Aho, allo de Anul Nou!

S-o rup cu telefonul?!

Eram tentat să închid telefonul. De tot! Să epuizez contractul actual, pe care-l tot prelungisem, şi să-l las baltă... Avem uneori nevoie de o linişte mai profundă.

Cum însă să privez pe alţii să-mi vorbească, să-mi scrie mesaje!? Să vorbim deci fraţilor, surorilor, copiilor şi înţelepţilor într-ale culturii. Doar aşa putem vedea ce e de făcut!

Nu voi scoate telefonul!
Pentru tata şi mama, nu voi întrerupe apropierea de rădăcini!
Pentru frate-meu, nu mă voi depărta de trunchiul comun!
Pentru părintele spiritual şi pentru doctoriceasca lui mângâiere!
Pentru inginerul M. care nu abdică de la apropierea de fenomenul cultural!
Pentru primarul nostru care în profunda lui modestie, evlavios chiar, pătrunde sensuri destul de adânci cât să înţeleagă întregul trup-suflet-minte.
Pentru autoritatea judeţeană reprezentată de un tânăr activist pentru Binele obştesc.
Pentru directorul unui centru de documentare şi informare ambiţios.
Pentru un prieten din capul celălalt de ţară fost mie redactor-şef.
Pentru magistrul în umbra căruia îmi e de folos a sta, să scrutez şi să iau noi direcţii.
Pentru rolul de consultant pe care-l joc vrând-nevrând unui împătimit al cărţilor, tinerel greu de strunit într-ale culturii scrise...

Voi menţine dară decizia de a socializa urmând a culege roadele a toată zarva din produsul unor activităţi desfăşurate în comun. Cel puţin pentru aceşti dragi ai mei care m-au căutat pe telefon în vremea socoatei.

Să le fie lor şi familiilor anul nou cu bucurii şi sănătate! Şi celorlalţi, listaşi-mi de pe internet, cărora am postat urările mele de bine, să ne fie petrecerea anului tocmai înnoit cu toate ale sale de folos.