luni, 19 ianuarie 2009

NOUL ACELAŞI

2009 – O nouă etapă, calendaristic vorbind, m-a aflat scriind, citind. Sunt şi acestea, între hobby-uri, stări care provoacă mulţumire, senzaţii de împlinire, împlinire după împlinire, precum şi o ridicare a ştachetei calitative şi creştere a colecţiei de spiritualitate.

Am sărit binişor peste două sute de titluri în creaţia proprie, ceea ce înseamnă că fiinţează, şi sunt gata pentru tipar, volumul trei şi patru de versuri, sau – opera omnia, caz fericit – cu o paginaţie consistentă, integrala, de asemenea finalizată pentru editare.

Îmi tot fac probleme cu ceea ce se lipeşte frecvent la acest cuprins, pentru care şi aşa este greu de aflat bugetul spre materializare-publicare.
Apoi cred, însumi, că nu ar trebui să-mi fac probleme decât dacă nu s-ar mai adăuga nimic mai mult timp, sau niciodată, ceea ce ar vorbi de la sine de o secătuire a izvorului liric – sentiment, sensibilitate, exaltare, emoţii, entuziasm – cu efecte asupra sonorităţii, a te face auzit din văioagele cutezanţei. Semnele sunt de creştere dezinvoltă şi nu am eu a mă opune.

E clar că nu scriu pentru mine, numai pentru mine, dar dacă nu le pot publica, de ce mai scriu?!

Mă-ntorc acum la scrisul dintâi, plecat din nevoia de a comunica, de împărtăşire. Este şi scrisul de acum motivat ca şi scrisul de atunci. Ideea şi cuprinsul sunt altele, mesajul nou de la un titlu la altul, un alt suflu, semne de viaţă ce nu suspendă comuniunea celor din orizonturi comune.

Fără tine cititorule, condeierul nu ar putea avea conştiinţă că există. Fără un destinatar scrisorile s-ar returna. Ei bine scrisorile mele nu se întorc, ba chiar se confirmă primirea lor spre folos. Iată de ce nu se sistează legătura cu alţii. Nu se întreţine artificial ci e punctual naturală.

Îmi place să cred că mai am multe de spus, că nu mă voi opri decât din motive grave, independente de voinţa mea.
Voi scrie totdeauna şi doar atunci când îmi vine... şi, constat, cu bucuria pe care ţin s-o avem împreună dragii mei, că îmi vine!
Şi nu sunt mai savant printr-asta ci acelaşi Mihai de pe Târnave marcat de-acelaşi prieteşug cu care vă chem în relaţie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu