sâmbătă, 16 februarie 2008

AM BĂGAT DE SEAMĂ...

Am băgat de seamă, încântat, că prietenii

nu m-au uitat, mă rog pentru ei la vecernii,

în dimineţi, în miez de noapte: Domnul fie lăudat!

Desparte-i, Doamne, de orice păcat!


Poate iubirea-au călcat, e grabnică viaţa în sine,

au fi trecut ca vântul pe lângă, prin Tine,

prea puţin sau deloc, zăpăciţi, ei nu s-au închinat

Făcătorului ce i-a scobit odată din tină, de jos i-a luat.


Dimineaţa-i devreme, seara-i târziu, la amiaz...

e cald, sau rece , e pustiu. Te ştie doar întârziatul în extaz.

Te află-n văgăună sufletul când neatent în insuficienţă se prăvale,

Te află ochi loviţi, răniţi în colţuroase suişuri inerente pe cale.


Eşti prea bun, Doamne, pentru păcătoşii de noi, Tu singur o şti!

Eşti prea bun atuncea când în inimi ne vii

descorsetezi strânse în crude curele uscate mărgele,

lacrimi de doruri, artefacte rostogolite, rechemate din stele.


Am mai băgat de seamă cum, prietenii mei,

în marea lor sete-s plini de întrebări de nu ştiu de ei,

şi nu ştiu cum se face că toate se rânduie ce cer!

Prea bun eşti Tu, Doamne, în cele cu prisos ce singure se-ofer!


Mai ridică-ne, odată, Tată(!), ca oarecând din halda de bruşi,

O dată, şi-nc-o dată, aserviţi mişeleşte pământului duşi,

Ce frig e-n frigiderul cu conserve de stem!

Ce cald e la Tine(!) ai cui, noi, recunoaştem, suntem...


Bucerdea Grânoasă,

16 Februarie 2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu