marți, 20 mai 2008

AUD, UNEORI



Aud şi păsările, uneori,

neştire vers, poate cântând,

certându-se, că n-are cin-să ştie

zarva plăcută din culori

prin iarbă încâlcindu-se

o-ntreagă zi ce pare toată zori.


Alipit pământului încins

se aureşte fânul cugetând:

orice prezent, la vremea ei va trece-l coasă,

la darea de seamă-i neînvins

plus-minus scânteierile îşi varsă

părintele ce cu copii s-a stins.


Cu-n nor în coic pe cuibul din frământ

la fixul punct picior de tobogan

se-ntoarce rândunica an de an

toată alb-negru din roşu gât cânt

şi dă să cadă-n rupt picaj

pe-aceiaşi pace a revolutului pământ.

Coşlariu,

18, 19 Mai 2008.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu