duminică, 2 martie 2008

8 MARTIE, CU ANTICIPAŢIE


GÂNDURI DE 8 MARTIE


(REFLECŢII PENTRU BĂIATUL MEU)


Îmbrăcând o haină, femeia îşi pune în evidenţă nu doar frumuseţea, ci şi inteligenţa. Mai regină decât floarea - doar femeia poate fi, dar vezi, fiule, frumuseţea unei femei nu stă în veşmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură... Frumuseţea unei femei stă în ochii ei. Aceasta este poarta către inima ei - locul unde se adăposteşte dragostea. Şi adesea lacrimile sunt cele prin care poţi să-i zăreşti inima... Lacrima este modul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, iubirea, singurătatea, deznădejdea şi mândria. Femeia este cu adevărat uimitoare.

Când spui femeie spui frumuseţe, dar există două feluri de frumuseţe, fiule. Este o frumuseţe pe care Dumnezeu o dă la naştere şi care se vestejeşte ca o floare. Şi este o frumuseţe pe care Dumnezeu o dăruieşte când prin harul Său oamenii sunt născuţi din nou. Acest fel de frumuseţe nu dispare niciodată ci înfloreşte în eternitate. Frumuseţea interioară a unei femei este aproape întotdeauna dependentă de relaţia ei cu Dumnezeu. Cu o ultimă deschidere, creaţia ajunge la capăt nu cu bărbatul, ci cu femeia. Ea reprezintă ultima trăsătură de condei a lui Dumnezeu. Femeia este cununa creaţiei - cea mai complicată şi mai fascinantă creatură de pe pământ, care are de jucat un rol crucial, de îndeplinit un destin nu doar al ei.
Ce învăţăm din existenţa femeii? Dumnezeu a vrut să ne dezvăluie ceva despre El Însuşi şi, ca rezultat al acestei intenţii, ne-a dăruit-o pe femeie. Când eşti lângă o femeie, întreabă-te, fiule: ce mă învaţă ea despre Dumnezeu şi vei vedea cum ţi se descuie zăvoarele minunilor dinaintea ta. Capacitatea impresionantă şi aspiraţia femeii către stabilirea de relaţii personale reprezintă replica umană a puterii şi voinţei nemăsurate a lui Dumnezeu de a stabili relaţii personale.
Indiferent care sunt celelalte trăsături ale feminităţii, ele pornesc de la fundamentul frumuseţii şi vorbesc despre profunzime, mister şi complexitate. Orice femeie poate să dezvăluie frumuseţe. Orice femeie, fiule. Pentru că poartă chipul lui Dumnezeu... Frumuseţea este esenţa care i-a fost dată fiecărei femei la creaţie.

Femeia cu adevărat frumoasă este aceea ale cărei adâncuri sufleteşti sunt liniştite, aceea care crede cu tărie în Dumnezeu, deoarece s-a convins că este demn de toată încrederea. Ea emană o senzaţie de calm, odihnitoare, îmbiindu-i pe toţi cei din jurul ei la odihnă. Făptura ei grăieşte despre linişte şi pace; ştie că trăim într-o lume mereu pe picior de război, că avem un duşman neobosit şi că ne aventurăm printr-o lume căzută. Dar ştie la fel de bine că, mulţumită lui Dumnezeu, totul este bine şi va fi bine. O femeie de toată frumuseţea va da altora harul de a fi şi spaţiul pentru a deveni cei ce sunt.

Inima unei femei este cea care face lumea să se învârtă în mod conştient. Femeile aduc bucurie, speranţă şi iubire. Sunt pline de compasiune şi au idealuri şi îşi susţin moral prietenii şi familia. Femeile au lucruri esenţiale de spus şi totul de oferit. Scopul familiei creştine este spiritualizarea progresivă cu ajutorul celuilalt şi exersarea virtuţilor creştine ("iubeşte pe aproapele tău" - cine este mai aproape ca soţia/soţul ?) Dar a te iubi doar pe tine şi pe aproapele tău nu este suficient. Neiubirea de Dumnezeu este neiertătoare dacă nu suferă o întoarcere cu toată fiinţa spre scopul veşnic pentru care am fost creaţi. În sensul cel mai propriu „hula împotriva Duhului Sfânt” este starea de împietrire a inimii, de refuz a iubirii divine, de închidere (opacitate) la lucrarea harului. Este păcatul diavolului, care respinge pe Dumnezeu (Izvorul vieţii) şi se instituie el în propriul său izvor. Este, dacă vrei, fiule, păcatul autonomiei creaturii faţă de Creator. Diavolul nu s-a mulţumit să săvârşească doar el acest păcat, dar a amăgit şi pe oameni, fiule („Veţi fi ca Dumnezeu”, le zise ademenindu-i).
Este păcat pentru că nu corespunde realităţii. Fericirea creaturii stă în realizarea comuniunii prin har cu Creatorul său, care ne vrea întotdeauna aproape. De nimic nu se bucură Domnul ca de întoarcerea rătăcitului, iar femeia, fiule, are un rol deosebit în aceasta. A vorbi în termeni de superior-inferior unei femei este greşit, fiule. Bărbatul şi femeia sunt complementari. În materie de sfinţenie nu este nici un fel de deosebire între sexe. Mai mult, cel mai sfânt om este o femeie numită Miriam, Maria - Maica Domnului. Deci există „egalitate de şanse” între sexe pentru intrarea în rai. Şi-apoi în Împărăţia lui Dumnezeu nu mai sunt bărbaţi şi femei ci toţi vor fi ca îngerii. Creştinismul a restabilit demnitatea femeii. Femeia provine din coasta bărbatului.
Nu din picioare, ca să atingă pământul; nu din cap, pentru a fi superioară; ci din tine, fiule, pentru a-ţi fi egală. ....Din braţe, ca să fie protejată .... Şi din inimă, fiule, ca să fie iubită.

Astăzi sărbătorim Ziua Femeii.
Este un bun moment să ne aducem aminte că nu am fi fost nimic fără fiinţele care ne-au dat viaţă. Sensibilităţii feminine nimic nu-i este mai potrivit decât un gând bun exprimat printr-o floare, iar tu să nu uiţi toate astea, fiule, căci
cine poate înţelege o femeie, poate înţelege aproape orice.
La mulţi ani,
Doamnelor
şi
Domnişoarelor!


MIHAI C. SZILAGY/TÂRNĂVEANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu