Cu zelul de a prinde rădăcini
Din paie se-ncropeau odată coperişuri
Întârziau bunicii verile sub streaşini
Dorind nepoţi ca pe-a ulciorului răcoare.
Ce lume pare-a fi acum în sat
se miră şi bătrânii serioşi
cu capu-n jos e totul ancorat
în ochi-mi cei micuţi copilăroşi
ce lume e! fost-a odat!
În dinlăuntru-nvolburat
pieptul lui milenar
clopote-l bat
cu larga-i pace pe icoane de stejar
cufundată-i biserica-n sat.
E greu bunul pământ de grâne
deplin îşi leagănă şi cucuruzul ştiuleţii maturi
izvorât-a hotarul mai întâi de lipsurile mămăligii
diamante pe doisprezece rânduri în de aur monturi
apa, întâi de toate Botezul, sare şi pâne.
Coşlariu-Bucerdea Grânoasă,
19, 20 Iunie 2008.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu