ATÂT ERAM DE GOL...

În anticamera capelei

Pe-un pat de visare

Neprosternându-mă stelei

Sunt frământat fără cruţare

Şi poate că de-aş consimţi

(Să fiu adopt materiei stelare!?)

De-aş fi de-un neam m-ar mai slăbi

Cu atractiv insistele-i plenare.

Ce-am eu cu tine steauo!?

Sau poate am? De pământ de mă scutur...

Întreagă strălucirea-mi vei da-o?

Şi-mi reda-vei uşurimea de vultur?

Nu-s eu de vină luminândo

Că nu-ncapi tu în al capelei hol

Că aura-ţi prin praf n-ai vrut s-o vezi târând-o

Că poate te primeam, atât eram de gol...

Şi când eram mai prăbuşit

Din lupta cu rudele-mi telurice, stelare,

Am fost răpit în adânc la desticăloşit

Din nou făcutu-s-a-mi cruţare.

Bucerdea Grânoasă,

23 Februarie 2009.