UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ NAPOCA
FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO-CATOLICĂ
DEPARTAMENTUL BLAJ
SFÂNTA FECIOARĂ MARIA
ÎN OROLOGHION
SEMINAR
COORDONATOR:
PR. LECT. UNIV. DRD.
ANTON RUS
STUDENT:
MIHAI C. SZILAGY
AN II, TEOLOGIE PASTORALĂ
BLAJ, 2007
Fecioara Sfântă, Maria, este sanctuarul viu al Cuvântului lui Dumnezeu, Arca alianţei noi şi veşnice. De fapt, relatarea vestirii Mariei de către înger este astfel alcătuită de Luca încât se aseamănă cu imaginile cortului întâlnirii cu Dumnezeu din pustiul Sinai şi ale templului din Sion. Aşa cum norul acoperea poporul lui Dumnezeu în mersul său prin pustiu[1] şi cum acelaşi nor, semn al misterului divin prezent în mijlocul Israelului, cobora asupra Arcei alianţei[2], tot aşa acum umbra Celui Preaînalt învăluie şi pătrunde tabernacolul noii alianţe care este sânul Mariei[3].
Ba mai mult, evanghelistul Luca racordează subtil cuvintele îngerului cu cântarea pe care profetul Sofonia o înalţă prezenţei lui Dumnezeu în Sion. Mariei i se spune: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine... Nu te teme, Marie,... vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un fiu...”[4]. Sionului, profetul îi spune: „Bucură-te, fiica Sionului, regele lui Israel, Domnul este în sânul tău. Nu te teme, Sioane... Domnul Dumnezeul tău este în sânul tău, Cel Atotputernic te va salva”[5]. În „sânul” fiicei Sionului, simbol al Ierusalimului, reşedinţa templului, se manifestă prezenţa lui Dumnezeu cu poporul său; în sânul noii fiice a Sionului, Domnul îşi stabileşte templul său desăvârşit pentru o comuniune deplină cu omenirea prin Fiul său, Isus Hristos.
Tema este reconfirmată în scena vizitei Mariei la Elisabeta. Întrebarea pe care aceasta i-o adresează viitoarei mame a lui Isus poartă o încărcătură aluzivă: „Şi de unde îmi este dat mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?”[6]. De fapt cuvintele fac trimitere la cuvintele lui David din faţa Arcei Domnului: „Cum va putea veni la mine Arca Domnului?”[7]. Aşadar, Maria este noua Arcă a prezenţei Domnului: printre altele, aici apare pentru prima oară în Evanghelia după Luca titlul de Kyrios, „Domnul”, aplicat lui Hristos, titlu cu care Biblia greacă traducea numele divin Ihwh. Aşa cum Arca Domnului a rămas în casa lui Obed Edom trei luni copleşind-o cu binecuvântări[8], tot aşa şi Maria, Arca vie a lui Dumnezeu, rămâne trei luni în casa Elisabetei prin prezenţa sa sfinţitoare[9]. Ea vine şi la noi cei rugatori şi ramâne cu noi.
După această scurtă introducere la tema mariologică, având ca fundament mai multe lecturi biblice, care se pot întotdeauna constitui ca începutul a orice, precum izvor este Biblia oricărei lucrări de teologie sau carte de cult, vom străbate evidenţele atotprezenţei Mariei Fecioare în viaţa comunităţii creştine de început şi perpetuitatea vie a ei până la cea mai recentă mărturie în acest sens – Orologhionul nou tipărit de la Blaj, apărut în cursul anului 2006, care aduce această temă zilnic în sufletul şi pe buzele celor credincioşi sau căutători ai adevăratei credinţe.
O împărţire pe capitole şi subcapitole, pe multiple criterii, se poate face cu prea mare uşurinţă, dar am preferat să păstrăm unitatea în cântec şi rugă către cea singură mijlocitoare a noastră în ceruri, pe un parcurs firesc: oră, zi, an calendaristic, praznice...
PREZENŢA SFINTEI FECIOARE MARIA ÎN OROLOGHION
Orologhionul[10], carte de rugăciuni, numit odinioară şi ceasoslov sau Ceaslov, care cuprinde urmarea orelor şi câte sunt de lipsă spre săvârşirea laudelor de toate zilele, recomandă rugăciunea mariană (către Sfânta şi de Dumnezeu Născătoarea Fecioara Maria) încă dintru început în cadrul Rugăciunilor după ce te scoli din somn, astfel: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar: Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. – Preasfântă Marie, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum, şi în ora morţii noastre. Amin. ”
La Miezunopterul cel de toate zilele sunt inserate mai multe rugăciuni adresate Sfintei Fecioare: „Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici risipeşte-le, întristarea poporului tău întru bucurie o întoarce, lumea ta cheam-o, pe cei cucernici întăreşte-i, pentru pacea lumii te roagă; că tu, Născătoare de Dumnezeu, eşti nădejdea noastră.” Sau „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut: pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim. ” Sau alta: „Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că întru tine cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te: că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, şi sceptrurile împărăţiilor cu rugăciunile tale se întăresc. Pentru aceasta, lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine.” Şi alta: „Preamărită pururea Fecioară, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi roagă-l, să mântuiască pentru tine sufletele noastre... Toată nădejdea mea întru tine o pun, Maica lui Dumnezeu: păzeşte-mă sub acoperământul tău.” La dezlegare se invocă din nou acţiunea Preacuratei: „Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii sale, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.” Acţiune mijlocitoare se invocă Născătoarei şi în Troparele cântate: „Uşa milostivirii deschide-ne-o nouă, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci prin tine să ne mântuim de nevoi: că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.”
Alte rugăciuni găsim la Urmarea Utreniei: „Folositoare înfricoşătoare şi neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu; întăreşte stăpânirile dreptcredincioşilor, mântuieşte pe cei cărora le-ai poruncit să împărăţească, şi le dă lor din cer biruinţa; că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce singură eşti binecuvântată.” Calea mântuirii, prin importanţa naşterii feciorelnice miraculoase, reiese din următoarea rugăciune a Utreniei: „Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.” ...Şi se poate netezi calea mântuirii prin intermediul Născătoarei de Dumnezeu: „Cărările mântuirii îndreptează-mi-le, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate urâte mi-am spurcat sufletul meu, şi cu lenevire mi-am petrecut toată viaţa mea; cu rugăciunile tale mântuieşte-mă de toată necurăţia.” Tot în cadrul Utreniei, folosind ca imagine Icoana Maicii Domnului, cădindu-o de trei ori, se fac cu glas înalt de către diacon sau preot următoarele aprecieri: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări să o mărim.”
După rândul Evangheliilor Utreniei sunt mai multe Luminătoare (Exapostilare) ale Învierii, din care cităm pe ale Născătoarei de Dumnezeu:
I. „Cu învăţăceii împreună te-ai bucurat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară: că ai văzut pe Hristos înviat din mormânt a treia zi, precum a zis; cărora s-a şi arătat, învăţându-i şi arătându-le cele mai bune, şi a boteza poruncindu-le, în Tatăl, şi în Fiul, şi în Spiritul, ca să credem Învierea lui, şi pe tine să te preafericim, Fecioară.”
II. „Un înger a adus Fecioarei acest: Bucură-te! Mai înainte de conceperea ta, Hristoase, şi un înger a răsturnat piatra mormântului tău; acela, în locul întristării, semne de bucurie negrăită, iar acesta, în locul morţii, pe tine dătător de viaţă vestindu-te şi mărindu-te, şi vestind femeilor şi cunoscătorilor învierea. ”
III. „Soare, cel ce ca un mire din cămară astăzi din mormânt ai răsărit, şi iadul ai prădat, şi moartea ai stricat: pentru rugăciunile celei ce te-a născut, lumină trimite-ne nouă, lumină, care luminează pe toţi, ca să umble în cărările poruncilor tale, şi în calea păcii.”
IV. „Bucuraţi-vă! Zicând, ai schimbat întristarea strămoşilor, Doamne, aducând în lume bucuria Învierii tale. De aceea, Dătătorule de viaţă, pentru aceea ce te-a născut, trimite lumina care luminează inimile, lumina milelor tale, ca să-ţi strigăm ţie: iubitorule de oameni Dumnezeu-omule, mărire Învierii tale.”
V. „Laud milostivirea ta cea nemăsurată, Făcătorul meu. Că pe tine însuţi te-ai micşorat, ca să te pogori şi să mântuieşti firea omenească cea înrăutăţită; şi Dumnezeu fiind, ai suferit, din curată Fiica lui Dumnezeu a te face asemenea mie, şi până la iad a te coborî, vrând, Cuvinte, să mă mântuieşti, pentru rugăciunile celei ce te-a născut, Stăpâne preamilostive.”
VI. „Făcătorul zidirii şi Dumnezeul tuturor trup omenesc a luat, din preacurate sângiuirile tale, preasfântă Fecioară; şi toată firea cea stricată a înnoit-o ; după naştere, iarăşi, ca şi mai înainte de naştere lăsându-te; pentru aceasta, pe tine toţi cu credinţă te lăudăm, strigând: Bucură-te, Stăpâna lumii.”
VII. „Mari şi preamărite pentru mine ai lucrat, Hristoase al meu mult milostive: că din Fecioară tânără negrăit te-ai născut, şi crucea ai luat-o, şi moartea răbdând ai înviat întru mărire, şi firea noastră din moarte ai mântuit-o. Mărire, Hristoase, strălucirii tale, mărire puterii tale.”
VIII. „Pe unul din Treime negrăit l-ai născut, Fecioară, pe cel ce este îndoit în fire, şi îndoit în lucrare, şi unul după ipostază; deci pe acesta roagă-l pururea, pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, ca de toată viclenia duşmanului să ne scape; că toţi acum la tine scăpăm, Doamnă de Dumnezeu Născătoare.”
IX. „Pe Fiul tău, dacă l-ai văzut înviat din mormânt a treia zi, dumnezeiască Mireasă, preasfântă Fecioară, toată întristarea ai lepădat-o, care ca o maică ai suferit, când l-ai văzut pătimind; şi de bucurie umplându-te, cu învăţăceii lui mărindu-l, îl lauzi. Pentru aceasta, pe cei ce acum Născătoare, de Dumnezeu te vestesc, mântuieşte-i.”
X. „Pe Domnul, cel ce a treia zi a înviat din mormânt, Fecioară, roagă-l pentru cei ce te laudă pe tine, şi cu dragoste te fericesc. Că toţi pe tine te avem scăpare de mântuire, şi mijlocitoare către dânsul; că moştenirea ta, şi robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, şi la a ta folosinţă toţi căutăm.”
XI. „O, înfricoşătoare taină! O, preamărită minune! Prin moarte moartea cu totul s-a pierdut. Deci cine nu te va lăuda, şi cine nu se va închina învierii tale, Cuvinte, şi Născătoarei de Dumnezeu, celei ce întru sfinţenie cu trup pe tine te-a născut? Pentru ale cărei rugăciuni, pe toţi din ghenă mântuieşte-i.”
La Luminătoarele de peste săptămână vom cita următoarele rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu, câte una pentru fiecare zi a săptămânii:
I. Lunea, „Ceea ce eşti îndulcirea îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioară, Maica Domnului, apără-mă şi mă scapă de chinurile cele de veci.”
II. Marţea, „Ceea ce eşti îndulcirea – ca mai sus.
III. Miercurea şi Vinerea, „Lângă cruce a stat ceea ce te-a născut fără sămânţă, şi tânguindu-se a strigat: Vai mie, preadulce Fiu, cum ai apus din ochii mei? Cum între cei morţi te-ai socotit?”
IV. Joia, „Marie preacurată, cădelniţă de aur, ceea ce ai fost încăpere Treimei celei necuprinse; întru care Tatăl bine a voit, şi Fiul s-a aşezat, şi Spiritul cel preasfânt umbrindu-te, Fecioară, te-a arătat de Dumnezeu Născătoare.”
V. Sâmbăta, „Noi întru tine ne lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, şi către Dumnezeu folositoare te avem; întinde mâna ta cea nebiruită, şi zdrobeşte pe duşmanii noştri; robilor tăi trimite ajutor de la Cel-sfânt.”
După cele unsprezece Stihiri ale Învierii de la Urmarea Utreniei este postată o plină de învăţături şi frumoasă Stihire a Născătoarei de Dumnezeu, care se cântă după versul 2, pe care o cităm: „Prebinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că prin cel ce s-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât, şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând strigăm: Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce bine ai voit aşa, mărire ţie.”
Dezlegările de toate zilele liturgice au ca mijlocitoare pe Maica lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria, exemplificând aici dezlegarea de Dumineca: „Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii sale, ale sfântului (cutare), a cărui pomenire facem, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un bun şi iubitor de oameni.”
Laudele Orei întâi inserează şi următoarele tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:
I. Lunea, Marţea şi Joia, astfel: „Pe cea mărită, Maica lui Dumnezeu, şi mai sfântă decât sfinţii îngeri, fără tăcere să o lăudăm cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu cel întrupat, şi care neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.”
II. Miercurea şi Vinerea se zice aceasta: „Degrabă ne întâmpină pe noi, mai înainte până ce nu ne robesc duşmanii, care pe tine te hulesc şi pe noi ne îngrozesc, Hristoase Dumnezeul nostru; pierde cu crucea ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască, cât poate face credinţa dreptcredincioşilor; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni. ”
III. Iar Sâmbăta: „Ca nişte pârgă a firii, ţie, săditorului făpturii, lumea-ţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu Mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă, Biserica ta, împărăţia ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte, mult milostive.”
IV. Nedespărţit, Hristos, de rugăciunile preasfintei Maicii sale, Duminica se spune următoarea rugăciune: „Hristoase, lumina cea adevărată, care luminează şi sfinţeşte pe tot omul, ce vine în lume: să se însemneze peste noi lumina feţei tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată; şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii tale, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. Amin.”
Rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, de la Miezora orei întâi, sunt canalizate în acelaşi sens mijlocitor: „...pentru rugăciunile preacuratei Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei...”.
La Ora a treia, avem următoarele tropare ale Născătoarei de Dumnezeu: „Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii. Ţie ne rugăm, Doamnă: cu Apostolii şi cu toţi Sfinţii, roagă-te, să se miluiască sufletele noastre.”
Şi altul: „Nădejde şi folositoare şi scăparea creştinilor, zid nebiruit, celor slabi liman neînviforat tu eşti, Născătoare de Dumnezeu preacurată; ci precum lumea o mântuieşti cu neîncetată rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pe noi, Fecioară prealăudată.”
Ca tropar al Născătoarei de Dumnezeu, de la Miezora orei a treia, cităm: „Zid nebiruit al nostru al creştinilor eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că la tine scăpând nevătămaţi rămânem, şi iarăşi păcătuind, rugătoare pe tine te avem. Pentru aceasta, mulţumind îţi strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Domnul este cu tine.”
La Ora a şasea, spre săvârşirea laudelor, avem următoarele tropare ale Născătoarei de Dumnezeu: „Neavând îndrăzneală, pentru păcatele noastre cele multe, tu, pe cel ce s-a născut din tine, roagă-l, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Mamei pentru îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată; că milostiv este şi poate să mântuiască, cel ce bine a voit şi cu trupul a pătimi pentru noi.” Şi un altul: „Ceea ce eşti izvorul milostivirii, învredniceşte-ne de bunăvoinţa ta, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, ca totdeauna, puterea ta; că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca şi oarecând Gavriil, mai marele Voievod al celor fărădetrupuri.” Acest tropar al Născătoarei de Dumnezeu se zice Lunea, Marţea şi Joia, când ziua nu are Condac, iar Miercurea şi Vinerea se zice următorul tropar al Născătoarei de Dumnezeu, al Crucii, tot pe versul 2 putând fi cântat: „Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lăudămu-te pe tine; că prin crucea Fiului tău iadul s-a surpat, şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat, şi vieţii ne-am învrednicit; raiul l-am dobândit, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta, mulţumind, preamărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe cel puternic, şi unul mult milostiv.”
La Urmarea Tipicelor aflăm următoarea rugăciune: „Ceea ce eşti folositoare neamăgitoare creştinilor, mijlocitoare neschimbată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci aleargă, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune, şi sârguieşte spre mântuire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.”
La Urmarea Mesei se invocă cele de trebuinţă omului în următoarele: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă. Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi şi ne mântuieşte.” Apoi, „Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară” – ca la pagina 24, şi „Cuvine-se cu adevărat, să te fericim” – precum este scris la pagina 81 din Orologhion. Şi mai departe, preotul: „Întru multele rugăciuni ale Preacuratei Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria”, iar mesenii, răspund: „Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, şi ne mântuieşte.” „Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Doamne, pacea ta dă-ne-o nouă, şi ne miluieşte, ca cel ce singur eşti milostiv.”
La încheierea Urmării Mesei, legat de masă, de hrană, de mulţumire, de frângerea pâinii, ne este făcută relatarea despre ridicarea Preasfintei, cum a fost, şi pentru ce, astfel, citând-o integral:
„După Învierea Mântuitorului nostru Isus Hristos, şi după Coborârea Spiritului Sfânt, şi până la despărţirea sfinţilor Apostoli la predicare, toţi Apostolii erau împreună. Şi după rugăciune, când şedeau la masă, lăsau un loc gol, pe care puneau o pernă, şi pe pernă o părticică din pâinea, pe care o mâncau, ca partea lui Hristos; iar după prânz sculându-se şi rugându-se, şi dând mulţămire, luau părticica cea de pâine, pe care o numeau partea Domnului, şi înălţând-o ziceau: Mărire ţie, Dumnezeul nostru, mărire ţie. Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit; şi în loc de : Mare este numele, ziceau de la Paşti până la Înălţare: Hristos a înviat; iar după aceea: Mare este numele Sfintei Treimi: Doamne Isuse Hristoase, ajută-ne nouă. Şi acestea le făceau aşa. Şi o făcea aceasta fiecare dintre dânşii, unde se întâmpla a fi, până la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. – Iar când au făcut adunarea cea a toată lumea prin nori, pentru Mutarea Doamnei Născătoarei de Dumnezeu, săvârşind cele cuvenite după înmormântarea ei, adică a treia zi, şi făcând mângâiere, şi sculându-se după prânz, şi ridicând după obicei părticica de pâine, care era pusă întru numele lui Hristos, şi zicând: Mare este numele, (o minune străină!) moarta, ca şi cum ar fi fost vie, pe un nor în aer s-a arătat, stând înaintea ei Îngeri luminoşi, zicând: Bucuraţi-vă, că eu cu voi sunt în toate zilele. – Această ştire îmbucurătoare le-a dat-o de la Fiul său; iar Învăţăceii, de minune înspăimântându-se, în loc de: Doamne Isuse Hristoase, au strigat: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă. După aceea mergând la mormânt, şi neaflând preacuratul ei trup, s-au încredinţat cu adevărat că, vie cu trupul, a treia zi, ca şi Fiul ei, din morţi a înviat, şi mutându-se, a trecut la ceruri, împreună cu Hristos împărăţind în vecii vecilor. Amin. ” Iată profunzimea credinţei noastre.
La cele cuvenite rugăciunii prevăzute în Ora a noua, citez: „Cel ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat, Bunule; care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat ca un Dumnezeu: nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna ta; arată iubirea ta de oameni, milostive: primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce te-a născut pe tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel fără nădejde.” Şi alta: „Pe cel ce pentru noi s-a răstignit, veniţi toţi, să-l lăudăm; că pe acesta l-a văzut Maria pe lemn, şi a zis: Deşi suferi răstignire, tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.”
Urmarea Vecerniei se foloseşte, ca mai peste tot locul unde e nevoie de rugăciune, de „Născătoare de Dumnezeu...”, deoarece „Sub îndurarea ta scăpăm Născătoare de Dumnezeu; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru ispite, ci din primejdii ne mântuieşte pe noi, una curată, una binecuvântată.” Folositoare tot la rânduiala Vecerniei se socoteşte a fi „Ceea ce eşti mai cinstită...” Toate dezlegările Vecerniei, de toate zilele, se cer de la Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, „pentru rugăciunile preacuratei Maicii sale.”
Urmarea mesei la cină cuprinde următoarele rugăciuni mariane: „Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare, Dumnezeule, îndură-te de noi, şi ne mântuieşte. Amin.” Alta: „Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, având Pâinea cerească, pe Hristos Dumnezeul nostru, din care tot cel ce mănâncă, nu moare, precum a zis hrănitorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu.” „Darurilor tale fă-ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, trecând cu vederea greşelile noastre, şi dăruind vindecare celor ce cu credinţă primesc binecuvântarea ta, Preacurată.”
Dupăcinarul cel mare uzează de mai multe tropare, rugăciuni mijlocitoare ale Născătoarei, din care citez: „Nădejdea ta cea neînşelătoare, Născătoare de Dumnezeu, având-o, mă voi mântui; întrepunerea ta, Preacurată, câştigând-o, nu mă voi teme. Fugări-voi pe duşmanii mei, şi-i voi înfrânge, îmbrăcându-mă întru singur acoperământul tău, ca într-o platoşă; şi ajutorul tău cel atotputernic cerându-l, strig ţie: Stăpână, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, şi mă ridică din întunecatul somn, spre a ta mărire, cu puterea celui ce s-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.”
„Multe sunt mulţimile greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu; la tine am scăpat, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet, şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru, să-mi dăruiască mie iertare de relele pe care le-am făcut, ceea ce eşti singură binecuvântată.” „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă părăsi, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci însăţi mă sprijineşte, şi mă miluieşte. Toată nădejdea mea întru tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.”
La Urmarea Liturghiei se cântă: „Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pe cea pururea fericită şi preanevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.” Când se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă „De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura: adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat, şi prunc s-a făcut, cel ce este mai înainte de veci, Dumnezeul nostru. Că sânul tău scaun l-a făcut, şi pântecele tău mai larg decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura: mărire ţie.”
La Troparele şi Condacele învierii sunt şi Tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, câte unul pentru fiecare dintre cele opt versuri, astfel:
La vers 1, „Gavriil zicându-ţi ţie, Fecioară: Bucură-te! deodată cu glasul, Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, s-a întrupat, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, că ai purtat pe Făcătorul tău. Mărire celui ce s-a sălăşluit întru tine; mărire celui ce a ieşit din tine; mărire celui ce ne-a slobozit pe noi, prin naşterea ta.”
La vers 2, „Toate tainele tale sunt mai presus de minte, toate preamărite, Născătoare de Dumnezeu: întru curăţie fiind pecetluită, şi întru feciorie păzită, Maică te-ai arătat cu adevărat, născând pe Dumnezeu cel adevărat; pe acela roagă-l, să se mântuiască sufletele noastre.”
La vers 3, „Pe tine, mijlocitoarea mântuirii neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin cruce răbdând patimă, ne-a mântuit din stricăciune, ca un iubitor de oameni.”
La vers 4, „Taina cea din veac ascunsă, şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-se, şi crucea de bunăvoie pentru noi răbdând: prin care înviind pe cel-întâi-zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.”
La vers 5, „Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată; bucură-te, zid şi acoperământ al celor ce aleargă la tine; bucură-te, liman neînviforat, şi neispitită de nuntă; ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul şi Dumnezeul tău: nu înceta a te ruga pentru cei ce cântă, şi se închină naşterii sale.”
La vers 6, „Cel ce ai numit binecuvântată pe Maica ta, venit-ai la patimă cu sfat de bunăvoie, strălucit-ai pe cruce, vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cel ce toate cu înţelepciune le-ai tocmit, mărire ţie.”
La vers 7, „Ceea ce eşti vistieria învierii noastre, pe cei ce întru tine nădăjduiesc, întru tot lăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul greşelilor. Că tu pe cei supuşi păcatului i-ai mântuit, născând mântuirea, ceea ce înainte de naştere ai fost fecioară, şi în naştere fecioară, şi după naştere iarăşi ai rămas fecioară.”
La vers 8, „Cel ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat, Bunule; care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu: nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna ta; arată iubirea ta de oameni, milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, aceea ce te-a născut pe tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, poporul cel fără nădejde.”
Troparele şi Condacele de peste săptămână, astfel glăsuiesc despre Maica Preacurată: „Celei ce a petrecut în biserică în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credinţa şi cu înţelepciunea, şi cu fecioria cea nepătată, Arhistrategul Gavriil i-a adus din cer salutare şi acel: Bucură-te! Bucură-te, binecuvântată, bucură-te, preamărită; Domnul e cu tine.” „Firii dumnezeieşti părtaşi ne-am făcut prin tine, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară: că pe Dumnezeu întrupat l-ai născut nouă; pentru aceasta, după datorie pe tine toţi cu credinţă te mărim.” „A ta întrepunere câştigând, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi scăpând, cu Crucea Fiului tău totdeauna fiind păziţi: după datorie, pe tine toţi cu credinţă te mărim.” „Pe Cuvântul Tatălui, pe Hristos Dumnezeul nostru, din tine întrupat l-am cunoscut, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce eşti una curată, una binecuvântată. Pentru aceasta, neîncetat lăudându-te te mărim.” „Maică sfântă a luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări pe tine cinstindu-te, cu credinţă te mărim.”
Din Troparele Născătoarei de Dumnezeu, care se cântă întreg anul, la Vecernie, la Utrenie după „Dumnezeu este Domnul”, şi la sfârşitul Utreniei voi reda aici următoarele, cu o deosebită încărcătură didactică: „Minunea minunilor, ceea ce eşti plină de dar, întru tine văzând-o, făptura se bucură; că ai conceput mai presus de fire şi ai născut negrăit pe acela, pe care căpeteniile cetelor îngereşti nu-l pot privi; pe acela roagă-l, pentru sufletele noastre.” „Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti în ceruri binecuvântată şi pe pământ preamărită, bucură-te, Mireasă nenuntită.” „Ceea ce fără a fi arsă, ai conceput focul Dumnezeirii, şi fără sămânţă ai născut pe Domnul izvorul vieţii, ceea ce eşti plină de dar Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte din primejdii pe cei ce te măresc pe tine.” „Pe cel fără de mamă în cer, pe pământ, mai presus de minte şi de auz, fără tată l-ai născut; pe acela Născătoare de Dumnezeu, roagă-l pentru sufletele noastre.” „Ceea ce eşti izvorul milostivirii, învredniceşte-ne de bunăvoinţa ta, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, ca totdeauna, puterea ta; că întru tine nădăjduind strigăm ţie: Bucură-te, ca şi oarecând Gavriil, mai marele Voievod al celor fărădetrup.” „De frumuseţea fecioriei tale, şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică îţi voi aduce ţie? Cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit îţi strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.” „Fiecare acolo cu adevărat aleargă, unde se şi mântuieşte; şi care altă scăpare ca aceasta este asemenea ţie, Născătoare de Dumnezeu, care ocroteşti sufletele noastre?” „Ceea ceea ce eşti scăparea şi puterea noastră, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea cea tare a lumii, cu rugăciunile tale acoperă pe robii tăi de toată nevoia, ceea ce singură eşti binecuvântată.” „Proorocii înainte au vestit, Apostolii au învăţat, Mucenicii au mărturisit, şi noi am crezut că tu eşti întru adevăr Născătoare de Dumnezeu; pentru aceasta şi mărim naşterea ta cea negrăită.”
Locul Mariei între toate celelalte făpturi este precizat în următorul tropar: „Pentru că eşti mai presus decât toate făpturile, a te lăuda după vrednicie nepricepându-ne, Născătoare de Dumnezeu în dar te rugăm: miluieşte-ne pe noi.” Alte tropare, numite pe zile ale săptămânii, seara şi dimineaţa, sunt: „Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem, strigând întru pocăinţă dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută îndurându-te de noi; grăbeşte, că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că numai pe tine nădejde te-am câştigat.” „Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând: Tu eşti rugul fără ardere, întru care Moise a văzut, ca o flacără, focul Dumnezeirii.” „Fecioară cu totul nepătată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a pătruns preasfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe care, binecuvântată, nu înceta a-l ruga, să ne dăruiască iertare de greşeli.” „Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând,: Tu eşti muntele, din carele negrăit s-a tăiat piatra, şi porţile iadului le-a frânt.” „Cu îngerii cele cereşti, cu oamenii cele de pe pământ, în glas de bucurie, Născătoare de Dumnezeu, le strigăm către tine: Bucură-te, uşă mai largă decât cerurile; bucură-te singura mântuire a pământenilor; bucură-te, curată plină de dar, care ai născut pe Dumnezeu cel întrupat.” „Cel ce din Fecioară ai răsărit lumii, Hristoase Dumnezeule, fii ai luminii printr-însa ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.”
„Grabnicul tău acoperământ şi ajutorul şi mila arată-le spre robii tăi, şi valurile gândurilor celor deşarte le alină, Preacurată. Şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu, că ştiu Fecioară, că poţi, câte le voieşti.” „Maică preasfântă a lui Dumnezeu, ceea ce eşti zidul creştinilor, mântuieşte poporul tău, după obicei, care îţi strigă ţie cu dinadinsul: Stai împotrivă spurcatelor şi trufaşelor noastre cugete, ca să-ţi strigăm ţie: Bucură-te, pururea Fecioară.” „Cu Crucea Fiului tău, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, toată înşelăciunea idolilor s-a surpat, şi tăria diavolilor s-a călcat; pentru aceasta, credincioşii după datorie, pururea te lăudăm şi bine te cuvântăm, şi Nascătoare de Dumnezeu cu adevărat mărturisindu-te, te mărim.” „Taina cea minunată a Fecioarei lumii s-a arătat mântuire; că dintr-însa te-ai născut fără sămânţă. Şi cu trup te-ai arătat fără stricăciune, bucuria tuturor, Doamne, mărire ţie.”
„Început al mântuirii s-a făcut cuvântul lui Gavriil către Fecioara; că a auzit acel: Bucură-te! Şi nu a fugit de închinăciune, nu s-a îndoit ca Sara în cort, ci aşa a zis: Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău.” „Cuvânt de Arhanghel ai primit, şi scaun de Heruvimi te-ai arătat, şi în braţele tale, Născătoare de Dunmezeu, ai purtat nădejdea sufletelor noastre.” „Nădejde bună a lumii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a ta singură şi puternică mijlocire o cerem: Îndură-te de poporul cel fără ajutor, şi roagă pe milostivul Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre de toată ameninţarea, ceea ce eşti singură binecuvântată.” „Nimeni din cei ce aleargă la tine, nu iese de la tine ruşinat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci cere harul, şi primeşte dăruirea, spre folosul cererii.” „De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, cel ce de bună voie s-a pironit pe cruce, şi a înviat din morţi, pe Hristos, Dumnezeul nostru, să se mântuiască sufletele noastre.” „Pe cel ce mai înainte de veci din Tatăl fără mamă s-a născut, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în anii cei mai de pe urmă, întrupat din curatele tale sângiuiri fără bărbat l-ai născut, Născătoare de Dumnezeu; pe acela roagă-l, să ni se dăruiască nouă iertare de păcate, mai înainte de sfârşit. ”
„Sfântă Stăpână, curată Maică a Dumnezeului nostru, ceea ce negrăit ai născut pe Făcătorul tuturor, roagă-te, împreună cu Sfinţii Apostoli, totdeauna bunătăţii lui, ca să ne scape de patimi, şi să ne dea iertare de păcate.” „De mari daruri, curată, Fecioară Maică cinstită a lui Dumnezeu, te-ai învrednicit: că ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.” „Mai înainte a spus Ghedeon conceperea, şi a tâlcuit David naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu: că s-a coborât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit fără sămânţă, pământule sfânt, mântuirea lumii: pe Hristos Dumnezeu, ceea ce eşti plină de dar.” „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară neîntinată, pe Fiul tău roagă-l, împreună cu puterile cele de sus, iertare de păcate mai înainte de sfârşit să ne dăruiască, celor ce cu credinţă te preamărim.” „Întrecut-ai Puterile cerurilor, că biserică dumnezeiască te-ai arătat, binecuvântată născătoare de Dumnezeu: ca ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.” „Păzeşte în pace, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, viaţa noastră, a celor ce strigăm către tine: Milostive Doamne, mărire ţie.” „Pe Cristos Dumnezeu, cel ce s-a răstignit pentru noi, şi a stricat puterea morţii, neîncetat roagă-l Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.” „Scapă-ne, Născătoare de Dumnezeu, de păcatele ce ne copleşesc, că altă nădejde credincioşii nu avem, numai pe tine, şi pe Dumnezeu cel ce s-a întrupat din tine.”
„Rodul pântecelui tău, Preacurată, este împlinirea proorocilor şi a legii; pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru cunoştinţă lăudându-te, te mărim.” „Rodul pântecelui tău, dumnezeiasca Mireasă, oamenilor aducator de mântuire s-a arătat; pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cu cugetul şi cu limba lăudându-te, credincioşii te mărim.” „Bucură-te, ceea ce ai cuprins în pântecele tău pe cel necuprins de ceruri; bucură-te, Fecioară, vestirea Proorocilor, prin care a strălucit Emanuel; bucură-te, Maica lui Hristos Dumnezeu.” „Bucură-te, ceea ce prin înger ai primit bucuria lumii; bucură-te, ceea ce ai născut pe Făcătorul şi Domnul tău; bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu.” „Bucură-te, uşa Împăratului gloriei, prin care singur a trecut cel Preaînalt, şi pe tine singură pecetluită te-a păzit, spre mântuirea sufletelor noastre.”
„Întărirea cea neclintită a credinţei, şi preţiosul dar al sufletelor noastre, pe Născătoarea de Dumnezeu cu cântări să o mărim, noi credincioşii: Bucură-te, ceea ce piatra vieţii în pântecele tău ai cuprins-o bucură-te, nădejdea marginilor, sprijinitoarea celor întristaţi, bucură-te Mireasă nenuntită.” „Fecioară preacurată, mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, inima cea de Mamă mişcând-o către Fiuş şi Dumnezeul nostru.” „Pe Mieluşelul şi Păstorul, şi Mântuitorul lumii pe cruce văzându-l ceea ce l-a născut, a zis lăcrimând: Lumea se bucură luând răscumpărare, iar inima mea arde văzând răstignirea ta, care pentru toţi o suferi, Fiule şi Dumnezeule al meu.” „Uşă înţelegătoare a vieţii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce aleargă la tine cu credinţă, scapă-i din nevoi, ca să preamărim preasfântă naşterea ta, spre mântuirea sufletelor noastre.”
Ca o rugăciune de încheiere, deşi poate fi şi de început, putând fi socotită utilă oriunde, oricui, spre mântuire, ceea ce este de cea mai mare importanţă pentru om, vom cita aici următoarea, din partea de sfârşit a Troparelor Născătoarei de Dumnezeu: „Cel ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat, Bunule; care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu: nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna ta; arată iubirea ta de oameni, milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce te-a născut pe tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, poporul cel fără nădejde.” Vom închide cartea doar pentru a deschide-o, iarăşi şi iarăşi, mereu deschisă spre mântuirea noastră. Să ne rugăm continuu!
ÎNCHEIERE
Inevitabil din legătura Mamă-Fiu, sau Fiu-Mamă, cum vrem să o abordăm, deoarece din ambele sensuri este vorba de Facere dumnezeiască, mai înainte de naşterea mai presus de fire chiar, ia fiinţă o împreună cântare a lor, de nedespărţit, de la Cer spre pământ, iar apoi de pe pământ la Cer, de unde, în continuare, iarăşi mijlocind, ca Sfântă Familie, celor de pe pământ, acum şi pururea şi în vecii vecilor, din acelaşi Cer originar.
Ceea ce rezultă din textele citate, ne mai fiind nevoie de o înşiruire a lor, este o întreagă onomastică, o lungă listă de numiri, date atât Maicii Sfinte cât şi Fiului dumnezeiesc, din a căror înţeles se ivesc o serie întreagă de însuşiri şi caracteristici reprezentative celor împreună prăznuiţi, care foarte frumos se regăsesc în rugăciunile şi troparele cântate din Orologhion, toate la un loc dându-ne o imagine completă mariologică şi cristologică, astfel îmbinate cum altele mai frumos doar cerurile ştiu cânta. Aş îndrăzni a spune că cea mai de folos teorie a celor ce vor să pătrundă aceste mistere suprafireşti, este participarea personală la practica liturgică, având astfel alăturate scopului învăţăceilor un adevărat izvor de frumuseţi şi binefaceri spirituale prin prezenţa lor in Cristo şi în Mariologie, dezăvorâte aici în toată splendoarea.
În Orologhion, de la rugăciunile după ce te scoli din somn, cele de la Miezunopter, Urmarea Utreniei şi a Orelor, Urmarea Mesei şi a Vecerniei, precum şi a Mesei de cină, Dupăcinarul cel mare, Urmarea Liturghiei, Troparele şi Condacele, în toate „cu cugetul şi cu limba lăudând-o”, aflăm necesară prezenţa salvifică a Sfintei Fecioare, scăparea noastră către Fiul şi Tatăl prin Spiritul Sfânt, în fiecare moment şi zi a anului, a vieţii noastre, cu îndrumări de abordare din Triod, Penticostar, sau Mineiul pe anul întreg, luni şi zile... Laudele continuă cu Psalmii aleşi şi Pripelele care se cântă după Psalmii 134 şi 135 la Praznicele împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi la Sfinţii care au Polieleu; apoi cele nouă cântări, dintre care Cântarea a IX-a este Cântarea Născătoarei de Dumnezeu, cărora în ordinea Orologhionului se cuprind mai departe Catavasiile, între care mariane sunt Catavasiile de la Bunavestire şi alte sărbători ale Născătoarei, în nouă cântări. Alte Catavasii, tot în nouă cântări, sunt cele de la Adormirea Născătoarei. Din Laude fac parte şi continuarea din Orologhion cu Antifoanele de la Liturghie, fie ale Mineiului, Triodului sau Penticostarului, ca şi Rânduiala rugăciunii Acatistului şi Canonul de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu – Paraclisul.
În chiar Canonul de rugăciune către Domnul nostru Isus Hristos evidenţa necesităţii împreună-rugăciunii către Fiu-Maică este relevantă celor spuse de noi care sunt susţinute şi de cele din Canonul de rugăciune către Îngerul păzitor al vieţii omului, la fel împletit cu rugăciuni mariane şi către Domnul Isus Hristos, precum la fel, împreună, sunt folosite şi în Rânduiala Mărturisirii şi a Sfintei Cuminecări, cât şi în toate Dezlegările, fie ele de la Vecernie, Utrenie, Liturghie, de la Sărbătorile dumnezeieşti sau ale Născătoarei de Dumnezeu. Orologhionul este de aceea o sfântă şi bună carte nu numai teologilor dar şi tuturor celor însetaţi de mântuire prin fierbinte rugăciune. Noi o facem aceasta chiar şi lucrând, prin însuşi mărturia acestui seminar.
A nu te mai ruga înseamnă să te înstrăinezi de Dumnezeu, Izvorul unic al oricărui bine... Rugăciunile bine făcute sunt bine primite de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Sfinţii mijlocitori, şi aduc roade... Să nu încetăm să ne rugăm[11]!
ABREVIERI
cf. – conform
Drd. – Doctorand
Ed. – Editura
Ex – Exod
Lect. – Lector
Lc – Luca
Num – Numeri
p. – pagina
Pr. – Preot
Sof – Sofonia
2Sam – 2Samuel
BIBLIOGRAFIE
· ***BIBLIA de la Blaj, 1795, Ediţie jubiliară, cu binecuvântarea ÎPS Lucian Mureşan mitropolitul Bisericii Române Unite, Roma, 2000. Ediţie realizată sub înaltul patronaj al P.S. Virgil Bercea, episcopul Eparhiei Române Unite de Oradea şi sub egida ştiinţifică a Academiei Române, Institutul de Istorie Cluj Napoca, director Camil Mureşan.
· ***Noul Testament, tradus şi adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, Ediţia a patra, Éditions du dialogue, Société d’édition internationales, Paris, 1992.
· Orologhion, Ed. a V-a, cu binecuvântarea Excelenţei Sale Înaltpreasfinţitului Domn Dr. Vasile Suciu Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, MDCCCXXXIV. Reeditare sub grija călugărilor Ordinului Sf. Vasile cel Mare, Cluj Napoca, 2005. Tipărirea şi legarea la Tipografia Surorilor Lauretane, Varşovia, Polonia, cu binecuvântarea PSS Florentin, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla.
· Carte de rugăciuni, Apărută cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înaltpreasfinţiei Sale Lucian, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj şi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2003.
[10] Orologhion, Ed. a V-a, cu binecuvântarea Excelenţei Sale Înaltpreasfinţitului Domn Dr. Vasile Suciu Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, MDCCCXXXIV. Reeditare sub grija călugărilor Ordinului Sf. Vasile cel Mare, Cluj Napoca, 2005. Tipărirea şi legarea la Tipografia Surorilor Lauretane, Varşovia, Polonia, cu binecuvântarea PSS Florentin, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla.
[11] Carte de rugăciuni, Apărută cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înaltpreasfinţiei Sale Lucian, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj şi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2003. Îndemnuri din Cuvânt înainte, p.12.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu