miercuri, 27 octombrie 2010
duminică, 24 octombrie 2010
De ce exista UNIVERSUL CARTILOR ?
"Si, totusi, in aceste vremuri tulburi, a venit ceasul sa aprindem focurile pe dealuri si sa dam de stire si celor din alte tinuturi ca vin navalitorii si ca portile cetatii li s-au deschis.
In fata lor, noi venim nu doar cu “raul” si cu ”ramul” ci, intai de toate cu ”graiul”. E timpul sa dam glas nazuintelor noastre si sa ne spunem cuvintele de emotie, de bucurie si de incantare cand acel lujer fragil ce ne ingaduie sa traim dincolo de timpul ce ni s-a dat incepe sa se oranduiasca in cuvinte , devenind - ori dorind sa devina - o Carte”.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Cercul de Geografie şi Istorie din comuna Bucerdea Granoasa
Mă gândesc încă...
şi le mulţumesc Dumnealor, copiilor din Cercul de Geografie şi Istorie din comuna Bucerdea Grânoasă...
cu ce să vă răsplătesc Dragilor?!
Cum aş putea mulţumi
pentru clipele de neimaginat,
montate instantaneu,
din tinerele voastre inimi născute,
pentru această ZI cu adevărat FRUCTUOASĂ?
Dumnezeu m-a luminat să fiu cu voi azi,
acelaşi Dumnezeu care ne va aduna iarăşi
în peregrinare,
nu mă îndoiesc!
Atunci voi fi iarăşi cu voi!
Aşa,
nu ştiu cum altfel,
consider a vă mulţumi!
Sunteţi FASCINANŢI!
Aştept programul stabilit şi programul concretizat, precum şi pozele, spre publicare.
ID si adresa mail aveti in cartile de vizita pe care le-ati primit.
Nu mă uitaţi da?
Avem în comun
traseul de suflet
ştiţi voi BINE
...Bucerdea-Crăciunel
Crăciunel-Cistei
Cistei-Punte, peste Târnavă- Obreja
Obreja-Monumentul Eroilor- Bisericuţa Satului
Obreja-Castel-SFÂNTA LITURGHIE
întâlnirea cu Părintele Traian Ioan Totoian,
(ştiţi voi Povestioara cu... TE IUBESC!)
cu Surorile, Măicuţe ale Congregaţiei INIMII NEPRIHĂNITE,
gazdele noastre bune,
bunătatea Izvorului din Coasta Obrejii,
Crucile Sfinte care ne-au însoţit tot traseul,
Valea Secaşului,
fotbalul cu minge de căpătat,
prieteniile,
Târnavele,
BUCERDEA, care
MAICĂ BUNĂ,
MÂNDRĂ NE AŞTEPTA DIN DEAL...
IMAGINI DISPONIBILE LA ADRESA...
http://picasaweb.google.ro/agiro.alba/PozeCercObreja#
vineri, 15 octombrie 2010
RIDICA-VOM
Macarale spre Cer
cu senzorii degete zece
mâinile ambe ridicate
libere foarte în multele grade
aleg preamărirea
apropierii benevole se ofer.
N-avem a ne plânge de nimic
… afar-de nerecunoştinţă.
tensiunea dulce-a setei spre Înalt
îşi are naşterea-n firescul
armoniei întrutotul poftind
Marele ce-ncape orice mic.
14 Octombrie 2010,
Coşlariu.
LUMINA CARTII
De o parte, de altă parte arzi
În ochi-mi oglindind din ape
Rescrisă-i Facerea precum se ştie
Misterică scobori în vers tacită
Luceşti aiastă filă inedită orbitor
Ai multă lume însă dormitează…
Aceiaşi nu se repetă revoluta infidelă orbită
Misterioasă Lună Plină
Te absoarbe lumea inconştient
Pe tine martoră a Omului luat din ţărână
A Soarelui bălană concubină
Să se cuprindă bolta-n ochi-mi la două o divid
Cu curcubeu cu tot al Păcii Legământ
Cu calmul trecerii din noapte la zi
E luminată Cartea şi de o închid.
10/11 Octombrie 2010,
Coşlariu, Bucerdea Gânoasă.
APOSTOL UIMIT
Sunt
pe gânduri pus
în cuget adâncit
de cele flori
minune – două –
galben-alb-roze sălbatice
nalbă-mpletită
dup-un fir de mohor
atât de verticale-n culori
că mă scutur că sunt
sunt şi cum sunt
Şi poate nu mă-nfioram…
cum nu de mişcătoare frumuseţea
prospeţime a dimineţii tronând
pe-un dom de gunoi.
Ne rabdă pământul
c-al Domnului e
ne rabdă Domnul
pământ de-al lui suntem
şi ce merit avea-vom noi?!
flori de nalbă-mpletită spre cer din nevoi
una cu una, viaţă din doi.
Bucerdea Grânoasă, Coşlariu,
02/03 Octombrie 2010.
LUMINA PE NORMAL
Pădurea şi dealurile dau naştere unui verde vieţaş
Cum naşte tremurarea luminii de demult-ul lămpaş…
Privirea-nspre ele-i aproape un păcat.
În ochi afundele ascunsuri
Sting culorilor călduţele nuanţe
Cauză prea multor gânduri cotoroanţe
Ancestralului plai, traiului trai,
Să nu le mai aflăm noi oare răspunsuri?
Cu limpezită privirea afară de orice păcat
Spălată-n tabloul pădurii lin coborâtă pe o coamă din deal,
Săltat-am citind la lămpaş, urcat-am pe al vieţii val,
Descoperită, reapreciată, normalitatea am îmbrăţişat.
Coşlariu,
01 Octombrie 2010.
marți, 12 octombrie 2010
D-ALE PRIETENILOR GANDURI VERSIFICATE. DUMITRAS IOAN STEFAN
Avem…
Poate seninul cerului albastru,
Ne va trimite „procuror” un înger mic…
Frumos, cu ochișorii ca de astru
Lucind în taina nopții, un amic.
Atunci vom resimții în suflet
C-avem dureri și chinuri pământești,
Avem păcate și în gând un fulger,
Că nu mai suntem firi dumnezeiești.
Avem greșeli și timp pierdut degeaba,
Avem minciuni și groaznice plăceri
Iar dacă îngerul voios ne va-ntreba
„Ce faci?” noi vom fugi stingheri.
La gândul că avem de toate
Uităm de îngeri, sfinți și de iubire
Și credem că peste noapte
Ne mântuim așa-n... neștire.
Însă oricât vom vrea să ne mințim
Îngerul va cere să plătim.
Și astfel ceea ce am făcut ieri
Ne va costa cam... două primăveri.
Continuând să recunoaștem tot
Se va mai cere și un vot,
Din cartea mare cu litere turcoaz
În care scrie și ce am facut azi.
Sunt două zile doar,
Dar pline de greșeli
Și nu ne costă decât
Încă vreo... șase veri.
Și trecem și peste azi și peste ieri,
Și peste ani ce au trecut stingheri...
Ajungem verdictul să-l aflăm
Din gura îngerului. Ne rugăm...
Rugămu-Te-mpărate,
Iartă-ne trei păcate.
Și dacă îngerul va vrea
De alte cinci ne va ierta.
Însă verdictul greu tună în nori,
Nu am trăit corect ca să decidem noi.
Îi astfel îngerul într-un suspin
Ne scade zile, adună luni și toate-s de venin.
Aflăm că mai avem... timp!
Zece minute minunate.
Of! Dac-ar mai fi un anotimp
Să scăpăm de păcate...
Și noi ca oameni ce suntem
Începem să disperăm
Și decorați vom fi post-mortem
Dacă nu acceptăm.
Însă acum e prea târziu
Ca să fugim departe
Și urmăriți vom fi de timpuriu
Și-n gaură de șarpe.
Putem de-acum să ne-ndreptăm
Să plângem pentru sute de păcate,
Să ne rugăm să apucăm
Ziua de după noapte...
Un gând…
Dumitraș Ioan – Ștefan
Poate că unii au să râdă
Și nicicând nu o să creadă
Că ce îți dă dragostea-ntr-o clipă
Caută alții viața întreagă.
Când tu iubești, nimic nu mai contează,
Și dintr-o dată tot în jur se luminează,
Când ești iubit plutești pe-un norișor
Și mii de îngerași îți cântă al tău dor.
Simți un fior de nepătruns
În inima-mpietrită
Și oricât de rece ai fi,
Topit devii într-o clipită.
Nu e nevoie de prea mult,
Nu trebuie decât o clipă…
Adormi, și-a doua zi-n amurg
Ești fericit sau fericită.
Dacă ar fi să spun concret
Ce simți atunci când chiar iubești
Ar fi surprinzător să afli
Că ești iubit și te jertfești.
N-am auzit de când trăiesc
În lumea asta plină de minciuni și ură
Un „cred că mă îndrăgostesc”
Atât de sincer și plin de căldură.
În fiecare dimineață,
Când ochii spre cer îi ridic,
Mă simt de parcă te cunosc de-o viață
Și parcă te iubesc de mic.
Poate acum sau poate mâine…
Cu mine-aș vrea mereu să fii
S-adorm ținându-te de mână
Să mă trezesc și să te văd cu ochii inimii.
Acum, scriu cu adevărat ce simt
Tot, nu pe jumătate
Și văd parcă un mic alint
În ziua de după noapte.
20.10.2009
Un nou început
Ce scriu acum, să știi de la-nceput,
E poate dorul după un sărut,
E poate dorul de a te vedea
În fiecare clipă, draga mea!
Să știi că nu-s doar vorbe aruncate-n vânt
Sau sentimente, gânduri care nici nu sunt.
Nu e minciună, nici vorbe de alint
E pur și simplu doar ceea ce simt.
Să știi că m-am simțit puțin confuz
Că la-nceput nu am primit refuz...
Știam și știu că ți-a fost sigur greu
Să crezi că nu mai sunt ce am fost eu.
Pentru ce am făcut atunci regret cumplit
Pentru că știu cât de mult am rănit.
Iar pentru perioada care-a urmat și pân-acum
Aș vrea ca tot răul să se prefacă-n scrum.
Și când credeam că ce a fost frumos s-a terminat
Exact în acea clipă tu sufletul mi-ai luminat.
Mi-ai arătat că știi să ierți, să cucerești,
Că știi să mă-nțelegi, să mă înnebunești.
Din buzele noastre când s-au întâlnit
S-a aprins o scânteie și am rămas uimit:
Cum, după ce cunoști pe cineva
Atât de repede poate pătrunde-n inima ta?
Să spun că te iubesc de la-nceput
Ar fi nedrept căci e mai mult decât s-ar fi putut.
Dar simt adânc, acolo undeva
Că țin la tine foarte mult, iubita mea.
Nu vreau să crezi că-s vorbe-n vânt,
Vreau doar să vezi ce simt, ce sunt,
Să-ți dovedesc că poți fi fericită,
Să mă iubești și să te simți iubită.
Va trece timpul și-ai să uiți durerea provocată
Și sunt sigur că vei zice doar că: „a fost odată ...”
O să te-ajut să uiți tot ce n-a contat
Atât cu mine, cât și cu orice alt băiat.
Tot ce acum aș mai vrea
Se poate rezuma pe scurt așa:
Să mă iubești și să te știu iubi
Căci doar asta contează orice-ar fi...
Ruga unui epigon
Şi ninge-a basme-n Ipoteşti,
În miez de Gerar,
Pe cer Luceafăr s-a ivit
Să lumineze iar...
El an de an mereu răsare
Şi e cu noi mereu,
Înger de pază la hotarul
Dintre demon şi zeU.
Te chem Luceafăr din înalt
Coboară dintre stele,
Şi vino iarăşi pe pământ
În visurile mele.
Să-mi dărui, Doina ce-o iubesc
Sau poate-o Floare-albastră,
Pe lângă plopii fără soţ
Privesc La steaua noastră…
Şi dacă… totuşi n-ai să vii
Trimite-mi praf de stele,
Melancolia să-mi alin
Din gândurile-mi grele.
De-or trece anii, te-oi visa
Din valurile vremii…
Pentru că ştiu, vei învia
Etern precum un Phoenix.
Te rog Luceafăr mare
Ca-n Oda-n metru antic
Redă-ni-te de-a pururi …
… Ca „veşnicul romantic”.
De ce?
De ce cu toții suntem slabi?
E doar prima-ntrebare
Pe care de la Univers nu o știi
Oricât ai fi de mare!
De ce ne doare, suferim?
De ce nu putem singuri sta?
De ce când iubim greșim?
De ce iubim pe cineva?
De ce când ești lovit cumplit
Și tot jurul tău se prăbușește
Poți încă să stai liniștit
Și spune-atât de simplu: „mă iubește”?
De ce simțim durerea?
De ce putem striga?
De ce vine iubirea?
De ce e noaptea grea?
De ce vrem să părem mai buni
În lumea asta falsă?
De ce-n continuu ne mințim
Și zicem că-i o farsă?
De ce e necesar să mai murim,
Când știm că tot vom învia?...
De ce se face iar senin,
Când simt iubire, draga mea?
De ce există oameni răi
Care-au pierdut cărarea?
De ce facem tot ce putem
Pentru-a simți chemarea?
De ce suntem orbi când iubim
Și plângem jalnici mai mereu
Când ne trezim că suferim
Sau doar atunci când dăm de greu?
Dacă vreodată cineva
La toate va știi să răspundă
Atunci cu toții vom afla
Că sigur viața e prea scurtă.
20.10.2009