneric surdo-mut
Că nu ne-am despărţit de tare mult
Auz în telefon cum plânsu-ţi vine

Despreunării ne-am adunat acu cu-amar
Îmbulziţi pe lângă palid un original surâs
Familiari ţărânii râzând sătui de plâns
La faţa chetrii ştiută bornă de hotar.

14 /15 Ianuarie 2008,
Coşlariu-Bucerdea Grânoasă.