„SALCÂMILOR”, nr. 342

Copilărit-am (ce-am mai copilărit!)
pe strada ce-i dădurăm nume
„Salcâmilor” o am năşit
trăgându-şi sevele din hume
şi i-am iubit
(de mă întrebi)
comparativ? Chiar neasemuit.


Suită
(şi furnica s-a suit!)
merge-n zigzag
atât de ameţită
pe cât de tare-i floarea de salcâm
te trage-afar din conduită
aşa de albă cu parfumu-i drag.


Pe pai de ierbi
melcii suiţi
se-ndeamnă şi ei prospectând
din coarne bete orbecăind
îşi lasă urmele în obicei cuminţi
poftind salcâmi spre-nalt trudind
de esenţe momiţi uşoare scoborând.


Bucerdea Grânoasă,
în pragul verii 2009.