Din versurile cuprinse în „Pustnicul” reiese, clară, mântuirea celor buni:
„Corul celor buni ascunşi în lumină./ Mantaua bolţii largi Tu o purtai pe umeri,/ noi ne ţineam cu mâinile de cer/ cum prunci neştiutori se ţin/ de haina mumelor pe drum./ Şi ne rugam:/ Stăpâne blând, nu ne uita!/ Azi clipele de-ndemnuri bune ni le numeri/ şi surâzând ne chemi la dreapta Ta.”
La pol opus, răii şi osânda lor:
„Osândiţii în întuneric./ Parc-am păşi pe capete de şerpi,/ vârtejuri de pucioasă – măzărichea iadului – / ne-ncolăcesc picioarele./ Prăpăstiile scuipă-n calea noastră/ şuier de năpârci./ În hohot dracii de pe muchi ne-ntâmpină/ cu flori de spânz/ şi mătrăgună,/ stupi de viespi în plete ni s-adună.”
Învierea morţilor poetul o prevede, ca pe o certitudine, prin ochii pustnicului: „Au răsărit de prin morminte trupurile reci/ ca primăvara mugurii din ramuri.../ ”.
„Corul celor buni ascunşi în lumină./ Mantaua bolţii largi Tu o purtai pe umeri,/ noi ne ţineam cu mâinile de cer/ cum prunci neştiutori se ţin/ de haina mumelor pe drum./ Şi ne rugam:/ Stăpâne blând, nu ne uita!/ Azi clipele de-ndemnuri bune ni le numeri/ şi surâzând ne chemi la dreapta Ta.”
La pol opus, răii şi osânda lor:
„Osândiţii în întuneric./ Parc-am păşi pe capete de şerpi,/ vârtejuri de pucioasă – măzărichea iadului – / ne-ncolăcesc picioarele./ Prăpăstiile scuipă-n calea noastră/ şuier de năpârci./ În hohot dracii de pe muchi ne-ntâmpină/ cu flori de spânz/ şi mătrăgună,/ stupi de viespi în plete ni s-adună.”
Învierea morţilor poetul o prevede, ca pe o certitudine, prin ochii pustnicului: „Au răsărit de prin morminte trupurile reci/ ca primăvara mugurii din ramuri.../ ”.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu