Din exersarea capacităţii de a asculta, a observa, a interfera, de unde rezultă concluzii, învăţăminte, putem să tragem serioase beneficii încrucişând experienţe. Trecem uneori înainte, fără să ne dăm seama, fiind prea puţin atenţi faţă de alţii, pe lângă soluţii pe care le căutăm din greu.
Ne prea băgăm pe noi înşine în seamă, deşi scris este intra muros în biserica mănăstirii Râmeţ, prin glasul Sfântului: Nu te lua în seamă pe tine însuţi şi vei fi odihnit.
Da, la acestea am luat aminte, la învăţăturile cuviosului, Sfinţitului Pafnutie, la largheţea nu care ne vine în întâmpinare şi la universal valabilitatea spaţială a aplicaţiei: ,,Oriunde vei fi, nu te lua în seamă pe sine-ţi şi vei fi odihnit!’’
Apoi călătorind mult în interesul serviciului, vrând-nevrând... Unu, căsca din greu, fiind în tren... De pe bancheta opusă îl întreabă un altul:
Îi greu, frate?! Şi-l sfătuieşte: Unde-i greu lasă jos!
Foarte important la orice parcurs este să şti cât de mult să întinzi cureaua de transmisie. E atât de fragil corpul uman! Se rupe fierul, darămite firava alcătuire din carne şi oase. Odihna, activă sau somnul, fac parte din mersul înainte. Paradoxal, chiar stând se pune de o mergere. Dar nu de maniera: la lucru nu-i dai în cap numai cu odihna, sau pauzele lungi şi dese ne-au adus numai succese. Nu se face lucrul cu trândăvie! Spre lene conduce negreşit un prea plin de reconfortare.
Când s-a terminat războiul de independenţă? Este chestionat un elev care se ţinea bun.
Răspunsul lui: Pe la 12, pe la amiază...
Dar cu un inspirat interlocutor nu i-a ţinut figura: Jè, iè..., pe la tri dup-amiază, când o suflat fabrica de ieşire şi o venit tată-to obosit şi te-o făcut pe tine aşa ocoş...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu