duminică, 2 martie 2008

VEI CULEGE CEEA CE SEMENI



APARENT, SIMPLE ÎNTÂMPLĂRI...

Cred că nu există zi, de la Bunul, în care să nu ne confruntăm cu situaţii ce ne revoltă, ne fac să ne enervăm şi..., cam atât. Nu spun un lucru nou. La această oră situaţia moralităţii, în România, a scăpat de sub orice logică a bunului simţ. Bunul simţ, elementar şi ancestral, a devenit desuet, demodat, anihilat. Spuneam, mai de mult, că riscăm să ridicăm anormalul la rang de normalitate, orice fapt inuman dacă ajunge să se petreacă zilnic riscă să cadă în desuet şi să nu mai prezinte nici o urmă de impresionare a spectatorului involuntar. Spusele mele sunt demonstrate de celebrele jurnale T.V. de la ora 17, pline de crime, violuri, incendii, furturi. Dacă până mai ieri ştirile de genul acesta ne ridicau părul în cap, astăzi e posibil să consumăm un hamburger şi să bem o Cola la ora difuzării lor!

Zilele trecute am asistat la o scenă ce venea să-mi confirme cele de mai sus. Într-un autobuz de transport local, trei tineri ascultau manele cu volumul la maximum şi vociferau pe acelaşi nivel, abordând un limbaj trivial, fără să se sinchisească de cei din jurul lor. Evident că am intervenit, calm, poate că şi statura mea impune respect, şi le-am cerut să termine cu manifestările lor care îi agasa şi pe ceilalţi. Băieţii s-au conformat, cu o oarecare nemulţumire, iar la prima staţie au coborât. Câteva doamne mi-au mulţumit şi şi-au manifestat aprobarea, criticând vehement apucăturile tinerilor..., deşi până la intervenţia mea nu avuseseră nimic de obiectat. Ce vreau să spun, cred că sunt foarte multe lucruri şi stări de fapt cu care nu suntem de acord, dar, de cele mai multe ori ne reprimăm cea mai mică urmă de implicare, habar n-am de ce!, poate dorinţa de a evita o confruntare, poate frica de a fi considerat retrograd, demodat, poate frica de represalii din partea celor scăpaţi prea devreme de acasă..., toate scenariile sunt posibile. Numai că, şi aici va trebui să înţelegem şi să facem ceva până nu este prea târziu, dacă atitudinea noastră nu se va schimba, dacă avalanşa de comportamente sfidătoare nu va întâlni nici o stavilă, vom ajunge să trăim într-o lume pe care va trebui să o acceptăm ca reultat al neimplicării noastre.

Românul, ăla nealterat de democraţia originală, spune: „ Cine seamănă vânt, culege furtună! ”, noi am dezlegat câinii din lanţ, după mulţi ani de legare, şi nu ne mai interesează pe unde aleargă ca apucaţii, călcând teritorii şi tradiţie şi liniştea vecinilor. Păcat, în numele unei libertăţi absolute, de fapt al libertinajului vopsit democratic, câinii diavolului răcnesc din toţi bojocii împotriva oricărei forme de educaţie, minima moralia, socială, creştină, umană, iar cei neiniţiaţi îi aprobă, văzând în aceştia pe cei care le aduc binele, confortul, bogăţia... Restul comentariilor nu sunt decât inutilităţi savante.

Într-o lume în care Creatorul şi legile sale sunt negate, vor trebui înlocuite cu altceva. Ordinea perfectă cu dezordinea perfectă, spaţiul personal cu spaţiul impersonal. Ne dorim aceasta?
Am încercat să propun doar un scenariu. Mă tem, însă, privind la evoluţia stărilor de fapt, că scenariul tinde să devină realitate şi asta din cauza imobilităţii noastre. Trăim zile în care rugăciunea către Dumnezeu nu mai este suficientă, iubirea de aproapele, chiar susţinută cu rugăciune aprinsă, nu-ţi poate oferi decât ideea de mântuire proprie, ori aici, să mă ierte Bunul, e puţin egoism.

Dacă tot cunoşti şi Domnul ţi-a dat harul acesta, măcar pune mâna şi arată drumul celor rătăciţi, nu e suficient doar să te rogi dacă vrei rezultate concrete. Şi la urma urmei noi suntem păcătoşii păcătoşilor, robii momentului, ai clipei. Dumnezeu a creat lumea, oamenii. Însă îngrijirea lucrării lui, curăţirea grădinii sale, ne revine nouă. Nu putem să stăm cu mătura-n mână aşteptând ca El să facă ce trebuie să facem noi! Aşa că, spor la treaba! Doamne ajută!


Publicat de către Viorel Cretu pe Site al scriitorului Mihai Târnăveanu la 02 martie 2008 09:39


NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLARE!

Dragă domnule Viorel Creţu, nu demult având onoarea de a vă avea redactor şef la periodicul Dialog Sindical – Braşov, unde activam ca redactor regional, mă bucur să vă am , măcar cu scrisul, din nou prin preajmă.

Ce mică e ţărişoara asta, cu mijloacele lumii moderne, de altfel mare fiind, dumneavoastră evoluând pe extrema ei estică dobrogeană, iar eu în cea centrală transilvană. Important este ca, fiecare la locul nostru, să ne facem datoria.

Datoria noastră sunt poruncile Domnului! Să spargem toate pungile (auto)vidate unde nu poate pătrunde Cuvântul Său cu poruncile Sale.

Ce nu este cu putinţă la Dumnezeu? Dar El, în marea Sa bunătate ne lasă libertatea de a alege. Să alegem primind Cuvântul Său în inimi!

Rezultate concrete vrei? Are rugăciunea mai multă concreteţe în rezultatele ei decât credem noi că ar avea, că n-ar avea... Ce vrei mai mult că nu se distruge cu totul lumea aceasta ca o tensiune a atât de multei răutăţi? Ca odinioară, pentru nişte rugători, chiar numai câţiva, considerându-i drepţi, Dumnezeu lasă fiinţarea lumii neatinsă.

Tot mai mult cuprinşi de euroextinderi să ne păstrăm aerul nostru de răsăriteni cu profunzimile credinţei strămoşeşti şi apostoleşti! Să nu avem de-a face cu alte zeităţi contemporane plăsmuiri ale pântecelui orbit de atâta lăcomie.

Necredinţa nu este treaba noastră decât în ideea că trebuie să atragem şi pe aceşti fraţi ai noştri ignoranţi la cunoştinţa cea neapropiată, deoarece Dumnezeu ne va cerceta şi pe noi ca şi pe ei. Deie Domnul să fim găsiţi fără pată! Imacularea va fi pe măsura faptelor noastre. Să facem deci tot lucrul bun, ferindu-ne de rele, după didactica Bisericii!

Să te bucuri de pacea pe care ţi-o dă ortodoxia precum mă bucur eu de pacea greco-catolicismului şi ţelul nostru să fie mântuirea individuală şi ca popor într-o Biserică UNA cum a poruncit Domnul Hristos.

Amin, Frate Viorele!

P.S. Am hotărât unilateral, dacă ai ceva împotrivă să-mi spui, să ridic la rang de articol ceea ce tu în modestia ta ai postat la un subsol ca şi comentariu. Am ţinut de asemenea să răspund amabilităţii de a-mi scrie şi, cum nu mi te adresai doar mie, am zis că e dreptul lor să primească scrisul tău, al acelora care se vor simţi ca destinatari.

Aştept şi alte semne de viaţă de la tine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu