Sate-n care am prins de veste
Întâi şi-ntâi că am dureri
Îmi unse toatele aceste
Stăpânitorul atotbunelor puteri
Mititel m-am pomenit în tine sate
Scâncind luat în braţe cu alint
De-atunci nevoi aveam de spaţii late
Fără astâmpăr viu argint
Mărunt de tot hopa Mitic
Pretutindeni eram totodată aici
Frică n-aveam nici un pic
Resentimente tot atâtea nici
Senin îmi asumam şi câte-o pleasnă
Ştiam că o-ncasez pe merit
Le întrecea pe toate o haznă…
O am şi-acu întors din hoinărit
De leac cu toate aceste-s uns
Nici o durere mai poate-mă abate
Cât nesaţul de-o pace-s pătruns
De sine-ţi şi de-mprejurime sate.
Coşlariu,
03 Februarie 2010.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu