MUTAŢII

Redus la rotundul de masă a tăcerii

Ce umbră mai ţinea odată cela nuc!

Îi latră câinii nerodirea, sărmanul eunuc,

Furat de trup e-un gol, el - miezul simfoniei serii.

Pe unde-am ştiut bordeie, case cu acoperiş de paie,

Legate de glie ca-ntr-a faptului stare,

Se duce-a Dachiei demult mămăligare

Stau martore castele, sfidătoare viloaie.

Frăgarul sub care căldarea fierbea,

Mai bate încă cioc-coc la ferestre

Cu seva lui mai urcă încă zestre

Ne vine veste de dincol... de colea.

Întinerit din noaptea cruntă ies

Se înfirip lumini sforţând hotare

Întunericul încet-încet dispare

La viaţă nouă evul stângaci a purces.

Târgu Mureş,

06 Februarie 2008.