PACEA TUTUROR

Tu, Doamne, florile imparţiale le-ai înduplecat

Să-mi stea alături zâmbet pe petale însutit

În grabnic timp ce-l însuţi ai întemeiat.

Cu tine şi cocoşii-s mai bărbaţi

Cântau unii-n neştire peste lumea sat

Din pinteni până-n creastă înfocaţi.

Noi, slabi de noi grăbeam…; însă cocoşii,

Nu grăbeau, acelaşi ţineau ritm

Precum îl bine ştim că ne-nvăţară moşii.

O, bunii noşti, ce ne-nvăţarăţi tihna, străbunilor trudiţi,

Promisiunea mea-i către plecaţii dintre noi ai noştri,

Peren un braţ de trandafiri cărămiziu înmuguriţi.

Bucerdea Grânoasă,

07 Februarie 2010.