Căuşul frunzei
peste frunză
un ochi de apă
vieţii întreţine
sorbit din cer
ca o ventuză
clorofilial puterniceşte
musculoase vine.
Poartă albastrul pe nespuse
graiuri
în muta navigare vaporoase caravele
se reazemă
de sus cele senine plaiuri
colo în greul norilor
cercate pasarele.
Cum nu vedem
al tăriei pacific cufund
pierdute
cărările geoidalului pelerin
e zarea mititică cuprinsă
pe-a ochiului rotund
cunoaşterea-i afară
de-a trupului suspin.
Coşlariu,
12 Iunie 2008.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu