Redus la rotundul de masă a tăcerii
Ce umbră mai ţinea odată cela nuc!
Îi latră câinii nerodirea, sărmanul eunuc,
Furat de trup e-un gol, el - miezul simfoniei serii.
Pe unde-am ştiut bordeie, case cu acoperiş de paie,
Legate de glie ca-ntr-a faptului stare,
Se duce-a Dachiei demult mămăligare
Stau martore castele, sfidătoare viloaie.
Frăgarul sub care căldarea fierbea,
Mai bate încă cioc-coc la ferestre
Cu seva lui mai urcă încă zestre
Ne vine veste de dincol... de colea.
Întinerit din noaptea cruntă ies
Se înfirip lumini sforţând hotare
Întunericul încet-încet dispare
La viaţă nouă evul stângaci a purces.
Târgu Mureş,
06 Februarie 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu