Un maestru blăjean al penelului – HOREA CUCERZAN

HOREA CUCERZAN

La împlinirea celor 70 de ani de viaţă, pictorului blăjean Horea Cucerzan, sâmbată 9 august 2008, în sala mare a Primăriei Municipiului Blaj i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al Blajului, având totodată loc şi lansarea albumului omagial „CUCERZAN”, retrospectivă a întregii opere a mestrului, un album care merită vizualizat şi savurat în toată splendoarea lui.

De-a lungul timpului a avut o activitate profesională prestigioasă materializată prin:

- participarea la 18 expoziţii personale în ţară;

- participarea la 21 de expoziţii personale în străinătate (Italia, Franţa, Germania, Austria…);

- 13 expoziţii de grup în ţară şi străinătate (Belgia, Suedia, Italia şi Serbia);

- participări la 19 tabere de creaţie (Valea Doftanei, Blaj, Bechet, Italia, Ungaria);

- călătorii de studii şi documentare (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda şi SUA);

- prezenţa cu lucrări de artă în colecţii de stat şi particulare din peste 16 ţări;

- lucrări de artă monumentală (Staţiunea Venus, Palatul Lippomano – Padova, Palatul Uniri – Alba Iulia);

- apariţia în 16 publicaţii şi albume de artă;

- donaţii în ţară şi străinătate.

Cu această ocazie, maestrul a avut amabilitatea de a-şi exprima câteva gânduri despre viaţa şi activitatea sa, din care reţinem: „acest album este adevărata mea carte de vizită, care mă reprezintă în totalitate, munca desfăşurată de-a lungul a 45 ani de activitate, cu care mă prezint oriunde mă duc în lume”.

Născut şi educat la Blaj pâna în clasa a VIII-a, apoi la Aiud, urmând Liceul Mixt Român (deoarece la Blaj se desfiinţase Liceul Sf. Vasile cel Mare în perioada anilor 1950, ani de grele încercări pentru pentru Şcolile Blajului). Urmează apoi la Cluj-Napoca cursurile Institutului de Arte Frumoase „Ion Andreescu”, şase ani la secţia Pictură, promoţia 1963, dar în acest răstimp s-a reîntors de nenumărate ori la Blaj, în vacanţe, unde îşi avea părinţii, neamurile şi prietenii...

După terminarea studiilor a fost repartizat la Bucureşti ca profesor la o Şcoală generală şi apoi la Palatul Pionierilor – Cotroceni, timp de 8 ani, unde a lucrat cu elevii selecţionaţi şi studenţii în practică şi apoi la Liceul Cervantes unde a predat Istoria artelor şi Desenul tehnic.

În toată această perioadă a pictat, s-a ocupat de artă, dar a şi lucrat, deoarece din artă nu se putea trăi, nici atunci, ca şi acum. Chiar dacă vinzi astăzi un tablou, vinzi mâine trei, poate mai vinzi peste trei luni încă unul, dar dacă nu ai o continuitate în obţinerea de venituri..., cheltuielile fiind lunare, trebuind cumpărate materiale, culori, pânza pentru lucru, de aceea trebuia şi un alt angajament, certitudinea unui venit lunar.

A făcut în acest mod, expoziţii personale, de grup, republicane, ca să poată deveni, la început, membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu anumite drepturi şi obligaţii: să poată poseda propriul atelier de lucru, dreptul de a expune în galerii de artă sau să participe la excursiile de documentare cu anumite facilităţi, ca apoi în 1980 să devină membru definitiv. La intrarea în Uniune erau 50 de candidaţi/loc; s-a luptat cu toţi 50, deci a avut valoare, căci fără valoare era aproape imposibil de intrat şi atunci ca şi azi.

În 1983 a ieşit prima dată în străinătate, o mare bucurie având la o expoziţie în parteneriat la Academia Româna din Roma, o expoziţie mare, timp de o lună, expunând împreună cu un artist italian, Carlo Fontana. Şirul expoziţiilor italiene aşa au început; acolo era un critic de artă, Sandra Giana da Natazio, care l-a remarcat dintre ceilalţi pictori deoarece lucrările sale exprimau originalitate, aveau forţă şi îl reprezentau în totalitate, aşa continuând apoi să expună la Padova, Milano, Manfredonia - Sicilia, Pescara ş.a.

Managerul care s-a ocupat de întreaga sa activitate artistică, a fost la început un cunoscător italian în vârstă acum de 90 ani, care avea reprezentanţă, era o persoană cunoscută în domeniu, care să-ţi facă relaţii, să înţeleagă pictura, făcând aprope totul ca artistul să se poată concentra, ocupa de artă, să lucreze. În prezent îl are ca manager pentru Franţa pe Paul, care înţelege arta, care îi organizează expoziţii: la Saint Tropez cu 90 de lucrări, Paris apoi la Montpeliere şi Strasbourg.

Muzica se ascultă, iar pictura se priveşte, aşa că nu este nevoie de traducător, este un limbaj comun pentru toţi oamenii predispuşi la artă.

„Eu întodeauna am gândit pozitiv – mărturiseşte artistul –, mai ales în privinţa tinerilor, mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei, să îi pun la treabă, să înveţe, iar eu aş vedea, la Blaj, înfiinţarea unei Şcoli de artă, pusă la punct cu burse interne pentru studenţi, atât tineri români cât şi străini, care să studieze anumite teme de lucru; să restaureze diferite icoane, tablouri vechi etc., pentru a se orienta în activitatea viitoare, în cariera pe care o vor alege şi vor urma: artă monumentală, pictură, sculptură, …începând astfel să se integreze în bresla artiştilor. Proiecte de viitor pe care doresc să le realizez, ar fi următoarele: expoziţie la Dej, la galeria „Frezia”; pictarea noii Biserici Greco-Catolice din Mihalţ; în mai-iunie 2009, la Muzeul de artă din Braşov, o retrospectivă; la Drobeta Turnu Severin o expoziţie. Doresc totodată să fac, în 2009, o expoziţie retrospectivă în Italia (ţara mea de adopţie) şi totodată să-mi cumpăr o casă în Blaj ( sufletul locului mă recheamă ) unde să-mi deschid un Atelier de lucru”.

Noi, admiratorii şi iubitorii de frumos, de artă veritabilă, îi dorim maestrului Horea Cucerzan multă putere de muncă, aceiaşi deschidere spre Dumnezeul tuturor, seninătate şi La mulţi ani!

Ing. Ioan MIHĂLŢAN PĂNĂZANUL