fiindcă-mi pasă

Gândurile sale grânoase de iubire au fost remarcate în recenzii elogioase de către poetul Ion Mărgineanu în pagina culturală a ziarului Informaţia de Alba şi de către subsemnatul în prestigioasa revistă a Uniunii Scriitorilor Discobolul din Alba Iulia.

Cu acest al treilea volum este evidentă la poetul Mihai Târnăveanu o şi mai accentuată aplecare meditativă asupra aspectelor vieţii contemporane, multe dintre acestea într-un dezacord evident cu „căile fericirii creştine”. Versurile cuprind o polemică implicită cu cei stăpâniţi de lăcomie, cu cei robiţi de pântece, cu cei însetaţi de avere.

Cu unduirea nostalgică a copilăriei care încununează uneori poemul, copilărie din care au rămas coordonatele unei vieţi morale pe care poetul o întăreşte prin citirea şi trăirea spirituală a înţelepciunii creştine, a Cuvântului Vieţii, poezia lui are rezonanţa unor versete biblice. Alternând versul clasic, mai rar folosit, cu versul de notaţie într-o înşiruire aparent prozaică, dar care sugerează însuşi prozaismul vieţii, şi în care gândul se exprimă într-un mod mai firesc, Mihai Târnăveanu se află de la un volum la altul într-un progres evident mai ales în aprofundarea meditaţiei lirice, încercând în poezie şi cuvinte neobişnuite, dar cu sonorităţi şi sugestii poetice (precum acest titlu: Descumpene) convins fiind că poetul nu poate şi nu trebuie să tacă, ci să înmulţească talantul primit, prin dorinţa lui sinceră de ridicare spirituală a semenilor. Aşa cum mărturiseşte sincer şi patetic în finalul artei poetice, La sufleteasca viaţă:

„Şi spun scriind acestea toate

fiindcă-mi pasă

că şi nebunul are minte

doar judecata-i e redusă

te laşi/nu te laşi fire omenească

jalnico(!) tu trebuieşti condusă

la urmă când te-i socoti să intri

să nu te afle pe nepusă masă”.

Prof. univ. dr. Ion Buzaşi