Sunt una din mia de flori

Prof. Artur Silvestri
1953 - 2008

Prezenţa mea aici şi motivaţia de a creşte frumos şi continuu o datorez însă unui mare om, el însuşi un Patrimoniu, spiritus rector.

Sunt una din mia de flori îngrijite, îndemnate să crească frumos de chiar prof. Artur Silvestri cel care s-a interesat personal de colaborare, pe când de alţii, înşişi punându-se sus pe la Uniuni şi Asociaţii, nu poţi accede publicităţii că-i cerc închis, de aceea condamnat morţii, de cei ce îşi numără zilele încurcaţi în cuvinte savante şi babiloneşti înălţate prosteşte spre dărâmare. E cu atât mai luminoasă iniţiativa de deschidere sinceră, curată şi primitoare pentru toţi a profesorului Artur Silvestri cu cât de neprimitoare şi obtuză e cea a marilor care se măresc unii pe alţii cel mai adesea pe nemerit, că doar e viceversa, producţie planificată între ai căsii.

De aceea avem nevoie de grădinarul nostru care am aflat şocaţi că este acum încercat. Flori o mie au nevoie de îngrijitorul lor; însele-s aplecate acum cu toatele peste căpătâi îngrijate de încercarea iubirii descătuşată. Întări-ne-vom, deopotrivă grădina şi grădinarul, la cuvintele din Cartea Vieţii. Forţa Persoanei este conştiinţa de sine şi faţă de idealul pentru care trebuie folosit tot ce este şi tot ce nu este ea, conştiinţa de a fi şi conştiinţa de a face.

Iată însă ce scrie în Cartea lui Iov la capitolul 5: Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră.

6. „Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ şi necazul nu răsare din pulbere,

7. Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;

8. Dar eu alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt necazul meu.

9. El face lucruri mari şi nepătrunse, lucruri minunate şi fără număr.

10. El dă ploaie pe pământ şi trimite apă pe câmpii.

11. El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

12. El destramă planurile celor vicleni şi cu mâinile lor nu pot să izbândească.

13. El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost”.

17. „Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.

18. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc”.

26. „Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei.

27. Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău”.

Ne rămâne, nouă tuturor, spre tot folosul să nu lipsim de la rugăciune! Să alergăm la Dumnezeu cu întreagă fiinţa şi să zicem: „Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” Şi în toate acestea, precum Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale, vom fi feriţi şi noi.

Pare-se că păcătos cu gândul am fost şi eu când am judecat tăcerea de la ARP în urma unei corespondenţe... Dacă generozitatea spaţiului o va putea cuprinde m-ar uşura spovada publică eliberatoare.

Iată textele pe care am emis mai apoi judecăţi (deşi scris este nu judecaţi!):

„Stimate Dle Târnăveanu

Vă scriu la îndrumarea dlui prof. Silvestri (revenit în ţară acum 2 zile )în legătură cu apropiatul început al colaborarii Dvs. cu ARP; preliminar va întreb dacă aveţi deschis un cont în gmail.com şi dacă lucraţi cu el.

Dacă a-ţi lucra în gmail.com posibilităţile de colaborare ar fi fost mult mai largi şi am fi lucrat împreună la cărţi care se editează de către ARP, deoarece tot materialul nostru editorial dar şi redacţional pentru revistele on-line şi paginile web este depozitat în conturi gmail.com

Ştiu că aţi scris cu câtva timp în urmă la ARP , aţi primit o legitimaţie de redactor , urmând ca din toamnă să luăm legătura pentru lămuriri şi de aceea vă rog să-mi spuneţi cam cum vedeţi această colaborare şi ce puteţi face concret.

Vă rog să-mi răspundeţi cât se poate de direct.

Cu multă stimă,

Alexandra Dina Sava, referent editorial ARP”

Iată răspunsul meu:

„Dragilor, inimoşi în toate proiectele şi gândurile voastre!

Stimată D. Alexandra Dina Sava, referent editorial ARP

Da, v-am scris, am primit prompt răspuns şi legitimare, acum să vedem ce putem face!?

