joi, 6 martie 2008

PICURÂND ISPRAVA SILABEI


Răsare rima uneori mai greu...

A doua, a treia zi de căutare,

O breşă sparge mică o geană de zare

Cât un soare-i aflată de sufletul meu.


Înrudită muzica lor una cu alta

Valuri pereche-şi demonstrează stima

Cu cât mai mult transpir se înfloreşte rima

Valsează peşti şi nuferi aştern balta.


Atenta cruţare beneficiu nepoluării

Se fereşte cu trudă să deverse orice:

Curăţenia, scandează versul ferice,

Mamă este tihnei, părinte luminării.


Cu aste sentinţe măreaţă ispravă

Sfârşit cu sfârşit aceiaşi silabă

Împletesc cunună peste plinul de treabă

Minunat împodobesc a poeziei dumbravă.


Mă drege..., recunoaşte şi tu că te unge.

Pătrunzătoare o artă poetică provoacă la vis

Oricât de închistat în defensivă fiind închis

Peste căzut a castelului pod la suflet ajunge.

Coşlariu,

29 Februarie 2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu