BUCERDEA GRÂNOASĂ - studiu monografic - Doi mari dialectologi

Ciudăţenie

„O coincidenţă cel puţin ciudată, a făcut ca la Bucerdea Grânoasă să se nască cel ce urma să devină părintele dialectologiei româneşti, în persoana lui Ioan Maiorescu şi tot aici, să moară de astă dată, cel mai de seamă dialectolog, Emil Petrovici”, îmi spunea specialistul în „graiuri” al zilelor noastre, profesorul Vasile Frăţilă.
Despre Ioan Maiorescu am relatat pe larg în aceste pagini. David Prodan în ale sale „Memorii” spune despre celălalt „protagonist” al ciudăţeniei:
„L-am cunoscut bine pe Emil Petrovici. Nu eram prieteni, era şi ceva mai în vârstă, i-am fost însă apropiat şi mai ales tovarăş de excursii, mai bine zis de ieşirile în natură Dumineca. Avea un bagaj de cunoştinţe enorm. O cunoştinţă de limbi întinsă. N-am ştiut niciodată câte cunoştea. Aflam doar treptat că şi pe asta o ştie. Opera sa publicată e departe de a-l reprezenta, a dat prea puţin din ceea ce a putut să dea. Se cheltuia în veşnice comunicări orale, de la el puteai mereu învăţa. În această privinţă era darnic, am beneficiat mult, de această generozitate a sa mai ales în materie de toponimie în care era suveran. Raporturile cu el erau o adevărată binefacere... A fost rector şi apoi preşedinte al filialei Cluj Napoca a Academiei Române...
...A avut un sfârşit nenorocit, într-un accident de tren, în timpul somnului. De câte ori nu i-a zis soţia mea: „domnule Petrovici, de ce nu te mai opreşti, de ce atâta călătorie de la Cluj la Bucureşti acum când nici nu mai ai nevoie? Nu te oboseşte? E! Mă culc la Bucureşti şi mă trezesc la Cluj. De astă dată nu s-a mai trezit la Cluj. Ajunsese doar până pe aproape de Blaj.” Mai precis, între gara Crăciunel şi halta Bucerdea, în plin câmp, la data de 7 octombrie 1968, sau ciocnit două trenuri de călători, un accelerat care venea de la Bucureşti spre Cluj şi o cursă muncitorească venind de la Teiuş spre Blaj. Cel mai groaznic eveniment feroviar de acest fel, ca număr de morţi, răniţi şi pagube din istoria căilor ferate române.
Pe monumentul funerar ridicat la locul accidentului stă scrisă data producerii sale şi următoarele:

„Celor decedaţi înviere
Celor vii şi-ndureraţi mângâiere
Lui Dumnezeu preamărire.”

Cu un pios omagiu, Mihai C. Szilagy