Am deschis, special pentru evenimentul colaborării noastre, următorul cont gmail. Mă foloseam de transfer.ro pentru corespondenţe voluminoase. Iată, acum accept desigur modul consacrat de lucru la ARP.

mihaitarnaveanu@gmail.com

Dacă Zona cultural-istorică a Blajului cărturăresc poate constitui pentru ARP un interes, iată colaborarea!

Sunt prezent la toate marile şi multele activităţi culturale care nu dezmint acel trecut făuritor de istorie, de cultură, de identitate de neam, limbă, unitate naţională, care aici îşi au germenele şi irumperea.

Recenezii, interviuri, articole de critică şi istorie literară, oameni de cultură, teologie şi spiritualitate, activităţile anumitor asociaţii culturale, fenomenul Fiii Satului, monografismul zonei, festivaluri de tradiţii şi folclor, imagini din Mica Romă a neamului românesc, dar… ceea ce se vede de departe ca un Patrimoniu de necontestat şi ceea ce defineşte acest spaţiu de spiritualitate este Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Vom explora ceea ce ţintiţi în mod deosebit, desigur legat de Patrimoniu.

Prin alte implicaţii ce le am în terţe asociaţii colaborarea mea poate fi mult lărgită, dar am spus deja mult; poate fi covârşitor pentru un simplu muritor.

Desigur voi semnala tot evenimentul care se va recomanda singur. Avem la Alba Iulia, spre exemplu, Congresul Spiritualităţii Româneşti, de asemenea este de remarcat activitatea ASTRA cu sediul în Sibiu şi deosebită vitalitate în Blaj. Şcoala Ardeleană. Iată, merită a se remarca, Patrimoniu cultural naţional!!!

Ce, cum, cât, unde vom plasa totul? Vizionarismul, practicul şi lucidul fondatorului o va decide.

Bine aţi revenit, Domnule profesor Artur Silvestri! Precum anul bisericesc se înnoieşte în Septembrie, fie ca prospeţimea acestei noi întoarceri să impulsioneze, să dea continuitate şi sclipiri noi ale geniului făurar.

Lăudăm pe Isus!

PS

Nu am nici o veste despre apariţia vol 2 de Mărturisiri, nici dacă s-a difuzat.

Ceruserăţi adresa de corespondenţă poştală, revin cu ea; nu ştiu dacă aţi primit-o”.

Unde e posibil să fi păcătuit în toate acestea?!

Am primit între timp, lăudabil pusă în practică, Mărturisirea de credinţă literară, vol II; din septembrie şi până acum neprimind însă nici un răspuns privind dezvoltarea unei colaborări concrete. Am zis eu în sinea mea: desigur, nu place propunerea mea îndrăzneaţă.

Mulţi şi pe faţă, dară câţi fi-vor prin dos, nu înghit Cetatea culturală a Blajului, o mare Mică Romă civilizatoare şi moraliceşte exemplară, şi ce-i mai important, în credinţă nezdruncinată, de unde au pornit toate ale tuturor românilor celor crunt oropsiţi. Şi scânteie şi foc. Cei nevrednici se ard şi acum la apropiere de realităţi care pentru recunoscători sunt viaţă sau moarte, a fi sau a nu fi.

Acum înţeleg mai multe şi nu aş vrea să fiu găsit vinovat nici măcar în gând. Mă veţi ierta, domnule profesor. Aştept, ca toţi ai noştri de altfel, cu dorire, să reveniţi deplin la treabă. Să luminaţi pe alocuri, după orice nevoi, meniri în desfăşurare. Ce e de observat însă, în toate, dar mai ales în aceste momente e îndelunga răbdare; ea trebuie să fie elastică, să ajungă până la sfârşit.

În rest, ca o cunună a toate, deşi v-am mai scris acestea, răspuns tuturor întrebărilor, deoarece aşa a binevoit, al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-ânsa.

Mărit fie Domnul: Tatăl, Fiul şi Mângâietorul!

Mihai C. Szilagy/Târnăveanu,

Bucerdea Grânoasă-Blaj,

Postul Naşterii Domnului 2008.