Aud şi păsările, uneori,
neştire vers, poate cântând,
certându-se, că n-are cin-să ştie
zarva plăcută din culori
prin iarbă încâlcindu-se
o-ntreagă zi ce pare toată zori.
Alipit pământului încins
se aureşte fânul cugetând:
orice prezent, la vremea ei va trece-l coasă,
la darea de seamă-i neînvins
plus-minus scânteierile îşi varsă
părintele ce cu copii s-a stins.
Cu-n nor în coic pe cuibul din frământ
la fixul punct picior de tobogan
se-ntoarce rândunica an de an
toată alb-negru din roşu gât cânt
şi dă să cadă-n rupt picaj
pe-aceiaşi pace a revolutului pământ.
Coşlariu,
18, 19 Mai 2008.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu